ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 459/2008

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor cauzei se rețin următoarele: Prin rechizitoriul nr. 400/P/2002 din data de 23 mai 2005, al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților D.M., C.C., V.V., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen.; C.G., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen. și art. 9 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. a) C. pen.; T.A., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 25 raportat la art. 32 alin. (1) din Legea nr. 300/2002 și E.V., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 32 alin. (1) din Legea nr. 300/2002.

În fapt, s-a reținut că, inculpatul C.G., în perioada august 2000 - 2002, împreună cu mai multe persoane a cumpărat, deținut, oferit și vândut diferite cantități de precursori în scopul utilizării lor la fabricarea ilicită de droguri de mare risc, a ajutat și înlesnit cu intenție, la 12 iulie 1998, la sustragerea cantității de 2000 kg safrol și 2000 kg ulei de soia epoxidat, de către inculpații C.C., V.V. și D.M., bunuri aparținând părții civile SC S. SA București. Inculpații C.C., V.V., D.M., cu intenție, la data de 12 iulie 1998, au deschis cu chei adevărate depozitul nr. 5 al SC S. SA București, de unde au sustras cantitatea de 2000 Kg safrol și 2000 kg ulei de soia epoxidat, în valoare de 338.998.671 lei ROL.

Inculpatul T.A. i-a determinat, cu intenție, pe inculpata E.V. și pe învinuitul M.M., să dețină, fără drept, în perioada 12 august 2002, 10 decembrie 2002, cantitățile de aproximativ 3000 kg safrol, 27 kg isosafrol și 22 kg P.M.K. Inculpata E.V., cu intenție a deținut, fără drept, în perioada 12 august 2002, 10 decembrie 2002, cantitatea de 1000 kg safrol. Prin sentința penală nr. 560 din 20 aprilie 2007 pronunțată în dosarul nr. 23.170/3/2005 (3435/2005), Tribunalul București, secția I penală, a schimbat încadrarea juridică pentru inculpatul C.G., în infracțiunile prevăzute de art. 22 alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 121/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. a) C. pen. și art. 26 raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 22 alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 121/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. a) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a achitat pe același inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen. A constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada 8 decembrie 2004, 27 ianuarie 2005 În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpații C.C., V.V. și D.M. pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen.

A constat că inculpații C.C. și V.V. au fost reținuți și arestați preventiv în perioada 8 decembrie 2004 - 21 ianuarie 2005. A schimbat încadrarea juridică pentru inculpatul T.A. în infracțiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 22 alin. (1) din O.U.G. nr. 121/2006 și în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., l-a achitat pe acesta pentru această infracțiune. A constat că a fost reținut și arestat preventiv în perioada 8 decembrie 2004 - 21 ianuarie 2005. A schimbat încadrarea juridică pentru inculpata E.V. în infracțiunea prevăzută de art. 22 alin. (1) din O.U.G. nr. 121/2006 și în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat-o pentru această infracțiune.

A constat că inculpata a fost reținută în data de 8 decembrie 2004. A respins acțiunea civilă formulată de partea civilă SC Z. SA București și a confiscat cantitatea de 1000 Kg safrol. Prin decizia penală nr. 329 din 15 octombrie 2007, pronunțată în dosarul nr. 23.170/3/2005 (1645/2007), Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București. Instanțele au apreciat că se impune achitarea inculpaților C.C., V.V., D.M. și C.G., întrucât există probe certe care să conducă la stabilirea vinovăției acestora. Prin adresa aflată la dosarul de urmărire penală, SC S. SA a comunicat că butoaiele cu safrol au fost depozitate în depozitul nr. 5. Conform contractului de închiriere din 5 decembrie 1996, SC C. SA a închiriat depozitul nr. 6 (iar nu depozitul nr. 5 care reprezintă spațiu de depozitare), astfel încât rezultă că, destinatar de drept al spațiului era SC S. SA.

În fapt, spațiul a fost utilizat de SC C. SA și de către SC S. SA safrol a fost depozitat în baza procesului verbal de custodie încheiat de C.G., reprezentant al SC C. SA și SC S. SA prin doamna B.I. Cu ocazia recepționării safrolului s-a întocmit acest proces verbal, conform căruia sarcina garantării și, implicit, a pazei mărfii aparținea SC S. SA. Din procesul verbal de custodie, încheiat la 12 mai 1998, rezultă că reprezentantul SC S. SA, B.I. a primit 5000 kg safrol reprezentând 25 de butoaie a câte 200 kg net, în depozitul nr. 5. Conform fișei de magazie, aflată din dosarul de urmărire penală, în magazia nr. 4 aparținând SC S. SA se afla ulei de soia epoxidat. Martorul C.A.C. a relatat că întreaga cantitate de safrol a fost depozitată la SC S. SA la momentul sustragerii.

Din probatoriul administrat rezultă că inculpatul C.C., cu ajutorul uneia dintre cheile originale, a descuiat ușa depozitului nr. 5. Martorul sub acoperire I.M. a precizat că, pentru deschiderea ușii depozitului nr. 5 erau folosite trei rânduri de chei, dintre care unul se afla la Serviciul Dispecerat. C.C. putea avea acces în calitatea sa de șef serviciu Depozite, transporturi, la cheia aflată la Serviciul Dispecerat, mai ales că în acea perioadă fratele său lucra la acel serviciu. Inculpatul C.C. este cel care a dat dispoziția inculpaților V.V., D.M. și martorului B.M., angajați ai SC S. SA București, să încarce butoaiele ce conțineau safrol (sustrase) în camionul condus de martorul V.C. Inculpatul V.V., în calitate de motostivuitorist, împreună cu D.M.

și B.M. au încărcat butoaiele. Ei cunoșteau că cele 20 de butoaie urmau să fie sustrase. Din declarațiile inculpatului D.M., din dosarul de urmărire penală, rezultă că, cu ajutorul motostivuitorului manevrat de V.V. și împreună cu C.C. au încărcat mai multe butoaie metalice de 200 litri fiecare. Martorul B.M. a declarat că la operațiunea de încărcare a butoaielor au participat inculpații V.V. și D.M. Acest martor a recunoscut din planșele foto, pe inculpații C.G. și C.C. Martorul V.C. a arătat că a fost chemat de inculpatul C.C. la depozitele SC S. SA pentru a încărca butoaiele, acesta din urmă fiind prezent la această operațiune efectuată de inculpații V.V. și D.M. Tot el a declarat că a transportat butoaiele la domiciliul inculpatului C.G.

deplasându-se acolo împreună cu inculpatul C.C. Tot acest martor i-a recunoscut din planșele foto, pe inculpații C.C., C.G., V.V. și D.M. Inculpatul C.C. l-a însoțit pe șoferul V.C. la reședința inculpatului C.G., care a cumpărat de la primul inculpat cele 20 de butoaie cu safrol pe care, ulterior, le-a vândut lui H.H., zis K. Conform procesului verbal, întocmit la 3 iulie 2006, martorul V.C. a încunoștințat organele de poliție că inculpatul C.G. i-a amenințat familia. Martorul S.I. a relatat că, în toamna anului 1998, inculpatul C.G. i-a povestit că, în vara aceluiași an, a sustras împreună cu niște muncitori, cantitatea de 2 tone safrol, indicându-i și faptul că a vândut această cantitate cetățeanului turc H.H., cu 3,5 DM/litru.

Inculpatul C.G. i-a descris chiar și modul în care a avut loc furtul safrolului. Martorul sub acoperire I.M., angajat al SC S. SA a arătat că în 1998, la un sfârșit de săptămână, prin fața depozitului nr. 5 a observat că se încărcau mai multe butoaie într-un camion, fapt ce l-a surprins, deoarece celelalte depozite erau închise. „Printre persoanele care încărcau butoaiele i-am recunoscut pe V.V., care era motostivuitorist, D.M. și B.M. M-a surprins prezența lui C.C. care la acea dată îndeplinea funcția de șef serviciu Depozit transporturi. Am aflat că acesta dăduse dispoziție să se încarce respectivele butoaie în camionul parcat în fața depozitului”. Martorul a mai precizat că a aflat că respectivele butoaie au fost duse la domiciliul inculpatului C.G.

în comuna Glina. Martorul V.E. a relatat că inculpatul C.G. face parte dintr-un grup de trei/patru persoane care au făcut tranzacții cu precursori și, împreună, cu martorul S.I. au ajuns la C.G., de la care au achiziționat marfa. Inculpatul C.G. le-a spus că are disponibilă spre vânzare cantitatea de 60 litri B.M.K., la 1200 mărci germane/litru, substanță ce fusese luată de la societatea Chimopar. Acest martor l-a recunoscut din planșe foto pe inculpatul C.G., conform procesului verbal întocmit în acest sens, arătând cu această ocazie că a aflat de la martorul S.I. că în vara anului 1998 acest inculpat a participat la sustragerea din incinta SC S. SA, a două tone de safrol, pe care le-a vândut lui H.H., zis K. Martorul S.I.

a precizat că din spusele lui C.G. a aflat că două tone de safrol au fost sustrase din depozitele SC S. SA fără a fi forțat încuietoarea sau să fi rupt sigiliile și că i-ar fi vândut lui H.H., zis K. această cantitate. Cu ocazia recunoașterii din planșe foto a inculpatului C.G., martorul S.I. a arătat că inculpatul îi cunoștea pe muncitorii de la S., pe care i-a plătit să comită furtul. Din procesul verbal de consemnare a declarației martorului C.D. rezultă că acesta a aflat de la S.I. că inculpatul C.G., pe care l-a recunoscut din planșa foto, a participat la furtul safrolului. Martorul B.M. și-a menținut poziția cu prilejul confruntării efectuate cu inculpații C.C. Din procesul verbal întocmit la 30 iunie 2006 rezultă că acest martor a revenit, în fața instanței de fond, asupra declarațiilor date în faza de urmărire penală, întrucât a fost amenințat de inculpatul V.V.

cu acte de violență. Din procesul verbal întocmit de instanța de fond cu ocazia vizionării casetei video privind audierea la procuror a martorului B.M., rezultă că acesta nu a fost amenințat și că nu i s-a cerut să semneze în alb declarația așa cum a susținut în fața instanței. Martorul S.I. și-a menținut poziția cu ocazia confruntării cu inculpatul C.G. Acest martor a mai arătat că de la inculpatul C.G. a achiziționat, în perioada 1998 – 2001, precursori, respectiv anhidridă acetică pentru prepararea drogurilor, iar ulterior, 4 litri B.M.K., în două rânduri (pentru care a plătit 2000 mărci germane/litru), precizându-i că sunt foarte bune la producerea amfetaminei. „Atunci când mi-a dat cei patru litri de B.M.K.

C.G. mi-a dat asigurări că se află în posesia unor cantități mari de B.K.M., de ordinul zecilor de litri”. Martorul V.E. a arătat că, în luna decembrie 2001, prin intermediul lui S.I., s-a întâlnit cu inculpatul C.G., de la care a cumpărat formaldehidă, care nu era accesibilă pe piață. Cu altă ocazie, întrucât avea nevoie de B.M.K., l-a rugat pe S.I. să-i obțină această substanță, iar acesta i-a adus 2 litri, pe care susținea că-i are de la inculpatul C.G. În decembrie 2001, cu ajutorul lui S.I. am procurat cantitatea de 2 litri fenilacetonă de la C.G. Pentru cantitatea de B.M.K. primită de la C.G., S.I. a plătit 1200 mărci germane. De la acesta din urmă „am aflat că putem continua activitatea de producere a amfetaminei pentru că G.C.

mai deține circa 60 litri B.M.K., identic cu cel cumpărat anterior de la el”. Acest martor, în fața instanței de fond, a arătat că declarația dată în faza de urmărire penală nu i-a fost dictată de nimeni. În procesul verbal întocmit, în data de 18 august 2004, se arată că, cu prilejul investigațiilor efectuate în rândul personalului SC S. SA, mai multe persoane care nu au dorit să-și decline identitatea, au arătat că furtul a fost comis în 12 iulie 1998, în intervalul 8,00 – 11,00. În cuprinsul aceluiași proces verbal se mai arată că furtul a fost comis de inculpații C.C. și C.G., primul deschizând depozitul, întrucât avea acces la al treilea exemplar al cheii originale, ce se afla la dispeceratul firmei SC S. SA; că, pentru încărcarea butoaielor au fost aduși B.M., D.M.

și V.V., inculpatul C.C., fiind cel care a dat ordinul pentru încărcarea butoaielor și a participat la întreaga operațiune de încărcare. În final, se arată că marfa a fost transportată la locuința inculpatului C.G., care a vândut-o lui H.H. În ceea ce-l privește pe inculpatul T.A., instanța de apel a reținut că acesta nu a fost niciodată angajat cu contract de muncă al SC M.I. SRL și nici nu i-a fost acordată o împuternicire specială scrisă în vederea reprezentării legale pentru vreo operațiune determinată, astfel încât, acesta nu mai putea întreprinde în mod legal niciun demers în legătură cu safrolul depozitat la domiciliul inculpatei E.V., deoarece acțiunea acestuia ca de exemplu ridicarea butoaielor și transportarea lor ntr-un alt loc, ar fi intrat sub incidența legii penale, fiind realizată fără drept.

S-a concluzionat că faptei imputate acestui inculpat îi lipsește un element constitutiv, respectiv vinovăția în forma intenției. În ceea ce o privește pe inculpata E.V., instanțele au apreciat că aceasta nu a avut reprezentarea naturii substanței pe care o deținea și nu există nici-o probă că aceasta ar fi cunoscut vreodată natura de precursor a acelei substanțe. S-a mai reținut că inculpata nu a acționat cu intenție deoarece nu a încercat să dea o anumită destinație bunurilor respective. La data de 27 octombrie 1998, inculpatul T.A. a transportat cantitatea de 1000 kg safrol la domiciliul inculpatei E.V. Încă din momentul depozitării cantității de 1000 kg safrol, inculpata E.V. cunoștea natura substanței deținute, precum și amănunte legate de proveniența acestuia precursor.

Inculpatul T.A. nu a ridicat nici-o cantitate din acel precursor, deși a fost întrebat în repetate rânduri de către inculpata E.V. „când îl recuperează”. Inculpatul T.A., în faza de urmărire penală, a arătat că a fost întrebat de inculpata E.V. de mai multe ori, până la data efectuării primei percheziții domiciliare, 10 decembrie 2002, inclusiv, în toamna și iarna anului 2002 când o să ridice safrolul „însă eu am determinat-o pe E.V. să păstreze respectivul safrol până să găsesc un cumpărător”. La data când au fost descoperite butoaiele cu safrol de către autorități în garajul inculpatei E.V., 10 decembrie 2002, aceasta a declarat că, în vara anului 2002, în mod repetat, i-am solicitat lui T.A.

să găsească client pentru butoaie, să le vândă, lucru care nu s-a întâmplat am deținut respectiva cantitate de 1000 kg safrol, la mine în locuință, deoarece am fost determinată să fac acest lucru de către T.A., care mi-a spus să continui să păstrez respectivul safrol și după data de 12 august 2002, deoarece, în caz contrar, eu nu aveam ce face cu safrolul. Inculpatul T.A. a recunoscut în fața instanței săvârșirea infracțiunii, inclusiv depozitarea unei tone de safrol într-un garaj al inculpatei E.V. A mai arătat că aceasta cunoștea conținutul butoaielor. Din declarațiile inculpatului mai rezultă că butoaiele erau sigilate și etichetate cu inscripția safrol. Din planșa foto, aflată la dosar rezultă că pe butoaiele depozitate la inculpata E.V.

se observă eticheta cu mențiunea „safrol”. În acest sens sunt și cele menționate în procesul verbal de percheziție efectuat în data de 10 decembrie 2002, la domiciliul inculpatei E.V. În declarația, aflată la dosar inculpatul T.A. a arătat că, în luna octombrie 19888, a aflat că safrolul este o substanță precursor și i-a spus inculpatei E.V., încă din momentul depozitării, că butoaiele conțin safrol. Inculpata a arătat că butoaiele au fost depozitate în garaj, fără ca inculpatul T.A. să îi arate vreun act de proveniență a butoaielor respective. Împrejurarea reținută de instanță, că inculpata nu a acționat cu intenție, deoarece nu a încercat să dea o anumită destinație, butoaielor cu safrol nu are relevanță în stabilirea vinovăției acesteia.

Inculpata a acționat cu intenție indirectă în momentul în care a deținut, fără drept, cantitatea de safrol. Recunoașterea de către inculpată a naturii de precursor a safrolului nu este o împrejurarea care înlătură vinovăția acesteia, respectiv, o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, așa cum au reținut instanțele, deoarece suntem în prezența unei necunoașteri a Legii nr. 30/202, prin care s-a instituit interdicția deținerii precursorilor fără drept. Eroarea de drept penal nu înlătură caracterul penal al faptei, întrucât legea penală trebuie cunoscută de toți destinatarii care trebuie să-și conformeze conduita exigențelor ei. Intr-adevăr, safrolul depozitat la locuința inculpatei E.V., aparținea SC M.I.

SRL, însă, inculpatul T.A. este cel care a determinat-o pe aceasta să îl dețină. Inculpatul T.A. nu i-a comunicat inculpatei cui îi aparține safrolul. Din momentul în care a fost încriminată prin lege deținerea safrolului, inculpatul T.A. avea obligația să aducă la cunoștință inculpatei cine era adevăratul proprietar al substanței (inculpata cunoștea că safrolul aparținea inculpatului T.A.) deoarece pentru a fi deținut legal, trebuiau respectate condițiile impuse de noua Lege nr. 300/2002. Faptul că inculpatul T.A. nu avea nici-o calitate în cadrul societății M. SRL și, în consecință, îndatorirea de a face demersurile necesare pentru respectarea condițiilor impuse de legea sus-menționată, nu-l absolvă de răspundere.

Refuzul acestuia de a ridica butoaiele după apariția legii a fost factorul determinant în luarea hotărârii de deținere a acestora, în continuare, de către inculpata E.V. Chiar dacă nu ar fi existat un refuz din partea inculpatului T.A., simpla omisiune a cestuia, după data de 13 august 2002, de a încunoștința pe inculpată cu privire la adevăratul proprietar al butoaielor, pentru ca aceasta să-i poată solicita acestuia din urmă să le ridice, reprezintă o instigare la deținerea fără drept de precursori. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului, în baza art. 385 pct. 2 lit. d) C. proc.

pen., casarea, în parte, a hotărârilor și pronunțarea unei hotărâri de condamnare a inculpaților. Curtea, examinând recursul Parchetului de pe lângă Curtea de apel București, în raport de criticile formulate, constată că acesta este, în esență, fondat și se impune a fi admis, dar nu în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. ci în baza art. 385 pct. 2 lit. c) și alin. (2) C. proc. pen., probele aflate, în prezent, în dosar, nefiind univoce, în sensul comiterii faptelor, cu vinovăție, de către inculpați și, prin urmare, pentru condamnarea acestora, pentru prima dată, de către instanța de recurs, fiind necesară, dimpotrivă, completarea lor, în vederea lămuririi tuturor contradicțiilor și stabilirii cu celeritate și certitudine dacă există ori nu vinovăție, pentru a se putea pronunța o soluție de condamnare.

Pentru acesta, Curtea, în calitatea sa de instanță de recurs, având menirea controlului judiciar asupra soluțiilor pronunțate, constatând că, în dosar, nu sunt probe suficiente nici pentru achitarea inculpaților, dar nici pentru condamnarea acestora, apreciază că, admițând recursul, așa cum s-a arătat, va trebui, să caseze decizia penală atacată precum și sentința penală nr. 560 din 20 aprilie 2007 a Tribunalului București, secția I penală și să trimită cauza spre rejudecare, la prima instanță, Tribunalul București, pentru ca, prin reaudierea inculpaților, eventuala lor confruntare, cu privire la aspectele contradictorii din declarații și prin prelungirea probatoriului administrat, să se poată înlătura echivocul, aspectele contradictorii și neclare, referitoare la derularea faptelor, pentru stabilirea, cu claritate a faptelor și a eventualelor vinovății, ale inculpaților.

În cadrul rejudecării, se va stabili cu certitudine locul în care s-a aflat safrolul depozitat, în depozitul nr. 5 ori nr. 6, al cărei unități aparținea acel depozit, SC S. SA ori SC C. SRL, cui îi aparținea custodia safrolului, cine avea sarcina garantării și asigurării pazei safrolului și implicit, răspunderea în cazul atingerii aduse integrității acestuia. De asemenea, se va stabili cine avea posesia cheilor originale ale locului de depozitare a safrolului, modul de pătrundere în acel loc precum și împrejurările de sustragere și valorificare a butoaielor de safrol, eventuala răspundere a celor implicați, în sustragere și valorificarea precursorului. Se va verifica și valorifica sub aspect juridic împrejurările în care au intervenit neînțelegerile dintre martorul șofer V.C.

și C.G., care au determinat pe martor să încunoștințeze organele de poliție despre amenințările aduse lui și familiei sale, de către inculpatul C.G. Instanța de trimitere va face verificări și cu privire la ceilalți precursori ce au format obiectul tranzacțiilor cum sunt anhidrida acetică, substanța B.M.K., altor substanțe folosite la prepararea drogurilor, inclusiv a amfetaminei. Se va încerca identificarea persoanelor din cadrul S., care n-au vrut să-și decline identitatea dar care dețin informații, cu privire la modul în care au avut loc sustragerile. În sfârșit, se va încerca clarificarea rolului jucat în comiterea faptelor de inculpații T.A. și E.V., aceasta și în raport cu prevederile Legii nr. 300/2002, care stabileau condițiile de păstrare și circulație a substanțelor respective.

Numai după administrarea noilor probe și clarificarea aspectelor menționate prin coroborarea noilor probe cu cele administrate anterior, instanța de trimitere se va putea pronunța într-un sens sau altul, cu privire la existența sau inexistența faptelor și a vinovăției ori nevinovăției inculpaților trimiși în judecată. În raport de cele arătate, Curtea va trebui să privească recursul de față, ca fondat, și să-l admită ca atare, casând decizia penală nr. 329 din 15 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe intimații inculpați C.C., V.V., E.V., T.A., D.M. și C.G., precum și sentința penală nr. 560 din 20 aprilie 2007 a Tribunalului București, secția I penală, trimițând cauza spre rejudeare, la prima instanță, respectiv Tribunalul București.

Văzând și reglementarea plății onorariilor de avocați, pentru apărătorii din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 329 din 15 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe intimații inculpați C.C., V.V., E.V., T.A., D.M. și C.G. Casează decizia penală atacată precum și sentința penală nr. 560 din 20 aprilie 2007 a Tribunalului București, secția I penală. Trimite cauza spre rejudecare la prima instanță, respectiv Tribunalul București. Onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru intimații inculpați T.A. și E.V., în sumă de câte 100 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 februarie 2008.