ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3871/2003

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 758 din 8

august 2002, Tribunalul București, secția a II – a penală, a condamnat printre

alții, pe inculpații D.F. și M.C. la câte 10 ani închisoare fiecare și 8 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea

art. 71 și art. 64 C. pen.

Totodată, a fost menținută starea de

arest a inculpaților și s-a dedus, din pedepsele aplicate, durata arestării

preventive, de la 1 octombrie 2001, la zi.

În esență, s-au reținut următoarele:

La data de 1 octombrie 2001,

inculpații D.F. și M.C. au fost surprinși de organele de poliție, în timp ce

comercializau droguri de mare risc.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 757/27 noiembrie 2002, a respins, ca nefondate,

apelurile inculpaților D.F. și M.C.

Totodată, a dedus, din pedepsele

aplicate, durata arestării preventive, de la 1 octombrie 2001, la zi, pentru

ambii inculpați.

Prin recursurile declarate,

inculpații au solicitat achitarea, în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen.,

pentru inculpatul D.F., respectiv, în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen.,

pentru inculpatul M.C. În subsidiar, ambii inculpați au solicitat reducerea

pedepselor aplicate.

Recursurile inculpaților nu sunt

fondate.

Din examinarea lucrărilor dosarului,

rezultă că instanțele au reținut, în mod corect, faptele și vinovăția

inculpaților recurenți, cărora le-a dat o încadrare juridică corespunzătoare în

dispozițiile legii.

Faptele și vinovăția inculpaților au

fost stabilite și sunt dovedite, în mod cert, prin materialul probator aflat la

dosar (declarațiile inculpaților date în cursul urmăririi penale coroborate cu

declarațiile martorilor C.R., D.R.A.).

Revenirile ulterioare asupra unor

declarații date în cursul urmăririi penale, au fost justificat înlăturate,

întrucât din modul cum au fost formulate se desprinde concluzia că ele nu

exprimă adevărul, fiind făcute pro cauză.

Nici a doua critică a recurenților

nu este fondată.

În raport de gradul ridicat de

pericol social al faptelor săvârșite, reflectat de modul în care inculpații au

conceput și realizat faptele, precum și de datele ce caracterizează persoana

inculpaților (atitudinea nesinceră în cursul procesului penal) rezultă că

instanțele au făcut o justă și corectă individualizare a pedepselor aplicate,

dând eficiență tuturor criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C.

pen.

Nefiind nici alte temeiuri de casare

care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursurile

inculpaților recurenți să fie respinse, ca nefondate, cu obligarea lor la

cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursurile declarate de

inculpații D.F.V. și M.C. împotriva deciziei penale nr. 757 din 27 noiembrie

2002 a Curții de Apel București, secția I penală, ca nefondate.

Compută din pedepsele aplicate

inculpaților, durata reținerii și arestării preventive de la 1 octombrie 2001,

la zi pentru ambii inculpați.

Obligă pe recurenți, să plătească

statului câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și

onorariul apărătorului din oficiu în sumă de câte 300.000 lei, ce va fi avansat

din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată, în ședință publică, azi

18 septembrie 2003.