ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3871/2003

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 758 din 8 august 2002, Tribunalul București, secția a II – a penală, a condamnat printre alții, pe inculpații D.F. și M.C. la câte 10 ani închisoare fiecare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Totodată, a fost menținută starea de arest a inculpaților și s-a dedus, din pedepsele aplicate, durata arestării preventive, de la 1 octombrie 2001, la zi. În esență, s-au reținut următoarele: La data de 1 octombrie 2001, inculpații D.F. și M.C. au fost surprinși de organele de poliție, în timp ce comercializau droguri de mare risc.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 757/27 noiembrie 2002, a respins, ca nefondate, apelurile inculpaților D.F. și M.C. Totodată, a dedus, din pedepsele aplicate, durata arestării preventive, de la 1 octombrie 2001, la zi, pentru ambii inculpați. Prin recursurile declarate, inculpații au solicitat achitarea, în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru inculpatul D.F., respectiv, în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru inculpatul M.C. În subsidiar, ambii inculpați au solicitat reducerea pedepselor aplicate. Recursurile inculpaților nu sunt fondate. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut, în mod corect, faptele și vinovăția inculpaților recurenți, cărora le-a dat o încadrare juridică corespunzătoare în dispozițiile legii.

Faptele și vinovăția inculpaților au fost stabilite și sunt dovedite, în mod cert, prin materialul probator aflat la dosar (declarațiile inculpaților date în cursul urmăririi penale coroborate cu declarațiile martorilor C.R., D.R.A.). Revenirile ulterioare asupra unor declarații date în cursul urmăririi penale, au fost justificat înlăturate, întrucât din modul cum au fost formulate se desprinde concluzia că ele nu exprimă adevărul, fiind făcute pro cauză. Nici a doua critică a recurenților nu este fondată. În raport de gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite, reflectat de modul în care inculpații au conceput și realizat faptele, precum și de datele ce caracterizează persoana inculpaților (atitudinea nesinceră în cursul procesului penal) rezultă că instanțele au făcut o justă și corectă individualizare a pedepselor aplicate, dând eficiență tuturor criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursurile inculpaților recurenți să fie respinse, ca nefondate, cu obligarea lor la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursurile declarate de inculpații D.F.V. și M.C. împotriva deciziei penale nr. 757 din 27 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală, ca nefondate. Compută din pedepsele aplicate inculpaților, durata reținerii și arestării preventive de la 1 octombrie 2001, la zi pentru ambii inculpați. Obligă pe recurenți, să plătească statului câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu în sumă de câte 300.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată, în ședință publică, azi 18 septembrie 2003.