ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6704/2006

Asupra recursurilor de față; Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 115 din 23 martie 2005 pronunțată de Tribunalul Vaslui au fost condamnați inculpații G.V., la câte 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., pentru inculpatul G.V. și cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. În perioada prevăzută de art. 71 C. pen., au fost interzise inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. Au fost obligați inculpații în solidar să achite părții civile S.I. suma de 284.000 lei cu titlu de despăgubiri civile, C.J.A.S.

Vaslui suma de 4.137.000 lei și C.A.S. Iași suma de 5.714.730 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare cu dobânzile legale. A fost obligat fiecare inculpat să achite statului câte 1.400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din care câte 400 lei onorariul apărător oficiu vor fi avansate din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că inculpații G.V. și G.D., frați au participat în noaptea de 25 aprilie 2004 la nunta organizată în sat de familia S. La această nuntă a participat și partea vătămată S.I. împreună cu fratele lui S.M., iar la un moment dat, între frații G. și frații S. s-a iscat un conflict în timpul căruia partea vătămată a fost lovită de către inculpați.

Spre dimineață, între frații G. și partea vătămată S.I. s-a iscat un nou conflict legat de melodia pe care muzicanții trebuiau să o cânte la momentul închinării darului pentru miri, inculpații susținând că partea vătămată a împiedicat muzicanții să cânte melodia comandată de ei conform obiceiului. După acest ceremonial, partea vătămată pe de o parte și frații G. pe de altă parte au plecat spre locuințele lor în direcții diferite. După ce a ajuns la domiciliul său, partea vătămată s-a hotărât să plece să-și cumpere țigări. La rândul lor, inculpații G.G.D. și G.V. s-au deplasat spre locuințele lor, la un moment dat despărțindu-se de fratele lor G.A., care participase și el la nuntă, acesta din urmă continuându-și drumul spre casa sa.

Când partea vătămată S.I. a ajuns în dreptul casei lui G.A., între cei doi a izbucnit un conflict în cadrul căruia G.A. a fost lovit de partea vătămată S.I. Văzând conflictul dintre partea vătămată S.I. și fratele lor A., inculpații s-au înarmat cu câte o scândură și au pornit în fugă la locul scandal. Aici, inculpatul G.V. a lovit victima cu pumnul după care inculpatul G. D. a lovit-o cu scândura, după care cei doi inculpați au continuat să lovească partea vătămată în special în zona capului, deși aceasta era căzută la pământ. Alertate de zgomotul scandalului, martorele D.A. și D. G. au ajuns la locul faptei în momentul în care inculpații loveau victima cu bucățile de lemn, după care au luat pe aceasta din drum și au rezemat-o de gardul lui D.G.

La scurt timp, la fața locului au sosit S.Z., mama părții vătămate, care a fost lovită la rândul său de G.D., S.V. tatăl părții vătămate și S.A. soția părții vătămate care au ajutat-o pe aceasta să se deplaseze la domiciliul. Pe drum, victima a fost luată de martorul Ș.V. care a dus-o la Spitalul Negrești. De la Spitalul Negrești, victima a fost transportată la Spitalul Județean Vaslui, apoi la Spitalul clinic de Urgență „Sfânta Treime” din Iași. Conform raportului de expertiză medico-legală, partea vătămată S.I. a prezentat traumatism cranio-cerebral cu fractură fronto-coronară stângă, fractură occipitală stângă, hematom subdural bilateral tempo-occipital, pneumoencefal, otolicvoree, precum și echimoze la nivelul toracelui și fesei stângi.

Leziunile au necesitat 28-30 zile de îngrijiri medicale. În cauză, partea vătămată S.I. s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000.000 lei reprezentând daune materiale, respectiv contravaloarea spitalizării, medicamente, haine rupte și imposibilitatea de a lucra în timpul verii, C.J.A.S. Vaslui s-a constituit parte civilă cu suma de 4.137.000 lei și C.A.S. Iași cu suma de 5.714.730 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare. La stabilirea situației de fapt, instanța de fond a avut în vedere procesul verbal de cercetare la fața locului, raportul de expertiză medico-legală, avizul I.M.L. Iași, declarațiile martorilor oculari D.G. și D.A., precum și ale martorilor S.Z., S.V., G.M., V.M., S.A., procesele verbale de confruntare, coroborate cu recunoașterile inculpaților.

Împotriva sentinței instanței de fond au declarat apel inculpații G.V. și G.D., criticând-o cu privire la încadrarea juridică, considerând că fapta comisă este aceea prevăzută de art. 182 C. pen., cu privire la aplicabilitatea în cauză a legitimei apărări sau a stării de provocare precum și cu privire la pedepsele aplicate, apreciate ca fiind exagerate. Prin decizia penală nr. 183 din 29 iunie 2006 a Curții de Apel Iași, secția penală, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați împotriva sentinței penale nr. l 15 din 23 martie 2005, cu obligarea acestora la câte 100 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 44 alin. (3) C. pen., întrucât legitima apărare improprie prevăzută de acest text de lege presupune existența unui atac la care inculpații să riposteze disproporționat ca urmare a tulburării și temerii provocate de atac.

Or, în cauză, din probele dosarului rezultă incontestabil faptul că în noaptea în care a avut loc conflictul, între frații G.V., G.D. și G.A. pe de o parte și frații S.I. și S.M. au apărut discuții contradictorii, certuri, îmbrânceli generate de faptul că primii ar fi interzis fraților S. ca muzica să le cânte lor conform obiceiului. Spre dimineață, aceștia au plecat în direcții diferite spre casele lor, iar partea vătămată S.I. a trecut prin fața casei lui G.S., moment în care conflictul a reînceput. Din declarația martorului G.A. rezultă că în momentul în care a ajuns acasă i-a găsit pe frații S. la el în curte, certându-se cu mama sa G.M., iar inculpații au auzit gălăgie și au intrat în curte din poarta din spate.

Nu rezultă faptul că în curte, martorul G.A. ar fi fost lovit de frații S. Ulterior acestui moment, partea vătămată și fratele său au ieșit în stradă, situație care rezultă și din declarația martorului M.I. care a relatat că până la venirea inculpaților, martorul G.A. nu a intrat în conflict cu frații S. S-a mai reținut că în acest context, pretinsa apărare a inculpaților nu a fost impusă de existența unui atac iminent al victimei, iar simpla prezență a acesteia și a fratelui său S.M. la poarta martorului G.A., în condițiile în care se deplasau pentru a-și cumpăra țigări nu constituie nici circumstanțele personale prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. În legătură cu acest aspect, instanța de apel a reținut că de la momentul conflictului dintre frații G. și frații S., declanșat la nuntă datorită melodiei pe care muzicanții trebuiau să o cânte și până la agresiunea exercitată asupra părții vătămate S.I.

a trecut un anumit interval de timp, situație în care nu se poate reține că inculpații au acționat în stare de tulburare determinată de actul provocator. Cu privire la încadrarea juridică dată faptei s-a reținut că față de regiunea vitală lezată, de obiectele cu care s-au aplicat loviturile, apte să producă moartea și intensitatea acestora, încadrarea juridică corectă a faptei este aceea de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 C. pen. Față de pericolul social al faptei și de circumstanțele personale ale inculpaților s-a apreciat că pedepsele aplicate acestora au fost corect individualizate. Împotriva hotărârii instanței de apel au declarat recurs inculpații G.V.

și G.D., criticând-o, conform motivelor de recurs aflate în scris la dosar, cu privire la greșita încadrare juridică dată faptei, că hotărârea a fost dată cu greșita aplicare a legii și instanța s-a aflat într-o gravă eroare de fapt. Au fost invocate prevederile art. 385 9 pct. 17 și 18 C. proc. pen. În ce privește încadrarea juridică dată faptei, inculpații au solicitat schimbarea acesteia din tentativă la infracțiunea de omor în vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 C. pen., întrucât nu au urmărit moartea victimei și nu au avut intenția de a suprima viața acesteia. Au arătat că singurul element care deosebește cele două infracțiuni, tentativa de omor și vătămarea corporală gravă, este intenția de a ucide, intenție care nu este dovedită și nu poate fi reținută în sarcina inculpaților.

Hotărârea instanței de apel a fost criticată și cu privire la greșita înlăturare a declarațiilor martorilor G.M. și G.D. ca nesincere pe motiv de rudenie cu inculpații, încălcându-se prevederile art. 3 și art. 80 C. proc. pen. și în mod greșit nu a fost reținută atitudinea provocatoare a victimei și a fratelui acesteia. S-a arătat că din probele administrate în cauză, frații S. au plecat de la nuntă, au mers acasă unde s-au înarmat cu bâte și au plecat spre locuința lui G. A. Ajunși în fața casei acestuia au început să înjure și să amenințe familia G. cu moartea, iar la venirea acasă a lui G.A., unul din frații S. i-a aplicat o lovitură, fapt ce a declanșat conflictul prin venirea inculpaților care au sărit în ajutorul fratelui lor și al mamei acestora.

Considerând că din probele administrate rezultă fără dubiu că frații S. se fac vinovați de generarea și escaladarea evenimentelor au solicitat să se aibă în vedere incidența dispozițiilor art. 44 C. pen., iar în subsidiar aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. Recursul inculpaților este fondat. Din probele administrate în cauză rezultă fără dubiu că inculpații G.V. și G.D., împreună cu fratele acestora G.A., precum și partea vătămată S.I. și fratele acesteia S.M., în noaptea de 25 aprilie 2004 au participat la nunta organizată de familia S. La un moment dat, între frații G. și frații S. s-a iscat un incident legat de melodia care ar fi trebuit să fie interpretată de muzicanți, incident care, potrivit declarației martorului M.C.

s-a încheiat cu împăcarea acestora. După încheierea ceremonialului, atât frații G. cât și frații S. au plecat spre casă, din declarația martorei S.Z., mama părții vătămate rezultând că aceasta a ajuns acasă de la nuntă în jurul orei 5,00, iar la scurt timp a plecat să-și cumpere țigări, urmat de fratele său S.M. Potrivit declarațiilor martorilor M.I. și M.E., după ce au ajuns acasă de la nuntă, S.I. și S.M., înarmați cu bâte s-au deplasat la locuința martorului G.A., unde se afla doar mama acestuia, proferând injurii și amenințări. Ajuns acasă, G.A. a strigat la frații săi să-i vină în ajutor întrucât nu putea intra în casă din cauza fraților S. Văzând conflictul dintre fratele lor G.A. și frații S., cei doi inculpați au plecat în fugă la locul incidentului.

La sosirea inculpaților, S. M. a fugit, astfel încât aceștia au lovit partea vătămată S.I. cu bucățile de lemn, provocându-i leziunile prezentate în raportul medico-legal. Față de starea de fapt reținută, Curtea constată că în mod greșit nu a fost reținută în favoarea inculpaților circumstanța legală a scuzei provocării întrucât infracțiunea a fost săvârșită pe fondul unei puternice stări de tulburare în condițiile în care partea vătămată în mod nejustificat s-a deplasat împreună cu fratele său S.M. la locuința martorului G.A., proferând injurii și amenințări la adresa acestuia și a fraților lui, G.V. și G.D. În ce privește celelalte critici formulate de inculpați împotriva hotărârii instanței de apel, acestea sunt nefondate.

În cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 44 alin. (3) C. pen., privind legitima apărare, instanța de apel reținând în mod corect că pretinsa apărare a inculpaților nu a fost impusă de existența unui atac iminent al victimei. Față de probele administrate în cauză rezultă că și încadrarea juridică dată faptei este corectă. Nu poate fi reținută critica potrivit căreia fapta săvârșită de inculpați întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 182 C. pen., pe motiv că aceștia nu au avut intenția de a suprima viața victimei. Față de gravitatea leziunilor prezentate de partea vătămată care au pus în primejdie viața acesteia, de organele vitale lezate și de intensitatea loviturilor, nu se poate susține că inculpații nu au prevăzut posibilitatea producerii decesului victimei, rezultat pe care l-au acceptat, chiar dacă el nu s-a produs.

Pentru considerentele menționate, recursul declarat de inculpați urmează a fi admis în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se vor casa atât decizia instanței de apel, cât și sentința instanței de fond. Se va face aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen. și în consecință se vor reduce atât pedepsele principale, cât și pedepsele complimentare. Se va modifica pedeapsa accesorie în sensul înlăturării pentru ambii inculpați a dispozițiilor art. 64 lit. d) și e) C. pen. și se vor menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGH

D E C I D E Admite recursul inculpaților G.V. și G.D. împotriva deciziei penale nr. 183 din 29 iunie 2006 a Curții de Apel Iași, secția penală, casează decizia și sentința penală nr. l 15 din 23 martie 2005 a Tribunalului Vaslui și rejudecând: Face aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen. și în consecință, reduce pedepsele aplicate inculpaților, de la 8 ani închisoare la 5 ani închisoare, pentru inculpatul G.V. și, de la 8 ani închisoare la 4 ani închisoare, pentru inculpatul G. Dumitru. Reduce pentru ambii inculpați durata pedepsei complementare de la 4 ani la 2 ani. Modifică pedeapsa accesorie în sensul înlăturării pentru ambii inculpați a dispozițiilor art. 64 lit. d) și e) C. pen.

Menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate. Onorariul de avocat de câte 100 lei cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpați, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 15 noiembrie 2006.