ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6704/2006
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6704/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursurilor de
față;
Examinând actele și
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 115 din 23 martie
2005 pronunțată de Tribunalul
Vaslui au fost
condamnați inculpații G.V.,
la câte
8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de
art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea
infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art.
174 – art. 175 lit. i) C. pen., pentru inculpatul
G.V. și cu aplicarea art. 37 lit. b)
C. pen.
În perioada prevăzută
de art. 71 C. pen., au fost interzise inculpaților
drepturile prevăzute de art. 64 C. pen.
Au fost obligați
inculpații în solidar să achite părții civile S.I. suma
de 284.000 lei cu titlu de
despăgubiri civile, C.J.A.S. Vaslui suma de 4.137.000 lei și
C.A.S. Iași suma de
5.714.730 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare cu dobânzile
legale.
A fost obligat fiecare
inculpat să achite statului câte 1.400.000 lei cu titlu de
cheltuieli judiciare
din care câte 400 lei onorariul apărător oficiu vor fi avansate
din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța
această sentință, instanța de fond a reținut că inculpații
G.V. și G.D., frați au
participat în noaptea de 25 aprilie 2004 la
nunta organizată în sat de
familia S. La această nuntă a participat și partea
vătămată S.I. împreună cu
fratele lui S.M., iar la un moment dat,
între frații G. și frații S. s-a iscat un conflict în timpul căruia
partea vătămată a fost lovită de către inculpați.
Spre dimineață, între
frații G. și partea vătămată S.I. s-a iscat un nou conflict legat de melodia pe
care muzicanții trebuiau să o cânte la momentul închinării darului pentru miri,
inculpații susținând că partea vătămată a împiedicat muzicanții să cânte
melodia comandată de ei conform obiceiului.
După acest ceremonial,
partea vătămată pe de o parte și frații G. pe de
altă parte au plecat spre locuințele lor în direcții
diferite.
După ce a ajuns la
domiciliul său, partea vătămată s-a hotărât să plece să-și
cumpere țigări.
La rândul lor,
inculpații G.G.D. și G.V. s-au deplasat
spre locuințele lor, la un moment dat
despărțindu-se de fratele lor G.A.,
care participase și el la nuntă, acesta din urmă
continuându-și drumul spre casa sa.
Când partea vătămată S.I.
a ajuns în dreptul casei lui G.A.,
între cei doi a izbucnit un conflict în cadrul căruia G.A. a fost lovit
de partea vătămată S.I.
Văzând conflictul dintre
partea vătămată S.I. și fratele lor A., inculpații s-au înarmat cu câte o
scândură și au pornit în fugă la locul scandal.
Aici, inculpatul G.V. a lovit
victima cu pumnul după care inculpatul G.
D. a lovit-o cu scândura, după care cei doi inculpați au continuat să
lovească partea vătămată în special în zona capului, deși aceasta era căzută la
pământ.
Alertate de zgomotul
scandalului, martorele D.A. și D.
G. au ajuns la locul faptei în momentul în care
inculpații loveau victima cu
bucățile
de lemn, după care au luat pe aceasta din drum și au rezemat-o de gardul lui D.G.
La scurt timp, la fața
locului au sosit S.Z., mama părții vătămate,
care a fost lovită la rândul său
de G.D., S.V. tatăl părții vătămate
și S.A. soția părții vătămate care au ajutat-o pe
aceasta să se deplaseze la
domiciliul. Pe drum, victima a fost luată de martorul Ș.V.
care a dus-o la
Spitalul Negrești. De la Spitalul Negrești, victima a fost transportată
la Spitalul
Județean
Vaslui, apoi la Spitalul clinic de Urgență „Sfânta Treime” din Iași.
Conform raportului de
expertiză medico-legală, partea vătămată S.I.
a prezentat traumatism
cranio-cerebral cu fractură fronto-coronară stângă, fractură
occipitală stângă,
hematom subdural bilateral tempo-occipital, pneumoencefal, otolicvoree, precum
și echimoze la nivelul toracelui și fesei stângi. Leziunile au
necesitat 28-30 zile de îngrijiri medicale.
În cauză, partea
vătămată S.I. s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000.000 lei
reprezentând daune materiale, respectiv contravaloarea spitalizării,
medicamente, haine
rupte și imposibilitatea de a lucra în timpul verii, C.J.A.S. Vaslui
s-a constituit parte civilă cu suma de
4.137.000 lei și C.A.S. Iași cu suma de 5.714.730 lei reprezentând cheltuieli
de spitalizare.
La stabilirea situației de fapt, instanța de
fond a avut în vedere procesul
verbal de
cercetare la fața locului, raportul de expertiză medico-legală, avizul I.M.L.
Iași, declarațiile martorilor oculari D.G. și D.A.,
precum și ale martorilor S.Z., S.V., G.M., V.M.,
S.A., procesele verbale
de confruntare, coroborate cu recunoașterile inculpaților.
Împotriva sentinței
instanței de fond au declarat apel inculpații G.V.
și G.D., criticând-o cu privire
la încadrarea juridică, considerând că fapta
comisă este aceea prevăzută de art.
182 C. pen., cu privire la aplicabilitatea în
cauză a legitimei apărări sau a stării de provocare
precum și cu privire la pedepsele aplicate, apreciate ca fiind exagerate.
Prin decizia penală nr. 183
din 29 iunie 2006 a Curții de Apel Iași, secția
penală, s-au respins, ca
nefondate, apelurile declarate de inculpați împotriva sentinței
penale nr. l 15 din 23
martie 2005, cu obligarea acestora la câte 100 RON cheltuieli
judiciare către stat.
Pentru a pronunța
această decizie, instanța de apel a reținut că în cauză nu
sunt aplicabile prevederile art. 44 alin. (3)
C. pen., întrucât legitima apărare
improprie
prevăzută de acest text de lege presupune existența unui atac la care
inculpații să riposteze disproporționat ca urmare
a tulburării și temerii provocate de
atac.
Or, în cauză, din probele dosarului rezultă
incontestabil faptul că în
noaptea în care a
avut loc conflictul, între frații G.V., G.D. și
G.A. pe de o parte și frații S.I. și S.M. au apărut discuții
contradictorii, certuri, îmbrânceli generate de
faptul că primii ar fi interzis fraților
S. ca muzica să le cânte lor
conform obiceiului.
Spre dimineață, aceștia
au plecat în direcții diferite spre casele lor, iar partea vătămată S.I. a
trecut prin fața casei lui G.S., moment în care
conflictul a reînceput.
Din declarația martorului G.A. rezultă că în momentul
în care a
ajuns acasă i-a găsit pe frații S.
la el în curte, certându-se cu mama sa G.M., iar inculpații au auzit gălăgie și
au intrat în curte din poarta din spate.
Nu rezultă faptul că în
curte, martorul G.A. ar fi fost lovit de frații
S.
Ulterior acestui
moment, partea vătămată și fratele său au ieșit în stradă,
situație care rezultă și
din declarația martorului M.I. care a relatat că până la venirea inculpaților,
martorul G.A. nu a intrat în conflict cu frații S.
S-a mai reținut că în
acest context, pretinsa apărare a inculpaților nu a fost
impusă de existența unui atac
iminent al victimei, iar simpla prezență a acesteia și a
fratelui său S.M. la poarta
martorului G.A., în condițiile în care se
deplasau pentru a-și cumpăra
țigări nu constituie nici circumstanțele personale
prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen.
În legătură cu acest
aspect, instanța de apel a reținut că de la momentul
conflictului dintre frații G. și
frații S., declanșat la nuntă datorită melodiei
pe care muzicanții trebuiau să o
cânte și până la agresiunea exercitată asupra părții
vătămate S.I. a trecut un anumit interval de timp,
situație în care nu se
poate reține că
inculpații au acționat în stare de tulburare determinată de actul
provocator.
Cu privire la încadrarea
juridică dată faptei s-a reținut că față de regiunea
vitală lezată, de obiectele cu
care s-au aplicat loviturile, apte să producă moartea și
intensitatea acestora,
încadrarea juridică corectă a faptei este aceea de tentativă de
omor calificat prevăzută
de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 C. pen.
Față de pericolul social al faptei și de
circumstanțele personale ale inculpaților s-a apreciat că pedepsele aplicate
acestora au fost corect individualizate.
Împotriva hotărârii instanței de apel au
declarat recurs inculpații G.V.
și G.D.,
criticând-o, conform motivelor de recurs aflate în scris la dosar, cu privire
la greșita încadrare juridică dată faptei, că hotărârea a fost dată cu
greșita
aplicare a legii și instanța s-a aflat într-o gravă eroare de fapt. Au fost
invocate prevederile art. 385
9
pct. 17
și 18 C. proc. pen.
În ce privește încadrarea juridică dată
faptei, inculpații au solicitat
schimbarea
acesteia din tentativă la infracțiunea de omor în vătămare corporală
gravă prevăzută de art. 182 C. pen., întrucât nu
au urmărit moartea victimei și nu
au avut intenția de a suprima viața
acesteia.
Au arătat că singurul element care deosebește
cele două infracțiuni,
tentativa de omor și
vătămarea corporală gravă, este intenția de a ucide, intenție
care nu este dovedită și nu poate fi reținută în
sarcina inculpaților.
Hotărârea instanței de
apel a fost criticată și cu privire la greșita înlăturare a
declarațiilor
martorilor G.M. și G.D. ca nesincere pe motiv de
rudenie cu inculpații, încălcându-se prevederile art.
3 și art. 80 C. proc. pen.
și în mod greșit
nu a fost reținută atitudinea provocatoare a victimei și a
fratelui
acesteia.
S-a arătat că din
probele administrate în cauză, frații S. au plecat de la
nuntă, au mers acasă unde s-au înarmat
cu bâte și au plecat spre locuința lui G.
A. Ajunși în fața casei acestuia au început să
înjure și să amenințe familia
G. cu moartea, iar la venirea acasă a lui G.A., unul din
frații S. i-a
aplicat o
lovitură, fapt ce a declanșat conflictul prin venirea inculpaților care au
sărit în ajutorul fratelui lor și al mamei acestora.
Considerând că din
probele administrate rezultă fără dubiu că frații S. se
fac vinovați de generarea și
escaladarea evenimentelor au solicitat să se aibă în vedere incidența dispozițiilor
art. 44 C. pen., iar în subsidiar aplicarea art. 73
lit. b) C. pen.
Recursul inculpaților
este fondat.
Din probele administrate în cauză rezultă
fără dubiu că inculpații G.V.
și G.D.,
împreună cu fratele acestora G.A., precum și
partea vătămată S.I. și fratele acesteia S.M., în noaptea de 25 aprilie
2004 au participat la nunta organizată de familia S.
La un moment dat, între
frații G. și frații S. s-a iscat un incident legat
de melodia care ar fi trebuit
să fie interpretată de muzicanți, incident care, potrivit declarației
martorului M.C. s-a încheiat cu împăcarea acestora.
După încheierea
ceremonialului, atât frații G. cât și frații S. au plecat
spre casă, din declarația
martorei S.Z., mama părții vătămate rezultând
că aceasta a ajuns acasă de la
nuntă în jurul orei 5,00, iar la scurt timp a plecat să-și
cumpere țigări, urmat de fratele său S.M.
Potrivit declarațiilor
martorilor M.I. și M.E.,
după ce au ajuns acasă de la nuntă, S.I. și S.M.,
înarmați cu bâte s-au deplasat la locuința martorului G.A., unde se afla doar
mama acestuia, proferând injurii și amenințări. Ajuns acasă, G.A. a strigat la
frații săi să-i vină în ajutor întrucât nu putea intra în casă din cauza
fraților S.
Văzând conflictul dintre fratele lor G.A. și
frații S., cei doi inculpați au plecat în fugă la locul incidentului. La
sosirea inculpaților, S.
M. a fugit, astfel
încât aceștia au lovit partea vătămată S.I. cu bucățile
de lemn, provocându-i leziunile prezentate în
raportul medico-legal.
Față de starea de fapt
reținută, Curtea constată că în mod greșit nu a fost
reținută în favoarea
inculpaților circumstanța legală a scuzei provocării întrucât
infracțiunea a fost
săvârșită pe fondul unei puternice stări de tulburare în condițiile
în care partea vătămată în mod nejustificat
s-a deplasat împreună cu fratele său
S.M. la
locuința martorului G.A., proferând injurii și amenințări
la adresa acestuia și a fraților lui, G.V. și G.D.
În ce privește
celelalte critici formulate de inculpați împotriva hotărârii
instanței de apel, acestea sunt nefondate.
În cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 44
alin. (3) C. pen., privind
legitima
apărare, instanța de apel reținând în mod corect că pretinsa apărare a
inculpaților nu a fost impusă de existența unui
atac iminent al victimei.
Față de probele
administrate în cauză rezultă că și încadrarea juridică dată
faptei este corectă.
Nu poate fi reținută critica potrivit căreia
fapta săvârșită de inculpați
întrunește
elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 182 C. pen.,
pe motiv că aceștia nu au avut intenția de a
suprima viața victimei.
Față de gravitatea
leziunilor prezentate de partea vătămată care au pus în
primejdie viața acesteia, de
organele vitale lezate și de intensitatea loviturilor, nu
se poate susține că inculpații
nu au prevăzut posibilitatea producerii decesului
victimei, rezultat pe care l-au
acceptat, chiar dacă el nu s-a produs.
Pentru considerentele
menționate, recursul declarat de inculpați urmează a fi
admis în baza art. 385
15
pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se vor casa atât decizia
instanței de apel, cât și sentința instanței de fond.
Se va face aplicarea art.
73 lit. b) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen. și în
consecință se vor reduce atât
pedepsele principale, cât și pedepsele complimentare.
Se va modifica pedeapsa accesorie în sensul
înlăturării pentru ambii inculpați a dispozițiilor art. 64 lit. d) și e) C.
pen. și se vor menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGH
D E C I D E
Admite recursul
inculpaților G.V. și G.D. împotriva
deciziei penale nr. 183 din 29 iunie 2006 a Curții de Apel Iași, secția
penală,
casează decizia și sentința penală nr.
l 15 din 23 martie 2005 a Tribunalului Vaslui
și rejudecând:
Face aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și art.
76 alin. (2) C. pen. și în
consecință,
reduce pedepsele aplicate inculpaților, de la 8 ani închisoare la 5 ani
închisoare,
pentru inculpatul G.V. și, de la 8 ani închisoare la 4 ani închisoare, pentru
inculpatul G. Dumitru.
Reduce pentru ambii
inculpați durata pedepsei complementare de la 4 ani la
2 ani.
Modifică pedeapsa accesorie în sensul
înlăturării pentru ambii inculpați a dispozițiilor art. 64 lit. d) și e) C.
pen.
Menține restul
dispozițiilor hotărârilor atacate.
Onorariul de avocat de
câte 100 lei cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpați, va fi
avansat din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică azi 15 noiembrie 2006.