ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2812/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la

data de 25 ianuarie 2007 pe rolul Curții de Apel Oradea, secția comercială și

de contencios administrativ și fiscal, reclamantul F.E.P., în contradictoriu cu

C.J.P.B., a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 13037 din 05 ianuarie

2007 emisă de pârâtă prin care i-a fost respinsă cererea de stabilire a

calității de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată cu

modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările

ulterioare, și a solicitat Instanței să constate că se încadrează

în ipoteza reglementată de art. 1 lit. c) din

Ordonanța respectivă.

În motivarea cererii,

reclamantul arată, în esență, aspectele ce vor fi arătate în continuare.

La data Dictatului de la Viena din 1940, familia reclamantului,

compusă din

părinții F.F. și F.K., precum și cei 10 copii locuiau

în Oradea, iar

tatăl reclamantului era unicul susținător material al familiei, lucrând la gara

C.F.R. Oradea - Vest, pe post de revizor ace.

În urma ocupației străine, în

luna septembrie 1940 muncitorii de etnie română de la C.F.R. Oradea - Vest au fost strămutați în partea de vest a Ungariei, familia reclamantului

fiind expulzată în localitatea Gyomore, Județul Gyor-Sopron și, ulterior, în localitatea

Kotegyan, reîntorcându-se la Oradea în luna martie 1945.

F.E.P. s-a născut la data de 22

octombrie 1943, la Oradea, unde mama sa venise din localitatea de strămutare,

pentru a beneficia de asistență medicală la naștere. Ulterior nașterii sale, reclamantul

susține că împreună cu mama sa s-a reîntors în localitatea de strămutare din

Ungaria unde a locuit întreaga familie până la reîntoarcerea din martie 1945.

În concluzie, reclamantul arată

că, întrucât era minor și depindea în totalitate de familia sa, a avut de

suferit consecințele persecuțiilor din motive etnice în perioada cuprinsă între

nașterea sa și reîntoarcerea la Oradea, și anume: noiembrie 1943 - martie 1945,

astfel că se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu

modificările și completările ulterioare.

În probațiune, reclamantul a

depus copii ale următoarelor înscrisuri: acte de stare civilă, declarație pe

proprie răspundere, hotărârea contestată, declarațiile martorilor B.I. și O.I.,

adeverințe eliberate de C.F.R. - S.A. și de C.L.M.O.

Prin întâmpinare, pârâta C.J.P.B.

a solicitat respingerea acțiunii, susținând, în esență, că reclamantul nu a

făcut dovada persecuțiilor din motive etnice, întrucât tatăl său a optat să

lucreze pentru C.F.M., având o situație privilegiată (locuință de serviciu,

salarizare) nespecifică statutului de refugiat, iar petentul s-a născut la

Oradea

, astfel

că nu poate fi acceptată teza persecuțiilor cu atât mai mult cu

cât mama

sa a venit în această localitate tocmai pentru a naște.

În susținere, pârâta a invocat

precizările nr. 1026 din 29 martie 2002 emise de C.N.P.A.S., potrivit cărora nu

poate fi considerată ca persecuție din motive etnice situația persoanelor din

Ardealul de Nord care fac dovada

faptului

că părinții lor au fost detașați sau transferați în interesul serviciului

la

stațiile C.F.R. din Ungaria.

Prin sentința civilă nr. 47/ CA

din 9 martie 2007, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului F.E.P., a anulat hotărârea

contestată și a obligat-o pe pârâtă să recunoască reclamantului calitatea de

beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările

ulterioare, pentru perioada 1 noiembrie 1943 - 31 martie 1945.

În motivarea sentinței pronunțate,

în raport cu probatoriul administrat, Curtea de Apel a reținut că tatăl

reclamantului nu a optat de bunăvoie să lucreze pentru C.F.M. și să-și schimbe

domiciliul din Oradea, România în localitatea Gyomore, Ungaria unde a fost

urmat de familie, situație care reprezintă o strămutare în sensul art. 1 lit.

c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 189/2000, cu modificările și

completările ulterioare.

Împotriva sentinței civile nr.

47/ CA din 9 martie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta C.J.P.B.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Prin motivele de recurs, pârâta

reiterează aspectele invocate la fond

referitoare

la faptul că reclamantul nu a suferit persecuții din motive etnice,

întrucât

tatăl său a avut posibilitatea să opteze și a optat pentru a lucra la C.F.M., beneficiind de o situație privilegiată (salarizare, indemnizație de chirie și

transport), astfel că familia reclamantului nu a avut de suferit privilegiile

unei situații de refugiu. Pârâta face referire, de asemenea, la precizările

emise de C.N.P.A.S.

Analizând cauza prin prisma

motivelor de recurs invocate de recurenta - pârâtă C.J.P.B., în raport cu

prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., ale O.G. nr. 105/1999, cu

modificările și completările ulterioare, și ale Normelor aprobate prin H.G. nr.

127/2002, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce

vor fi arătate în continuare.

Potrivit art.

1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare,

„beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care

în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la

6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează:

... a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate".

În

speță, recurenta - pârâtă C.J.P.B. nu contestă

faptul că familia reclamantului a părăsit localitatea

de domiciliu Oradea, România stabilindu-se în Ungaria, localitatea Gyomore și,

ulterior, în localitatea Kotegyan, ca urmare a mutării tatălui reclamantului cu

serviciul la C.F.M.

Ceea ce contestă

intimata - pârâtă este faptul că schimbarea

domiciliului

ar fi îmbrăcat una din formele de persecuție din motive etnice exercitate

asupra cetățenilor români din Ardealul de Nord de către regimul

instaurat

începând cu luna septembrie 1940.

În mod constant în

practica Înaltei Curți de Casație și Justiție și a Curților de Apel s-a reținut

că, din interpretarea teleologică a prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

cu modificările și completările ulterioare, rezultă că obiectul cât și scopul

reglementării îl constituie acordarea unor drepturi cu caracter reparatoriu

pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile

respective, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.

Or, în speță, în mod

corect, în raport cu probatoriul administrat, a reținut Curtea de Apel că

familia reclamantului și, implicit, ulterior nașterii și reclamantul, a avut de

suferit persecuții din motive etnice, în urma mutării susținătorului material

al familiei, tatăl reclamantului, la C.F.M., eveniment care a determinat

strămutarea întregii familii.

Susținerea

recurentei - pârâte referitoare la faptul că tatăl reclamantului și-a

manifestat liber opțiunea de a lucra pentru C.F.M. și, în consecință, de a se

muta cu întreaga familie în Ungaria, precum și aserțiunea referitoare la

situația privilegiată de care a beneficiat familia reclamantului în Ungaria, nu

pot fi primite, întrucât, într-o asemenea ipoteză, ar fi de neînțeles de ce în

luna martie 1945 familia reclamantului a renunțat la toate privilegiile pe care

le dobândise pentru a se reîntoarce în localitatea de domiciliu Oradea.

Cu referire la

precizările C.N.P.A.S. invocate de intimata - pârâtă, se reține că aceasta

reprezintă o corespondență purtată între autorități ale administrației publice

în legătură cu interpretarea dispozițiilor legii, în

speță ale O.G. nr. 105/1999, conținând, pe cale de consecință, o

interpretare

administrativă, care nu este obligatorie pentru Instanța de

judecată. Poate fi avută în vedere doar o interpretare legală realizată conform

art. 67 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, potrivit căruia „clarificarea sensului

unor norme legale se realizează printr-un act normativ interpretativ de același

nivel cu actul vizat, prin dispoziții interpretative cuprinse într-un nou act

normativ sau prin modificarea dispoziției al cărei sens trebuie clarificat”.

În concluzie, Înalta

Curte reține că, în mod corect, Instanța de Fond a apreciat că situația

familiei reclamantului și, pe cale de consecință, și situația reclamantului se

circumscrie noțiunii de strămutat, în sensul art. 1 lit. c) din O.G. nr.

105/1999, cu modificările și completările ulterioare, pronunțând o hotărâre

legală și temeinică, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a

doua C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de C.J.P.B.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

C.J.P.B. împotriva sentinței civile nr. 47/ CA din 9 martie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 31 mai 2007.