ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2881/2008

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 2881 din

19 septembrie 2008

Prin Sentința penală nr. 414 din 21 decembrie

2007, pronunțată în dosarul nr. 6929/101/2007, Tribunalul Mehedinți, secția

penală, a condamnat pe inculpatul M.M., la pedeapsa de 3 ani închisoare și la

pedeapsa complementară a interzicerii pe o perioadă de 2 ani a drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în baza art. 12

alin. (l) din Legea nr. 678/2001.

În baza art. 13 alin. (2) din Legea nr.

678/2001, a condamnat pe același

inculpat

la pedeapsa de 7 ani închisoare și Ia pedeapsa complementară a

interzicerii

pe o perioadă de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 și art. 35

C. pen., a contopit pedepsele, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7

ani închisoare și 2 ani

interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului

durata reținerii și a arestării preventive de la 13 iunie 2007 la zi,

menținându-se starea de arest.

Instanța a reținut că inculpatul, alături de

fratele său I.G. și C.V. a recrutat și exploatat tinere din județul Mehedinți,

respectiv pe minora R.M.V., în vârstă de 16 ani, elevă la Liceul Constantin Brâncuși,

ai cărei părinți erau plecați la muncă în Italia și pe partea vătămată B.R.E.,

pe care le-a amenințat și obligat să întrețină relații intime cu alți bărbați

7

exploatându-le sexual.

Faptele inculpatului au fost dovedite cu

declarațiile date de părțile vătămate și ale martorilor B.C.A., B.A.N., B.V., C.C.R.,

H.M.R., L.E., B.N.I., S.V., N.V. și M.L.

Prin decizia penală nr. 29 din 1 iulie 2008,

Curtea de Apel Craiova, secția minori și familie, a admis apelul declarat de

inculpat, a desființat în parte sentința cu privire la încadrarea juridică dată

faptei săvârșită împotriva părții vătămate B.R.E. și la individualizarea

pedepselor aplicate inculpatului.

În urma descontopirii pedepselor, a schimbat

încadrarea juridică referitoare la fapta reținută cu privire la partea vătămată

menționată, din art. 12 alin. (l) din Legea nr. 678/2001, în art. 329 alin. (l)

C. pen. și reținând în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute

de art. 74 lit. a) raportate la art. 76 C. pen., l-a condamnat pe inculpat la un

an închisoare.

A redus pedeapsa aplicată inculpatului M.M.

pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (l) și (2) din Legea nr.

678/2001 prin aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen., de la 7 ani

închisoare la 5 ani închisoare.

În baza art. 33 și 34 C. pen., a recontopit

pedepsele dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani

închisoare.

Au fost menținute restul dispozițiilor

sentinței.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs

inculpatul M.F.,

invocând cazurile de

casare prevăzute de art. 385

9

alin. (l) pct. 18, 17 și pct. 14 C.

proc. pen.

Înalta Curte constată că recursul declarat de

inculpat este nefondat, întrucât în cauză nu este incident nici unul dintre

cazurile de recurs invocate, pentru următoarele argumente:

Referitor la cazul de casare prevăzut de art.

385 pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte constată că instanța de apel a reținut

o stare de fapt corespunzătoare probelor administrate în cauză, pronunțând o

hotărâre de condamnare corespunzătoare acesteia. Atât declarațiile părților

vătămate cât și cele ale martorilor audiați au confirmat vinovăția inculpatului

sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 13 alin. (l) și (2)

din Legea nr. 678/2001 și de art. 329 alin. (l) C. pen.

Chiar dacă părțile vătămate și-au schimbat

declarațiile date în cursul urmăririi penale, această schimbare nu a fost

justificată, pe de o parte, iar sub un alt aspect declarațiile date de martori

au confirmat vinovăția acestuia.

Referitor la schimbarea încadrării juridice a

faptei din art. 13 alin. (l) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu privire la partea

vătămată minoră, cererea nu se justifică

întrucât

presiunile exercitate de inculpat asupra acesteia chiar în timpul orelor de

curs

demonstrează existența unor acte de intimidare, iar pe de altă parte s-a

dovedit și inducerea în eroare a minorei cu privire la avantajele pe care le-ar

avea în cazul acceptării propunerilor inculpatului, minora având capacitate

restrânsă de exercițiu și discernământ redus.

Referitor la greșita individualizare a

pedepsei, Înalta Curte reține că instanța de apel a corectat atât greșita

încadrare juridică a uneia dintre faptele inculpatului, reducând corespunzător

pedeapsa, precum și pedeapsa aplicată în cazul infracțiunii prevăzută de art.

13 alin. (l) și (2) din Legea nr. 678/2001 și

pedeapsa

rezultantă, prin aplicarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74

lit.

a) C. pen.

Înalta Curte apreciază că nu se mai impune,

în continuare, reducerea pedepselor.

În consecință, va fi

respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat,

constatându-se că decizia atacată este legală și

temeinică.

În baza art. 88 C. pen., se va scade din

pedeapsa aplicată

inculpatului, perioada

reținerii și a arestării preventive începând de la data de 13

iunie 2007

la 19 septembrie 2008.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurentul

inculpat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de recurentul inculpat M.

M. împotriva Deciziei penale nr. 29 din 1 iulie 2008

a Curții de Apel Craiova, secția minori și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului

inculpat, durata reținerii și a arestării preventive de la 13 iunie 2007 la 19

septembrie 2008.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19

septembrie 2008.