ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6201/2007
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6201/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului
civil de față:
Deliberând,
constată următoarele:
Tribunalul Galați, prin sentința
civila nr. 108 din 18 ianuarie 2007 a respins ca nefondată acțiunea formulată
de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte prin
care s-a solicitat restrângerea exercitării dreptului la libera
circulație în Statele
Uniunii Europene pentru o perioadă de cel mult 3
ani, față de pârâtul R.G.
Pentru a hotăra astfel, instanța
de fond a reținut următoarele:
- libera circulație a persoanelor
constituie una dintre cele patru libertăți din cadrul pieței interne și a
polițiștilor comunitari la nivelul Uniunii Europene, alături de libera
circulație a produselor, libera circulație a serviciilor și libera circulație a
capitalurilor;
- esența acestei libertăți consta
in eliminarea discriminărilor între cetățenii statului membru pe teritoriul
căruia se afla aceștia sau își desfășoară activitatea și cetățenii celorlalte
state membre ce stau sau muncesc pe teritoriul
- acestui stat, (discriminări ce
se pot referi la condițiile de intrare, deplasare, munca, angajare sau
remunerație);
- prin
asigurarea unui asemenea regim nediscriminatoriu se realizează libera
circulație
a persoanelor în spațiul comunitar.
- baza
legala a liberei circulații a persoanelor este constituită de art. 14
(7A) din
Tratatul de la Roma, ce stabilește piața interna, acesta incluzând libera
circulație a persoanelor, art. 18 (8A) din Tratatul de la Roma, ce statuează
dreptul cetățenilor Uniunii de a circula și de a rezida liber pe teritoriul
statelor
membre, art. 61 (731) din Tratatul
de la Roma și următoarele, cuprinse sub
Titlul IV (III A) „Vize, azil,
imigrație și alte politici legale de libera circulație a
persoanelor"
și art. 45 din Cartea Uniunii Europene privind drepturile fundamentale.
Împotriva deciziei civile mai sus
menționată a declarat recurs Direcția
Generală
de Pașapoarte, criticând-o ca fiind nelegală deoarece din dispozițiile art.
38
lit. a) și art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005, rezultă că singura
condiție necesară pentru dispunerea măsurii restrângerii exercitării dreptului
la libera
circulație în străinătate este
aceea a returnării cetățeanului român dintr-un stat cu
care tara noastră
are încheiat acord de readmisie.
Prin urmare, autoritățile române
nu au competența de a cerceta și a se pronunța asupra legalității și
temeiniciei actului de returnare săvârșit de autoritățile străine ci doar de a
lua act de această măsură și de a pune în executare prevederile
corespunzătoare din legislația națională, în
sensul restrângerii exercitării dreptului
la libera circulație în statul
de unde pârâtul a fost returnat, respectiv Italia.
Verificând legalitatea deciziei
recurate, în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul
declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în
continuare.
Legea nr. 248 din 20 iulie 2005
privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate a fost
modificată prin O.G. nr. 5/2006 și O.U.G. nr. 96/2006.
Ca urmare a acestor modificări a
fost introdus art. 6
1
, potrivit căruia cartea de identitate valabilă
constituie document de călătorie pe baza căruia cetățenii români pot călători
în statele membre ale Uniunii Europene.
Așa cum s-a apreciat în
jurisprudența Curții Europene de Justiție prin instituirea Comunității, statele
au creat un drept aplicabil resortisanților lor și lor însele, respectiv o
ordine juridică proprie, integrată sistemului juridic al statelor membre de la
intrarea în vigoare a Tratatului și care se impune jurisdicțiilor acestora.
Efectul direct al dreptului
comunitar conferă acestuia competența generală de a completa cu drepturi și
obligații noi, astfel încât, orice persoană, cetățean al
Uniunii Europene, dobândește dreptul de a cere
judecătorului național să i se aplice
dispozițiile din tratate,
regulamente, decizii și directive comunitare, pentru protecția unui drept
conferit de acestea.
Strâns legat
de principiul efectului direct al dreptului comunitar, principiul
supremației
sale presupune aplicarea de către judecătorul național, a dreptului comunitar
în totalitatea sa, pentru protejarea drepturilor pe care le conferă cetățenilor
și neaplicarea oricărei prevederi din dreptul național care ar putea veni
în conflict cu dreptul comunitar, fie anterioară,
fie ulterioară regulii comunitare.
În virtutea
acestor principii, în domeniul liberei circulații, cetățenii români
vor fi
supuși legislației naționale, în speță Legea nr. 248/2005, numai în măsura
în care aceasta este concordantă cu legislația
comunitară, în caz contrar aceasta din
urmă aplicându-se în mod direct
și prioritar.
În acest
sens, urmează a se observa că, la art. 2, Directiva Parlamentului
European
și a Consiliului nr. 2004/3 8/CE din data de 19 aprilie 2004 stabilește
condițiile care reglementează exercitarea dreptului la libera circulație și
ședere pe teritoriul statelor membre, de către cetățenii Uniunii și membrii
familiilor lor
precum și restrângerile acestui drept, din motive de ordine
publică sau sănătate publică.
Art. 27
alin. (1) din Directivă, statele membre pot restrânge libertatea de
circulație
și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor de familie, indiferent de
cetățenie, pentru motive de ordine publică sau de
siguranță publică, cu respectarea
principiului proporționalității și cu
condiția de a se baza exclusiv pe conduita personală a individului în cauză.
România este începând cu 1
ianuarie 2007, membră a Uniunii Europene și
potrivit
legislației comunitare menționate, toți românii sunt cetățeni ai acesteia,
statut
ce le conferă dreptul de liberă circulație în toate statele membre.
Prin urmare, în măsura în care
dispozițiile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 modificată prin O.G. nr.
5/2006 potrivit cu care, recurenta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat
restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație a pârâtului R.G. îi
creează o situație mai grea acestuia și nu îi
conferă
garanția respectării dreptului la libera circulație în calitate de cetățean al
Uniunii,
în condițiile în care în sarcina pârâtului nu s-a reținut vreuna din situațiile
prevăzute de art. 27 din Directiva Parlamentului European și a Consiliului nr.
2004/3 8/CE, ele nu își vor mai găsi aplicabilitate în speță.
Pentru aceste considerente,
decizia recurată este privită ca fiind legală și
temeinică și în consecință se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGH
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte
împotriva deciziei nr. 97/A din
11 aprilie 2007 a Curții de Apel Galați, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 1 octombrie 2007.