ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6201/2007

Asupra recursului

civil de față:

Deliberând,

constată următoarele:

Tribunalul Galați, prin sentința

civila nr. 108 din 18 ianuarie 2007 a respins ca nefondată acțiunea formulată

de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte prin

care s-a solicitat restrângerea exercitării dreptului la libera

circulație în Statele

Uniunii Europene pentru o perioadă de cel mult 3

ani, față de pârâtul R.G.

Pentru a hotăra astfel, instanța

de fond a reținut următoarele:

- libera circulație a persoanelor

constituie una dintre cele patru libertăți din cadrul pieței interne și a

polițiștilor comunitari la nivelul Uniunii Europene, alături de libera

circulație a produselor, libera circulație a serviciilor și libera circulație a

capitalurilor;

- esența acestei libertăți consta

in eliminarea discriminărilor între cetățenii statului membru pe teritoriul

căruia se afla aceștia sau își desfășoară activitatea și cetățenii celorlalte

state membre ce stau sau muncesc pe teritoriul

- acestui stat, (discriminări ce

se pot referi la condițiile de intrare, deplasare, munca, angajare sau

remunerație);

- prin

asigurarea unui asemenea regim nediscriminatoriu se realizează libera

circulație

a persoanelor în spațiul comunitar.

- baza

legala a liberei circulații a persoanelor este constituită de art. 14

(7A) din

Tratatul de la Roma, ce stabilește piața interna, acesta incluzând libera

circulație a persoanelor, art. 18 (8A) din Tratatul de la Roma, ce statuează

dreptul cetățenilor Uniunii de a circula și de a rezida liber pe teritoriul

statelor

membre, art. 61 (731) din Tratatul

de la Roma și următoarele, cuprinse sub

Titlul IV (III A) „Vize, azil,

imigrație și alte politici legale de libera circulație a

persoanelor"

și art. 45 din Cartea Uniunii Europene privind drepturile fundamentale.

Împotriva deciziei civile mai sus

menționată a declarat recurs Direcția

Generală

de Pașapoarte, criticând-o ca fiind nelegală deoarece din dispozițiile art.

38

lit. a) și art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005, rezultă că singura

condiție necesară pentru dispunerea măsurii restrângerii exercitării dreptului

la libera

circulație în străinătate este

aceea a returnării cetățeanului român dintr-un stat cu

care tara noastră

are încheiat acord de readmisie.

Prin urmare, autoritățile române

nu au competența de a cerceta și a se pronunța asupra legalității și

temeiniciei actului de returnare săvârșit de autoritățile străine ci doar de a

lua act de această măsură și de a pune în executare prevederile

corespunzătoare din legislația națională, în

sensul restrângerii exercitării dreptului

la libera circulație în statul

de unde pârâtul a fost returnat, respectiv Italia.

Verificând legalitatea deciziei

recurate, în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul

declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în

continuare.

Legea nr. 248 din 20 iulie 2005

privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate a fost

modificată prin O.G. nr. 5/2006 și O.U.G. nr. 96/2006.

Ca urmare a acestor modificări a

fost introdus art. 6

1

, potrivit căruia cartea de identitate valabilă

constituie document de călătorie pe baza căruia cetățenii români pot călători

în statele membre ale Uniunii Europene.

Așa cum s-a apreciat în

jurisprudența Curții Europene de Justiție prin instituirea Comunității, statele

au creat un drept aplicabil resortisanților lor și lor însele, respectiv o

ordine juridică proprie, integrată sistemului juridic al statelor membre de la

intrarea în vigoare a Tratatului și care se impune jurisdicțiilor acestora.

Efectul direct al dreptului

comunitar conferă acestuia competența generală de a completa cu drepturi și

obligații noi, astfel încât, orice persoană, cetățean al

Uniunii Europene, dobândește dreptul de a cere

judecătorului național să i se aplice

dispozițiile din tratate,

regulamente, decizii și directive comunitare, pentru protecția unui drept

conferit de acestea.

Strâns legat

de principiul efectului direct al dreptului comunitar, principiul

supremației

sale presupune aplicarea de către judecătorul național, a dreptului comunitar

în totalitatea sa, pentru protejarea drepturilor pe care le conferă cetățenilor

și neaplicarea oricărei prevederi din dreptul național care ar putea veni

în conflict cu dreptul comunitar, fie anterioară,

fie ulterioară regulii comunitare.

În virtutea

acestor principii, în domeniul liberei circulații, cetățenii români

vor fi

supuși legislației naționale, în speță Legea nr. 248/2005, numai în măsura

în care aceasta este concordantă cu legislația

comunitară, în caz contrar aceasta din

urmă aplicându-se în mod direct

și prioritar.

În acest

sens, urmează a se observa că, la art. 2, Directiva Parlamentului

European

și a Consiliului nr. 2004/3 8/CE din data de 19 aprilie 2004 stabilește

condițiile care reglementează exercitarea dreptului la libera circulație și

ședere pe teritoriul statelor membre, de către cetățenii Uniunii și membrii

familiilor lor

precum și restrângerile acestui drept, din motive de ordine

publică sau sănătate publică.

Art. 27

alin. (1) din Directivă, statele membre pot restrânge libertatea de

circulație

și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor de familie, indiferent de

cetățenie, pentru motive de ordine publică sau de

siguranță publică, cu respectarea

principiului proporționalității și cu

condiția de a se baza exclusiv pe conduita personală a individului în cauză.

România este începând cu 1

ianuarie 2007, membră a Uniunii Europene și

potrivit

legislației comunitare menționate, toți românii sunt cetățeni ai acesteia,

statut

ce le conferă dreptul de liberă circulație în toate statele membre.

Prin urmare, în măsura în care

dispozițiile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 modificată prin O.G. nr.

5/2006 potrivit cu care, recurenta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat

restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație a pârâtului R.G. îi

creează o situație mai grea acestuia și nu îi

conferă

garanția respectării dreptului la libera circulație în calitate de cetățean al

Uniunii,

în condițiile în care în sarcina pârâtului nu s-a reținut vreuna din situațiile

prevăzute de art. 27 din Directiva Parlamentului European și a Consiliului nr.

2004/3 8/CE, ele nu își vor mai găsi aplicabilitate în speță.

Pentru aceste considerente,

decizia recurată este privită ca fiind legală și

temeinică și în consecință se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGH

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte

împotriva deciziei nr. 97/A din

11 aprilie 2007 a Curții de Apel Galați, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1 octombrie 2007.