ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1852/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Tribunalul Olt, prin sentința penală nr. 8 din 15 ianuarie 2007, l-a condamnat pe inculpatul D.D.F, pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., la 5 ani închisoare cu aplicarea art. 57 pct. 3 C. pen. L-a obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente D.V. să plătească 5000 RON daune morale părții civile P.C.V. Pentru a hotărî astfel, a reținut că, în după-amiaza zilei de 31 mai 2006, i-a întâlnit pe minorii P.C.V. și P.M.O., în vârstă de 10 ani primul și 7 ani al doilea, pe care i-a invitat la el acasă sub pretext că le va da un radio-casetofon cu căști, în realitate intenționând să întrețină relații sexuale orale.

Ajunși acasă la inculpat acesta le-a propus ca în schimbul aparatului să întrețină relații sexuale orale, amenințându-i că în cazul în care nu acceptă va asmuți câinii asupra lor și aplicându-i minorului C.V. o palmă și un șut în șezut. Cum minorul P.M. a reușit să fugă, inculpatul a întreținut actul sexual oral numai cu fratele acestuia. Inculpatul a recunoscut fapta dar a susținut că a întreținut relațiile cu minorul parte vătămată fără să-l constrângă și că i-a dat acestuia în schimb un radio-casetofon. Ulterior a declarat că i-a amenințat pe minori că va asmuți câinii asupra lor dacă nu vor accepta un act sexual oral, pentru ca în instanță să nuanțeze, susținând că nu a avut un raport complet.

Împotriva sentinței au formulat apel procurorul și inculpatul. Prin apelul procurorului sentința a fost criticată pentru nelegalitate și netemeinicie cu motivarea că încadrarea juridică corectă este cea prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) teza I și nu 197 alin. (3) teza I C. pen. și că pedeapsa este prea blândă. Inculpatul a criticat și el sentința pentru nelegalitate și netemeinicie susținând că încadrarea dată faptei este greșită deoarece se impunea să se rețină că fapta săvârșită constituie infracțiunea de perversiune sexuală prevăzută și pedepsită de art. 201 C. pen. A mai susținut că instanța trebuia să rețină circumstanțele atenuante având în vedere că a fost sincer și a cooperat cu organele de urmărire penală pentru stabilirea adevărului și în plus că se impune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Curtea de Apel Craiova, secția penală, prin decizia nr. 66 din 14 noiembrie 2007, a admis ambele apeluri. A desființat sentința în latură penală și rejudecând, a schimbat încadrarea juridică în dispozițiile art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., art. 74 și 76 C. pen. și l-a condamnat pe inculpat la 3 ani închisoare. În baza art. 86 1 și art. 110 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 5 ani stabilind obligațiile prevăzute de art. 86 3 alin. (1) C. pen. În baza art. 86 3 alin. (3) C. pen., a impus inculpatului să urmeze un curs de învățământ sau calificare. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Prin motivele de recurs scrise se susține în esență că: - prima instanță condamnându-l pe inculpat la pedeapsa închisorii a omis să aplice pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și c) C. pen., iar instanța de apel nu a observat acest lucru și dispunând reducerea pedepsei și suspendarea executării sub supraveghere a aplicat direct dispozițiile art. 71 alin. (5) C. pen. Procedând în acest fel în situația în care în viitor se va dispune revocarea suspendării și executarea în penitenciar nu se va ști care drepturi îi sunt interzise inculpatului care va deveni major la 1 septembrie 2008; - instanța a indicat drept temei al stabilirii termenului de încercare dispozițiile art. 110 C. pen.

și nu 86 2 C. pen., text care se aplică și inculpaților minori; - atât pedeapsa aplicată de prima instanță de numai 5 ani închisoare, cât și pedeapsa redusă în apel și a cărei executare este suspendată sub supraveghere sunt greșit individualizate. Prin concluziile susținute oral, procurorul de ședință a cerut să se ia act că înțelege să critice hotărârile numai privind primul și al treilea motiv de recurs. Recursul este fondat pentru cele ce urmează: Din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul în vârstă de 16 ani, a absolvit 8 clase, dar nu a susținut examenul de capacitate și a abandonat școala. La stabilirea pedepsei iar mai apoi a modalității de executare nu s-a avut în vedere gradul de pericol deosebit al faptei și urmările acesteia, minorii în vârstă de 10 și 7 ani suferind serioase traume psihice.

Instanțele au avut în vedere în principal persoana inculpatului și el minor și prezentând tulburări de conduită la o personalitate dezarmonică în structurare și în apel prin recunoașterea de circumstanțe atenuante pedeapsa a fost redusă la 3 ani și s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere. Având în vedere pericolul social deosebit al faptei rezultând din modul săvârșirii, persoanele față de care a fost săvârșită și violențele exercitate, individualizarea făcută de instanța de apel nu este în măsură să realizeze reeducarea și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Așa fiind, Înalta Curte urmează să admită recursul, să caseze decizia în parte și menținând circumstanțele atenuante și cuantumul pedepsei să dispună înlăturarea dispozițiilor privind suspendarea executării sub supraveghere, pedeapsa urmând să fie executată într-un loc de deținere.

Casând hotărârea și dispunând executarea pedepsei închisorii urmează ca în temeiul art. 71 alin. (2) C. pen, să se aplice și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 66 din 14 noiembrie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția minori și familie, privind pe inculpatul D.D.F. Casează în parte decizia penală sus-menționată și, rejudecând, înlătură aplicarea art. 86 1 și 110 C. pen. Interzice inculpatului D.D.F. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. Menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate. Onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpatul D.D.F., în sumă de 100 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 mai 2008.