ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2872/2008

Asupra recursurilor de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 100/ F din 25 iunie 2008, Curtea de Apel Galați, secția penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul B.L. împotriva rezoluției din 21 noiembrie 2007 dată în dosarul nr. 391/P/2007 și a rezoluției din 21 decembrie 2007 dată în dosarul nr. 1459/11/2/2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați. S-au reținut, în esență, următoarele: Prin plângerea formulată de petiționar la procuror, s-a solicitat efectuarea de cercetări împotriva procurorului N.M.C.

din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, pentru pretinsa săvârșire a două infracțiuni prevăzute de art. 246 C. pen., susținându-se că, după ce la data de 19 martie 2007, a întocmit rechizitoriul, dispunând trimiterea sa în judecată, fără a mai fi competent, a emis ordonanța prin care a admis cererea părții vătămate D.V., dispunând restituirea autoturismului, cauzând astfel o vătămare intereselor sale, în condițiile în care în cauză era pusă în discuție însăși proprietatea autoturismului, iar restituirea lui la acel moment era de natură să influențeze determinant soluția în proces. S-a mai motivat că procurorul se desesizase, astfel că cererea părții vătămate trebuia înaintată instanței, odată cu dosarul.

Prin rezoluția din 21 noiembrie 2007, dată în dosarul nr. 391/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, în temeiul art. 228 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) și a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de presupușii făptuitori pentru pretinsa săvârșire a infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. S-a reținut, în esență, că, intimatul procuror a dispus prin ordonanța din 26 martie 2007 restituirea autoturismului, obiect al infracțiunii pentru care fusese trimis petentul în judecată, iar, în urma verificării condicii de evidență a rezultat că dosarul a fost predat la grefă la data de 26 martie 2007, din verificarea condicii de corespondență a parchetului, reieșind faptul că dosarul a fost înaintat la judecătorie la data de 27 martie 2008. Față de aceste date, s-a reținut că faptei sesizate îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, și anume, latura subiectivă.

Referitor la trimiterea în judecată a petiționarului, s-a reținut că, potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, „procurorii sunt independenți în condițiile legii”, iar, conform dispozițiilor procedural penale, instanța este cea care urmează să se pronunțe asupra vinovăției sau nevinovăției persoanei vătămate. Prin rezoluția din 21 decembrie 2007, dată în dosarul nr. 1459/11/2/2007 a procurorului general, a fost menținută rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală și temeinică. Împotriva ambelor rezoluții ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, petiționarul a formulat plângere la instanță.

Instanța de fond, prin sentința penală sus-menționată, a respins, ca nefondată, plângerea petiționarului și a menținut soluțiile procurorului, reținând că în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză, pentru următoarele considerente: Din examinarea actelor dosarului, rezultă că lipsește latura subiectivă a infracțiunii de abuz în serviciu, în speță nerezultând că intimatul și-ar fi încălcat cu știință atribuțiile de serviciu, în scopul de a vătăma interesele legale ale petiționarului. Totodată, s-a arătat că procurorul a respectat dispozițiile art. 169 C. proc. pen., dispunând ca partea vătămată să păstreze autoturismul și să nu îl înstrăineze și că petiționarul are posibilitatea să se adreseze instanței de judecată, conform art. 168 C. proc.

pen., care va aprecia asupra legalității și temeiniciei măsurii dispuse. S-a mai reținut că procurorul ar fi putut să facă completările necesare în ceea ce privește admiterea plângerii și să corecteze data rechizitoriului. Referitor la trimiterea în judecată a petiționarului, s-a apreciat că soluția procurorului este corectă, întrucât fapta sesizată nu există, instanța de judecată fiind cea care urmează să se pronunțe asupra legalității trimiterii în judecată și asupra vinovăției sau nevinovăției petiționarului. Împotriva sentinței petiționarul a declarat recurs. Recursul declarat nu este fondat. Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect, instanța de fond a dispus respingerea plângerii formulată de petiționar, ca nefondată.

Într-adevăr, așa cum rezultă din actele premergătoare efectuate, în cauză nu sunt indicii cu privire la săvârșirea infracțiunilor reclamate în sarcina procurorului intimat, care și-a îndeplinit, în mod corect, atribuțiile de serviciu. Criticile petiționarului nu pot constitui un motiv pentru tragerea la răspundere penală a magistratului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., reținându-se în mod corect, că intimatul nu și-a încălcat cu știință atribuțiile de serviciu.

Împrejurarea că, ulterior întocmirii rechizitoriului, dar înainte de înregistrarea acestuia la instanță, procurorul a constatat, la cererea părții vătămate, că se impune restituirea autoturismului care a făcut obiectul infracțiunii și, drept urmare, a dispus prin ordonanță, restituirea acestuia, nu relevă o intenție infracțională abuzivă a procurorului, ci din contră, preocuparea acestuia de a soluționa complet toate aspectele ce decurgeau din soluționarea dosarului prin trimitere în judecată. De altfel, actele și măsurile procesuale dispuse de procuror, în exercitarea atribuțiilor sale, precum și soluțiile de trimitere în judecată sunt supuse verificării procurorului ierarhic superior, în condițiile art. 275 și următoarele C. proc.

pen. și, respectiv, cenzurii instanței legal investite cu judecarea cauzei, însă nu constituie prin ele însele o infracțiune. În raport de considerentele expuse, se constată că sentința instanței de fond este temeinică și legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționar, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar B.L. împotriva sentinței penale nr. 100/ F din 25 iunie 2008 a Curții de Apel Galați, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 septembrie 2008.