ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2928/2008

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 27 din 16 octombrie 2000, Tribunalul Bihor, a dispus condamnarea inculpatului F.A., la pedeapsa de 11 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., la 4 pedepse de câte un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzută de art. 291, art. 292 și art. 26 raportat la art. 288 C. pen., și art. 293 C. pen. În baza art. 34 lit. b) cu referire la art. 35 C. pen., pedepsele au fost contopite și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul F.A.

care a solicitat desființarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare la prima instanță, iar în subsidiar, reducerea pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. Prin decizia penală nr. 4/ A din 16 ianuarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, apelul a fost respins, ca nefondat. Recursul declarat de inculpat a fost și el respins, ca nefondat, prin decizia nr. 3154 din 13 iunie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală. Împotriva deciziei penale nr. 3154 din 13 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, condamnatul prin apărător, a formulat contestație în anulare prin care a invocat cazul de contestație prevăzută de art. 386 lit. a) C. pen.

La termenul de astăzi, contestatorul condamnat a trimis la dosar cerere prin care își retrage contestația, iar apărătorul condamnatului a cerut și el să ia act de voința exprimată de condamnat. Contestația în anulare este alături de revizuire o cale de atac, cazurile de contestație, termenul de introducere, instanța competentă și procedura de judecare fiind reglementate în art. 386 – art. 392 C. proc. pen. Deși legiuitorul nu a stabilit decât soluțiile ce pot fi pronunțate atunci când contestația este judecată efectiv, nimic nu împiedică retragerea sau renunțarea la contestația. Această soluție se impune pe de o parte având în vedere că în căile ordinare de atac, apel și recurs, astfel de soluții sunt expres reglementate în art. 368, art. 369 și art. 385 4 C. proc.

pen., iar pe de altă parte, deoarece așa cum potrivit dispozițiilor art. 389 C. proc. pen., contestația în anulare poate fi făcută de oricare dintre părți, pentru simetrie ea trebuie să poată fi retrasă de către aceleași persoane. Așa fiind, Înalta Curte urmează să ia act de cererea formulată de contestatorul condamnat. Văzând și dispozițiile art. 192 și urm. C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de retragerea contestației în anulare formulată de contestatorul F.A. împotriva deciziei penale nr. 3154 din 13 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 septembrie 2008.