ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2928/2008

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 27

din 16 octombrie 2000, Tribunalul Bihor, a dispus condamnarea inculpatului F.A.,

la pedeapsa de 11 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.

215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., la 4 pedepse de câte un an și 6 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzută de art. 291, art. 292 și

art. 26 raportat la art. 288 C. pen., și art. 293 C. pen.

În baza art. 34 lit. b) cu

referire la art. 35 C. pen., pedepsele au fost contopite și s-a dispus ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel inculpatul F.A. care a solicitat desființarea sentinței și

trimiterea cauzei pentru rejudecare la prima instanță, iar în subsidiar,

reducerea pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.

Prin decizia penală nr. 4/ A

din 16 ianuarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și

pentru cauze cu minori, apelul a fost respins, ca nefondat.

Recursul declarat de

inculpat a fost și el respins, ca nefondat, prin decizia nr. 3154 din 13 iunie

2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.

Împotriva deciziei penale

nr. 3154 din 13 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, condamnatul

prin apărător, a formulat contestație în anulare prin care a invocat cazul de

contestație prevăzută de art. 386 lit. a) C. pen.

La termenul de astăzi, contestatorul

condamnat a trimis la dosar cerere prin care își retrage contestația, iar

apărătorul condamnatului a cerut și el să ia act de voința exprimată de

condamnat.

Contestația în anulare este

alături de revizuire o cale de atac, cazurile de contestație, termenul de

introducere, instanța competentă și procedura de judecare fiind reglementate în

art. 386 – art. 392 C. proc. pen. Deși legiuitorul nu a stabilit decât

soluțiile ce pot fi pronunțate atunci când contestația este judecată efectiv,

nimic nu împiedică retragerea sau renunțarea la contestația. Această soluție se

impune pe de o parte având în vedere că în căile ordinare de atac, apel și

recurs, astfel de soluții sunt expres reglementate în art. 368, art. 369 și art.

385

4

C. proc. pen., iar pe de altă parte, deoarece așa cum potrivit

dispozițiilor art. 389 C. proc. pen., contestația în anulare poate fi făcută de

oricare dintre părți, pentru simetrie ea trebuie să poată fi retrasă de către

aceleași persoane.

Așa fiind, Înalta Curte

urmează să ia act de cererea formulată de contestatorul condamnat.

Văzând și dispozițiile art. 192

și urm. C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea

contestației în anulare formulată de contestatorul F.A. împotriva deciziei

penale nr. 3154 din 13 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția penală.

Obligă contestatorul la

plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 23 septembrie 2008.