ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1849/2008

Asupra recursului penal de

față,

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 13 mai

2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II- a penală și pentru

cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 1945/98/2007, a fost menținută starea

de arest a inculpatului T.M.C.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de apel a reținut că verificând legalitatea și temeinicia

arestării preventive a inculpatului, s-a constatat că aceasta a fost luată cu

respectarea dispozițiilor legale, impunându-se menținerea, în continuare, a

stării de arest.

Împotriva încheierii din 13

mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs inculpatul T.M.C.,

solicitând casarea acesteia și în cadrul rejudecării să se dispună revocarea

măsurii arestării preventive întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea

publică.

Înalta Curte, examinând motivele

de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru următoarele

considerente:

Prin sentința penală nr. 292/

F din 26 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița, s-a dispus condamnarea

inculpatului T.M.C. la pedeapsa de 18 ani închisoare și 2 ani pedeapsa

complementară prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii

de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin.

(1) lit. i) C. pen.

În fapt, s-a reținut că

inculpatul, în noaptea de 15 februarie 2007, în timp ce se afla pe o stradă din

comuna Cocora, a aplicat mai multe lovituri cu picioarele numitului B.C.,

cauzându-i leziuni de organe interne, care au condus la deces.

Împotriva sentinței

pronunțată de instanță, a declarat apel inculpatul T.M.C.

La termenul din 13 mai 2008,

fixat pentru judecarea apelului, instanța de control judiciar, verificând

legalitatea și temeinicia arestării preventive, a menținut starea de arest a

inculpatului, pronunțând încheierea atacată cu recurs în prezenta cauză.

Cu privire la această

dispoziție a instanței, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 160

b

alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată în exercitarea atribuțiilor de

control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia

arestării preventive.

Conform alin. (3) al

aceluiași articol, „când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea

impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea

măsurii arestării preventive”.

În cauză instanța de apel a

procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesul penală și a

constatat că temeiurile de fapt și de drept, art. 148 lit. f) C. proc. pen.,

care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă,

impunându-se, în continuare, privarea de libertate a inculpatului.

Înalta Curte apreciază că în

raport de împrejurările comiterii faptei, violența deosebită cu care a acționat

inculpatul, loviturile cauzând victimei un traumatism toraco-abdominal care a

condus la deces, natura relațiilor sociale lezate, apreciază că lăsarea în

libertate a inculpatului T.M.C. prezintă, în continuare, pericol concret pentru

ordinea publică.

Împrejurarea că în cauză a

fost pronunțată o hotărâre de condamnare nedefinitivă nu alterează nici

prezumția de nevinovăție și nici dreptul inculpatului de a fi judecat într-un

termen rezonabil, limitarea libertății acestuia, încadrându-se în dispozițiile

legii.

Toate aceste aspecte,

justifică dispoziția instanței de apel în sensul menținerii arestării

preventive, astfel că, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

alin. (1) pct. 1lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul T.M.C.

În temeiul art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul T.M.C. împotriva încheierii din 13 mai 2008

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu

minori și de familie, în dosarul nr. 1945/98/2007 (nr. vechi 808/2008).

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 140 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 26 mai 2008.