ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1201/2007

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1201/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 250 din 27 aprilie 2006, Tribunalul Dolj, în

baza art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. și art. 74 și 76 C. pen., a condamnat ,între alții, pe inculpații:

M.A.F., la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, iar în baza art. 7 alin.

(1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 din aceeași lege și art. 74,

76 C. pen., l-a condamnat la pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare și, făcând

aplicarea dispozițiilor art. 33 și 34 C. pen., a contopit pedepsele și a dispus

ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare.

P.V., la pedeapsa de 2 ani închisoare iar, în baza art. 7 alin. (1) și (3)

din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 din aceeași lege și art. 74, 76 C.

pen., l-a condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare și, făcând aplicarea

dispozițiilor art. 33 și 34 C. pen., a contopit pedepsele și a dispus ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

în baza art. 86

1

C. pen., a dispus suspendarea sub

supraveghere a executării pedepsei fiecăruia dintre inculpați, stabilindu-se un

termen de încercare de 5 ani și 8 luni pentru inculpatul M.A.F. și de 4 ani

pentru inculpatul P.V., iar ,în baza art. 86

3

C. pen., s-a dispus ca

aceștia să respecte, pe durata termenului de încercare măsurile și obligațiile

prevăzute în alin. (1) lit. a), b), c) și d) C. pen., atrăgându-se atenția

asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

A fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului M.A.F. perioada

reținerii de la 14 ianuarie 2005 și a arestului preventiv de la 19 ianuarie

2005 la 11 ianuarie 2006.

S-a constatat recuperat integral prejudiciul cauzat părții civile P.P. prin

restituire și au fost obligați în solidar inculpații la plata sumei de 788 dolari

S.U.A. către partea civilă W.Z., 700 dolari S.U.A. către partea civilă V.B.,

1334 Euro către partea civilă R.A., 1250 dolari S.U.A. către partea civilă L.P.

și la 2880 dolari S.U.A. către partea civilă R.S.O., reprezentând despăgubiri

civile.

în baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la

inculpatul M.A.F. a sumelor de 10624,4 dolari S.U.A. și 4041,6 Euro,

reprezentând bunuri dobândite prin săvârșirea infracșiunilor, iar în baza art. 118

lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul M.A.F. a unui

hard disc PC seria 80360714 și de la inculpatul P.V. a unui hard disc PC seria

20610010-92300J.

S-a dispus restituirea Bl pe numele K.M.A., către posesor și au fost

obligați inculpații la plata sumei de cate 600 lei cheltuieli judiciare către

stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în fapt

că, inculpatul M.A.F. a fost sancționat administrativ pentru comiterea unei

infracțiuni de înșelăciune prin intermediul rețelei internet.

Scopul urmărit prin sancțiunea aplicată nu a fost realizat, astfel că

inculpatul a continuat, în același an, pe o scară extinsă, activitatea

infracțională, ce face obiectul dosarului nr. 190/P/2003 al Parchetului de pe

lângă înalta Curte de Casație și Justiție.

În perioada mai 2004 - ianuarie 2005, inculpatul M.A.F. și-a organizat

propriul grup infracțional, împreună cu ceilalți doi inculpați, luând măsuri

suplimentare pentru a evita descoperirea de către organele abilitate a

fraudelor comise în acest mod.

Inculpatul M.A.F. a înființat pe internet, pe domeniul gratuit „go.ro”

mai multe site-uri specializate în vânzarea fictivă de bunuri electronice, în

regim on line, ghidându-se după modelul unor site-uri similare reale.

Cu ajutorul inculpatului P.V., inculpatul a cules din rețeaua internet

diverse fotografii ale unor produse electronice sau autoturisme, pe care le-au

postat apoi pe propriile site-uri, oferind spre vânzare persoanelor interesate,

la prețuri convenabile, bunurile pe care în realitate nu le aveau.

Cunoscând bine limba engleză, inculpații au inițiat corespondență cu

prezumtivii cumpărători, câștigându-le încrederea și, odată realizat acordul de

vânzare-cumpărare, inculpații primeau sume de bani , cu titlu de avans sau de

plată integrală, cu promisiunea livrării ulterioare a bunului prin intermediul

firmelor de curierat, sumele de bani fiind ridicate de coinculpatul, O.P.

Această operațiune a fost monitorizată de

lucrătorii de poliție la

14 ianuarie 2005, urmare

sesizării telefonice a unui funcționar al Băncii Transilvania, care a avut

suspiciuni cu privire la ridicarea

sumei de

1300 Euro, ulterior realizându-se prinderea în flagrant a beneficiarului sumei,

respectiv inculpatul M.A.F.,

prejudiciul

total produs fiind de 18901 dolari S.U.A. și 7686 Euro.

La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale și

obligatorii prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile părții

generale, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul ridicat de

pericol social al faptei săvârșite,

determinat

de modalitatea șicondițiile concrete în care s-au săvârșit

faptele, valoarea prejudiciului care nu a fost

recuperat integral și

persoana și

atitudinea inculpaților, inculpatul M.A.F.

săvârșind anterior fapte de

aceeși natură.

Instanța de fond a avut în vedere la

stabilirea situației de fapt,

la

încadrarea juridică, la individualizarea pedepselor precum și la

soluționarea laturii civile a cauzei următoarele probe: procesele

verbale de organizare și prindere în flagrant,

raport analiză hard disc

PC pentru M.A.F.

și P.V., procesele

verbale de

percheziție corporală și domiciliară, dovezile de ridicare a

unor

bunuri, copia documentelor financiar contabile întocmite în

timpul desfășurării activității infracționale,

plângerile și declarațiile

părților vătămate, declarațiile unor martori,

fișele privind cazierul

judiciar al

inculpaților, precum și declarațiile acestora date în faza de urmărire penală

și în timpul cercetării judecătorești.

Curtea de Apel Craiova, secția penală,

prin decizia penală

nr. 292 din 23 octombrie 2006, a respins

apelurile declarate de

inculpați

considerând nefondate susținerile acestora , în sensul netemeiniciei și

nelegalității hotărârii instanței de fond și solicitând redozarea pedepselor

sub aspectul cuantumului și al modalității de

executare.

Astfel, instanța de control judiciar a

reținut că în mod corect

inculpații

au fost condamnați, la pedepese în concordanță cu probele

administrate

și cu criteriile de individualizare avute în vedere în

vedere, vinovăția inculpaților, sub forma intenției directe fiind stabilită

indubitabil, motiv pentru care nu s-a justificat reducera pedepselor și

nici

aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal

inculpații M.A.F. și P.V., care nu au

fost prezenți la judecarea cauzei, dar prin

apărătorul desemnat din

oficiu au

invocat motivul de casare prevăzut de art. 385

9

pct.14 C. proc. pen.

și au solicitat reindividualizarea pedeselor

și

aplicarea art. 81 C. pen.

Examinând cauza prin prisma criticii ,

care se încadrează în

dispozițiile

art. 385

9

alin. (1) pct.14 C. proc. pen., se constată

că cererea de aplicare a suspendării condiționate a executării

pedepsei este neîntemeiată pentru următoarele

considerente:

După abrogarea art. 81 alin. (3) C. pen., prin Legea nr.

278/2006, suspendarea condiționată a executării

pedepsei poate fi

dipusă și în cazul

infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede

pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani, atunci

când sunt îndeplinite

condițiile

prevăzute în art. 81 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., numai

daca instanța apreciază că scopul pedepsei poate

fi atins chiar fără

executarea acesteia.

în lumina dispozițiilor art. 52 C. pen.,

pedeapsa este o

măsură de

constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului,

scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni.

Chiar dacă pedeapsa de 2 ani închisoare,

pentru inculpatul

P.V. ar

face aplicabilă modalitatea prevăzută de art. 81

C. pen., Înalta Curte apreciază că suspendarea

condiționată a

executării

pedepsei nu are efectul educativ al suspendării sub

supraveghere a executării pedesei, așa cum

corect, prima instanță a

aplicat

criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și a

dat maximul de eficientă circumstanțelor

atenuante reținute.

Ca atare, în cauză, pentru inculpatul P.V.

nu se constată motive care să justifice aplicarea beneficiului suspendării

condiționate a executării pedepsei, prevăzut de art. 81 C. pen..

Conform art. 81 alin. (2): „Suspendarea

condiționată a executării

pedepsei

poate fi acordată și în cazul concursului de infracțiuni, dacă

pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult doi ani și sunt

întrunite condițiile prevăzute în alin. a) lit. b)

și c) C. pen.

Analizând actele și lucrările dosarului,

Înalta Curte a reținut că inculpatul M.A.F. a fost condamnat, la pedeapsa

rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare, prin contopirea pedepselor de 2 ani

și 6 luni închisoare și 2 ani și 4 luni închisoare.

Prin urmare pedeapsa aplicată acestuia nu

se încadrează în

condițiile alin. (2) ale art. 81 C. pen.

și în consecință inculpatului

M.A.F. nu-i

poate fi acordat beneficiul suspendării

condiționate a executării

pedepsei.

Pedepsele aplicate inculpaților au fost just individualizate,

instanța de fond, în aplicarea dispozițiilor

prevăzute de art. 72 C. pen.

, a

ținut cont de toate criteriile de individualizare raportate la

speță, reținând incidența dispozițiilor art. 74 C.

pen., cu consecința

reducerii

pedepselor cu mult sub limita minimului special prevăzut de

lege și suspendarea sub supraveghere a executării

acestora, prin

aplicarea art. 86

1

C. pen.

Așadar, pentru toate cele arătate mai sus nu se justifică

reducerea pedepselor și nici aplicarea

dispozițiilor art. 81 C. pen.

Totodată, nu se constată nici alte motive

de casare dintre cele

prevăzute de art. 385

9

alin.

(3) C. proc. pen., susceptibile a fi luate în considerare din oficiu.

În consecință, pentru considerentele de mai sus, conform

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Înalta Curte va

respinge, ca

nefondat, recursurile declarate de inculpații M.

A.F. și P.V.

Se va deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului M.A.F.

perioada reținerii de la 14 ianuarie

2005 și a

arestului preventiv de la 19

ianuarie 2005 la 11 ianuarie 2006.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

, recurenții inculpați vor fi obligați la plata

sumei de câte 300 lei

cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100

lei reprezentând onorariul pentru părătorul

desemnat din oficiu se vor

avansa din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.A.F. și P.V.

împotriva deciziei

penale nr. 292 a Curții

de Apel Craiova, secția penală.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 300 lei, cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei,

reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va

avansa

din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

martie 2007.