ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 410/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, prin sentința nr. 10367 din 10 noiembrie 2006, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții B.V. și B.A. și s-a dispus evacuarea pârâtei SC K.K.E. SRL, din imobilul ce face obiectul contractului de subînchiriere. Totodată a fost respins ca nefondat capătul de cerere referitor la radierea sediului social. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin contractul de subînchiriere nr. 1 din 1 octombrie M.K. a închiriat pârâtei SC K.K.E.

SRL imobilul situat în București, durata contractului fiind stabilită pe perioada 1 octombrie 1998 - 31 decembrie 2005. S-a mai constatat că reclamanții au dobândit imobilul la data de 23 septembrie 2002 prin actul de adjudecare înscris în Cartea funciară nr. 32868. Prima instanță a evocat dispozițiile art. 1436 alin. (1) C. civ., potrivit cărora locațiunea făcută pentru un timp determinat încetează de la sine cu trecerea termenului, fără să fie trebuință de o prealabilă înștiințare și, în aplicarea acestui text legal, a dispus evacuarea pârâtei pentru lipsa titlului locativ.

Cu privire la capătul de cerere privind radierea din Registrul Comerțului a mențiunii sediului social al pârâtei, prima instanță a citat dispozițiile art. 25 din Legea nr. 26/1990 reținând că reclamanta nu a făcut dovada existenței unei hotărâri judecătorești anterioare irevocabile prin care să fi fost desființate sau modificate actele care au stat la baza înregistrării mențiunii sediului social. Împotriva acestei sentințe a promovat apel pârâta în motivarea căruia a citat dispozițiile art. 1437, 1441 și 1443 C. civ. și a apreciat că atâta timp cât nu i s-a adus la cunoștință concediul nu se poate considera că locațiunea a încetat. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, examinând excepția tardivității formulării apelului ridicată de intimatul B.V., prin decizia nr. 153 din 22 martie 2007, a respins apelul ca tardiv promovat.

În fundamentarea soluției, instanța de control judiciar a reținut că potrivit art. 284 alin. (1) C. proc. civ., termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii dacă legea nu dispune altfel, că sentința atacată a fost comunicată la sediul social al pârâtei la data de 20 decembrie 2006 după cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare, și că apelul a fost expediat prin poștă după împlinirea termenului. Împotriva acestei soluții a declarat recurs pârâta criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se susține că din dovada comunicării sentinței și anume procesul-verbal întocmit cu acest prilej nu rezultă că sentința a fost comunicată personal și că în mod eronat instanța de apel nu a reținut nulitatea absolută a acestuia din moment ce nu apare numele agentului ce a întocmit actul procedural, cu atât mai mult cu cât comunicarea trebuia făcută prin scrisoare recomandată potrivit art. 86 alin. (1) și (3) C. proc. civ. Recursul este nefondat. Din actele anexate dosarului cauzei rezultă că hotărârea apelată a fost comunicată recurentei la data de 20 decembrie 2006. Față de dispozițiile art. 284 C. proc. civ., termenul de declarare a apelului s-a împlinit la data de 5 ianuarie 2007, iar la data de 15 ianuarie 2007 conform dispozițiilor art. 103 alin. (1) C. proc.

civ., recurenta-apelantă era decăzută din termenul în care nu putea formula calea de atac. Nu pot fi reținute susținerile recurentei în sensul că procesul –verbal de predare nu cuprinde numele celui care l-a încheiat, acest aspect rezultând din actul procedural aflat la dosar fond. De asemenea, recurenta a invocat dispozițiile art. 86 alin. (3) C. proc. civ., care nu sunt aplicabile în speță, deoarece comunicarea s-a făcut în condițiile art. 86 alin. (1) C. proc. civ. Nu au fost încălcate nici prevederile art. 92 C. proc. civ., motivat de faptul că în conformitate cu dispozițiile alin. (3) și (4) teza a II-a ale textului de lege invocat, agentul însărcinat cu înmânarea comunicării hotărârii avea posibilitatea legală de a o afișa.

De altfel, conform dispozițiilor art. 100 alin. (4) C. proc. civ., procesul-verbal face dovada până la înscrierea în fals, cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat. Cum, în speță recurentul nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul - verbal rezultă că hotărârea instanței de apel a fost dată cu respectarea legii astfel că văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC K.K.E. SRL, împotriva deciziei nr. 153 din 22 martie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2008.