ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 410/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Tribunalul București, prin

sentința nr. 10367 din 10 noiembrie 2006, a admis în parte acțiunea formulată

de reclamanții B.V. și B.A. și s-a dispus evacuarea pârâtei SC K.K.E. SRL, din

imobilul ce face obiectul contractului de subînchiriere. Totodată a fost

respins ca nefondat capătul de cerere referitor la radierea sediului social.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că prin contractul de subînchiriere nr. 1 din 1

octombrie M.K. a închiriat pârâtei SC K.K.E. SRL imobilul situat în București,

durata contractului fiind stabilită pe perioada 1 octombrie 1998 - 31 decembrie

septembrie 2002 prin actul de adjudecare înscris în Cartea funciară nr. 32868.

Prima instanță a evocat dispozițiile art. 1436 alin. (1) C. civ., potrivit

cărora locațiunea făcută pentru un timp determinat încetează de la sine cu

trecerea termenului, fără să fie trebuință de o prealabilă înștiințare și, în

aplicarea acestui text legal, a dispus evacuarea pârâtei pentru lipsa titlului

locativ.

Cu privire la capătul de

cerere privind radierea din Registrul Comerțului a mențiunii sediului social al

pârâtei, prima instanță a citat dispozițiile art. 25 din Legea nr. 26/1990

reținând că reclamanta nu a făcut dovada existenței unei hotărâri judecătorești

anterioare irevocabile prin care să fi fost desființate sau modificate actele

care au stat la baza înregistrării mențiunii sediului social.

Împotriva acestei sentințe a

promovat apel pârâta în motivarea căruia a citat dispozițiile art. 1437, 1441

și 1443 C. civ. și a apreciat că atâta timp cât nu i s-a adus la cunoștință

concediul nu se poate considera că locațiunea a încetat.

Curtea de Apel București,

secția a VI-a comercială, examinând excepția tardivității formulării apelului

ridicată de intimatul B.V., prin decizia nr. 153 din 22 martie 2007, a respins

apelul ca tardiv promovat.

În fundamentarea soluției,

instanța de control judiciar a reținut că potrivit art. 284 alin. (1) C. proc.

civ., termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii dacă legea

nu dispune altfel, că sentința atacată a fost comunicată la sediul social al

pârâtei la data de 20 decembrie 2006 după cum rezultă din dovada de primire și

procesul-verbal de predare, și că apelul a fost expediat prin poștă după

împlinirea termenului.

Împotriva acestei soluții a

declarat recurs pârâta criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se susține că din dovada

comunicării sentinței și anume procesul-verbal întocmit cu acest prilej nu

rezultă că sentința a fost comunicată personal și că în mod eronat instanța de

apel nu a reținut nulitatea absolută a acestuia din moment ce nu apare numele agentului

ce a întocmit actul procedural, cu atât mai mult cu cât comunicarea trebuia

făcută prin scrisoare recomandată potrivit art. 86 alin. (1) și (3) C. proc.

civ.

Recursul este nefondat.

Din actele anexate dosarului

cauzei rezultă că hotărârea apelată a fost comunicată recurentei la data de 20

decembrie 2006.

Față de dispozițiile art. 284

C. proc. civ., termenul de declarare a apelului s-a împlinit la data de 5

ianuarie 2007, iar la data de 15 ianuarie 2007 conform dispozițiilor art. 103 alin.

(1) C. proc. civ., recurenta-apelantă era decăzută din termenul în care nu

putea formula calea de atac.

Nu pot fi reținute

susținerile recurentei în sensul că procesul –verbal de predare nu cuprinde

numele celui care l-a încheiat, acest aspect rezultând din actul procedural

aflat la dosar fond.

De asemenea, recurenta a

invocat dispozițiile art. 86 alin. (3) C. proc. civ., care nu sunt aplicabile

în speță, deoarece comunicarea s-a făcut în condițiile art. 86 alin. (1) C.

proc. civ.

Nu au fost încălcate nici

prevederile art. 92 C. proc. civ., motivat de faptul că în conformitate cu

dispozițiile alin. (3) și (4) teza a II-a ale textului de lege invocat, agentul

însărcinat cu înmânarea comunicării hotărârii avea posibilitatea legală de a o

afișa.

De altfel, conform

dispozițiilor art. 100 alin. (4) C. proc. civ., procesul-verbal face dovada

până la înscrierea în fals, cu privire la faptele constatate personal de cel

care l-a încheiat.

Cum, în speță recurentul nu a

făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul - verbal rezultă

că hotărârea instanței de apel a fost dată cu respectarea legii astfel că

văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC K.K.E. SRL, împotriva deciziei nr. 153 din 22 martie 2007,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 februarie 2008.