- Instanța
- Înalta Curte de Casație și Justiție (România) · Secția penală
- Data
- 1 iunie 2006
Decizia nr. 3507/2006 — ÎCCJ, Secția penală — recurs împotriva sentinței nr. 308/2005 a Tribunalului Maramureș
Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 308/2005 pronunțată de Tribunalul Maramureș, a fost condamnat inculpatul B.V., la 5 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000. În baza art. 36 alin. (1), raportat la art. 34 lit. b) C. pen., a fost contopită pedeapsa aplicată cu pedepsele de 2 ani și 6 luni închisoare, respectiv 2 ani și 6 luni închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 386/2004 a Tribunalului Maramureș, stabilindu-se ca inculpatul să execute în final în regim de detenție pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestului preventiv, începând cu data de 12 mai 2003 la zi. În baza art. 6 1 alin. (4) din Legea nr. 78/2000, modificată prin Legea nr. 161/2003, inculpatul a fost obligat să restituie următoarele sume numiților: P.G. – echivalentul în lei la data executării a 3000 mărci germane și 9.700.000 lei; B.G. – 18.000.000 lei; B.V.C. – echivalentul în lei la data plății a 3000 de mărci germane; C.Șt. – echivalentul în lei la data executării a 2000 de mărci germane; T.I. – echivalentul în lei la data executării a 600 euro; A.I. – echivalentul în lei la data executării a 1.100 euro; B.V.
– echivalentul în lei la data executării a 3000 mărci, 200 dolari S.U.A. și 25.000.000 lei; T.I. – 45.000.000 lei reactualizat în raport cu indicele prețului de consum la data executării; C.D. – echivalentul în lei la data executării a 1.570 euro; P.I.A. – echivalentul în lei la data executării a 1.500 euro; P.F.O. – echivalentul în lei la data executării a 600 dolari, 200 euro și 13.000.000 lei; H.V. – echivalentul în lei la data executării a 800 dolari S.U.A. și 300 euro; B.I. – 12.000.000 lei; B.V. – echivalentul în lei la data executării a 1.400 euro; C.T. – echivalentul în lei la data executării a 1.500 dolari S.U.A.; A.F.C. – echivalentul în lei la data executării a 100 euro și 14.600.000 lei.
S-a constatat că inculpatul a restituit sumele de bani numiților B.Șt.D., C.I., A.F., W.P., R.C.I., F.M., P.M.F., H.C., C.I.C., T.G. și M.M. A fost menținut sechestrul asigurator aplicat asupra bunurilor inculpatului și s-a dispus confiscarea mijloacelor materiale de probă înregistrate la poziția nr. 4/2005 din registrul mijloacelor de probă a instanței. S-a dispus păstrarea celor suporți magnetici C.S. înregistrați la poziția nr. 4/2005 din registrul mijloacelor de probă al instanței și s-a dispus restituirea către inculpat a unei genți de pânză de culoare neagră. În temeiul art. 193 și 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat și a celor în favoarea numiților T.I., H.V.
și P.I.A. Pe baza probelor administrate în cauză, instanța a reținut următoarele: Inculpatul B.V. era cunoscut ca o persoană aflată în relații cu funcționari din cadrul C.R.P.A.I. din cadrul S.E.I.P. Maramureș, Registrul Auto Român, D.G.F.P. Satu Mare și Vamă, relații în baza cărora rezolva înmatriculări de autoturisme de proveniență străină. În acest context, persoanele care dețineau autoturisme străine cu o vechime mai mare de 8 ani, care nu puteau fi înmatriculate în România întrucât dispozițiile legale în materie nu permiteau o atare înscriere în circulație, au luat legătura cu inculpatul, fie cunoscându-l personal, fie prin intermediul unor persoane din anturajul acestuia. Față de aceste persoane inculpatul s-a angajat că va rezolva prin cunoștințele pe care le are la vamă, R.A.R.
și poliție, fie tranzitul vamal al autoturismelor cu plata taxelor vamale, fără scoaterea lor din România și reintroducerea în țară, fie abandonarea de către proprietar a vehiculului în favoarea statului și achiziționarea ulterioară tot de către proprietar prin Biroul Valorificări din cadrul D.G.F.P. Satu Mare, situație în care autovehiculul devenea înmatriculabil indiferent de vechime iar taxele vamale erau mai mici, urmate de omologarea acestora pentru circulația pe drumurile publice de către R.A.R. Baia Mare și realizarea celorlalte formalități de către S.E.I.P. Baia Mare. În alte situații, inculpatul promitea înmatricularea prin procedeul recarosării, respectiv prin utilizarea de certificate de înmatriculare de același tip, obținându-se în final omologarea la R.A.R.
În toate cazurile, inculpatul s-a prevalat de influența sa asupra unor funcționari din cadrul instituțiilor mai sus amintite, formând persoanelor convingerea că poate rezolva cu aceștia înscrierea mașinilor în circulație într-una din modalitățile arătate, context în care pretindea diferite sume de bani; toate persoanele având interese pentru rezolvarea cărora au intrat în legătură cu inculpatul au declarat că i-au dat sumele de bani în considerarea relațiilor de care s-a prevalat și în vederea înmatriculării prin influență a autovehiculelor lor. Pentru a întări încrederea persoanelor, inculpatul a obținut pentru unele din acestea de la S.E.I.P. Baia Mare autorizații și numere de circulație provizorii.
S-a reținut că în baza unei rezoluții infracționale unice, inculpatul a desfășurat următoarele activități:
În luna aprilie 2000, inculpatul B.V. a pretins și a primit de la numitul B.Șt.D. suma de 2.500 mărci germane, iar până la finele anului 2001 a mai primit suma de 7.000.000 lei și 600 euro pentru înmatricularea și punerea în circulație a unui autoturism. Inculpatul B.V. i-a obținut autorizații și numere de circulație provizorii, dar nu a înscris în circulație autoturismul. Pentru a-i întări convingerea că va rezolva înmatricularea autoturismului, inculpatul a încheiat cu numitul B.Șt.D. trei contracte „de împrumut” pentru sumele primite de la acesta. În cursul judecății, inculpatul a restituit sumele de bani sus-numitului.
La începutul anului 2000, inculpatul B.V. a primit de la numita P.G. suma de 3.000 DM, iar ulterior încă 10.000.000 lei pentru înmatricularea și punerea în circulație a unui autoturism, asigurând-o că prin cunoștințele sale de la vamă și registrul auto poate să realizeze acest lucru. Inculpatul i-a obținut numitei P.G. autorizație și număr de înmatriculare provizoriu fără a realiza, însă, înmatricularea definitivă în circulație a autoturismului, aceasta a solicitat obligarea inculpatului la plata sumelor de 3000 DM și 9.700.000 lei, mai puțin contravaloarea numerelor de circulație provizorie.
În cursul anului 2001, inculpatul B.V., în considerarea cunoștințelor pe care a afirmat că le are la R.A.R. și vamă, a primit de la numitul B.G. suma totală de 18.000.000 lei pentru înmatricularea în circulație a autoturismului marca BMW, fără a realiza serviciile pentru care a fost remunerat, acesta solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 18.000.000 lei.
În luna decembrie 2001, inculpatul B.V. a primit de la numitul C.I. suma de 3.000 dolari S.U.A., iar în cursul anului 2002, în mod repetat, suma totală de 25.000.000 lei și 710 dolari S.U.A., în vederea înmatriculării unui autoturism. Inculpatul i-a obținut numitului C.I., în trei rânduri, autorizații și numere provizorii de circulație pentru care a primit de la acesta suma totală de 2.100.000 lei. Pentru garantarea „seriozității realizării serviciilor” inculpatul a predat numitului C.I. două înscrisuri intitulate „declarații”, întocmite la 30 octombrie 2002 și 14 aprilie 2003, prin care se angaja că va restitui sumele de bani, în situația neînmatriculării autoturismului și a prezentat chitanța vamală numărul 1246 din 8 octombrie 2002 emisă de Vama Zalău prin care a atestat fictiv că a achitat taxele vamale în contul lui C.I.; în realitate, chitanța a fost emisă pentru numita F.M. Lui C.I., inculpatul i-a restituit în cursul judecății sumele de bani remise.
În luna aprilie 2001, inculpatul B.V. a primit de la numitul T.I. suma totală de 600 euro pentru înmatricularea în circulație a unui autoturism marca Opel Kadet. Inculpatul a relatat numitului T.I. că înmatricularea autoturismului se va face prin metoda abandonului, sens în care s-a deplasat cu acesta la D.G.F.P. Satu Mare și V.I. Satu Mare. Cu toate că inculpatul a afirmat că înmatricularea nu este o problemă complicată, putând să o rezolve prin cunoștințele de la vamă și alte instituții, nu a realizat înscrierea autovehiculului în circulație. Sus-numitul a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei remise.
În lunile iunie-august 2001, inculpatul a primit de la numitul B.V.C. suma totală de 3.000 mărci germane pentru înmatricularea în circulație a autoturismului marca Audi 80. Inculpatul B.V. a rezolvat pentru numitul B.V.C. autorizații și numere de circulație provizorii până în luna martie 2003, fără a realiza însă înmatricularea autoturismului în circulație, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei remisă.
În luna octombrie 2001, inculpatul B.V. a primit de la numitul C.Șt. suma de 2.000 mărci germane pentru înmatricularea în circulație a autoturismului marca BMW. Pentru garantarea „seriozității serviciului” între părți s-a încheiat un contract de vânare-cumpărare la 09 octombrie 2001 în care se specifica concret că suma de bani a fost predată inculpatului pentru înmatricularea autoturismului. Inculpatul B.V. nu a înmatriculat în circulație autoturismul, dar numitul C.Șt. a beneficiat de autorizații și numere provizorii de circulație și a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei remise.
În luna decembrie 2001, inculpatul B.V. a primit de la numitul A.F. suma de 2.300 mărci germane și 800 dolari S.U.A. pentru înmatricularea în circulație a autoturismului marca Volkswagen Golf II. Inculpatul nu a înmatriculat în circulație acest autoturism, pe parcursul timpului, invocând diferite pretexte pentru a justifica acest lucru, cum ar fi faptul că nu putea deranja oricând cunoștințele sale de la poliție prin care urma să realizeze înmatricularea, acestuia inculpatul i-a restituit sumele de bani remise.
În luna martie 2001 și luna februarie 2002, inculpatul B.V. a primit de la numitul B.V., prin intermediul martorului D.V., suma totală de 3.000 mărci germane, 200 dolari S.U.A. și 25.000.000 lei pentru înmatricularea autoturismului marca Renault. Inculpatul a afirmat că urma să remită cei 200 dolari S.U.A. funcționarilor vamali care urmau să-l ajute la rezolvarea înmatriculării. Inculpatul a obținut autorizații și numere provizorii de circulație, dar autoturismul nu a fost înmatriculat în circulație. Și acesta a solicitat obligarea inculpatului la plata sumelor remise.
În toamna anului 2001 și în lunile ianuarie-februarie 2003, inculpatul B.V. a pretins de la numitul A.I. suma de 1.100 euro, pe care i-a primit prin intermediul numitului T.G. pentru înmatricularea în circulație a autoturismului marca Opel Vectra. Prin întocmirea în fals de către învinuitul P.G., la instigarea inculpatului B.V., a declarației de abandon din 21 martie 2003, depusă la Vama de Interior Satu Mare, autoturismul a fost declarat abandonat în favoarea statului român, iar în continuare numitul A.I. a cumpărat autoturismul său de la B.V.D.G.F.P. Satu Mare cu suma de 6.000.000 lei. Ulterior, acesta a realizat singur demersurile pentru înmatricularea autovehiculului și a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 1.100 euro.
În luna iunie 2002, inculpatul B.V. a primit de la numitul C.D. suma de 1.600 euro pentru înmatricularea în circulație a autoturismului marca Audi 80. Inculpatul a predat numitului C.D. autorizații și numere de circulație provizorii fără a înmatricula în circulație autoturismul. Sus-numitul a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 1.570 euro, mai puțin contravaloarea numerelor de circulație provizorie. Inculpatul i-a mai solicitat suma de 50 euro pentru a rezolva favorabil cu funcționarii R.A.S. inspecția tehnică a autovehiculului, bani pe care nu i-a primit.
În luna iulie 2002, inculpatul B.V. a primit de la numita Pap Floare suma de 800 dolari S.U.A. pentru înmatricularea în circulație a autoturismului marca BMW. Autoturismul nu a fost înmatriculat în circulație și inculpatul a restituit numitei Pap Floare suma de 800 dolari S.U.A. întrucât erau colegi de serviciu la Spitalul Județean Maramureș.
În lunile iunie - decembrie 2002, inculpatul B.V. a primit de la numitul P.O.F. suma totală de 600 dolari S.U.A., 200 euro și 13.000.000 lei pentru înmatricularea în circulație a autoturismului marca Citroen BX. Inculpatul i-a obținut autorizații și numere provizorii de circulație pe numele lui S.M. Inculpatul nu a înmatriculat în circulație autoturismul. Cererea repetată de bani a fost motivată de inculpat cu faptul că banii inițiali nu au fost suficienți pentru plata taxelor și că a dat niște bani și funcționarilor vamali. Și acesta a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei remise.
În lunile august-octombrie 2002, inculpatul B.V. a solicitat și primit de la numitul P.I.A. suma totală de 1.500 euro, în valută sau în monedă națională, pentru înmatricularea în circulație a unui autoturism. Inculpatul nu a realizat înmatricularea în circulație a autovehiculului, iar ulterior numitul P.I.A., în mod legal, și-a înmatriculat autoturismul în județul Cluj, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei remisă. Distinct de această sumă, inculpatul a mai solicitat și alți bani pentru plata taxelor vamale, pentru care a remis sus-numitului chitanța care atesta plata. De asemenea, a mai solicitat 200 euro pentru a rezolva prin cunoștințele sale de la R.A.R. verificarea tehnică a autoturismului, bani care însă nu i-au fost dați.
În vara anului 2002, în schimbul stingerii unei datorii de 800 euro, inculpatul B.V. a promit numitului P.M.F. înmatricularea în circulație a autoturismului marca Wolkswagen Golf. Inculpatul nu a înmatriculat în circulație autoturismul și numitul P.M.F. a circulat cu autorizații și numere de circulație provizorii, acestuia inculpatul i-a restituit suma de bani remisă.
În vara anului 2002, inculpatul B.V. a primit de la numitul C.T. suma de 1.500 dolari S.U.A. pentru înmatricularea în circulație a autoturismului marca Audi 80, dar nu a realizat această înmatriculare. Inculpatul a afirmat că din acești bani urma să achite taxele vamale, să cumpere un talon pentru un autoturism de aceeași marcă și să dea bani diverșilor funcționari de la vamă și registrul auto pentru rezolvarea înmatriculării. Inculpatul nu a remis sus-numitului vreo chitanță cu privire la plata taxelor și nici nu a realizat înmatricularea. C.T. a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 1.599 euro.
În luna august 2002, inculpatul B.V. a primit de la numitul W.P. suma de 1.200 euro pentru înmatricularea în circulație a autoturismului marca Volkswagen Transporter. Inculpatul i-a obținut autorizații și numere provizorii de circulație. Nici în prezent autoturismul nu a fost înmatriculat în circulație, acestuia inculpatul i-a restituit suma de bani remisă.
În luna septembrie 2002, inculpatul B.V. a primit de la numita B.I. suma de 12.000.000 lei pentru înmatricularea în circulație a autoturismului marca Volkswagen Passat, inculpatul nu a înscris în circulație autoturismul, B.I. solicitând obligarea inculpatului la plata sumei remise.
În luna octombrie 2002, inculpatul P.V. a pretins și a primit de la numita F.M. suma totală de 1.500 dolari S.U.A. pentru înmatricularea în circulație a autoturismului marca Opel Vectra. În acest scop, inculpatul a solicitat în mod repetat diferite sume de bani, susținând că trebuie achitate o serie de taxe în vederea recarosării autovehicului, însă nu a prezentat nici o chitanță. Cu toate că inculpatul a dat asigurări că poate rezolva prin cunoștințele sale de la vamă și R.A.R., înscrierea mașinii în circulație, nu a realizat acest lucru, restituind suma.
În luna noiembrie 2002, inculpatul B.V. a primit de la numitul R.C.I. suma de 1.000 euro pentru înmatricularea în circulație a unui autoturism marca Ford Oreon. Inculpatul nu a înmatriculat în circulație acel autoturism, i-a restituit suma de bani remisă.
În luna noiembrie 2002, inculpatul B.V. a primit de la numitul T.I. suma totală de 45.000.000 lei pentru înmatricularea în circulație a autoturismului marca Renault 11 TD. Inculpatul nu a rezolvat înmatricularea în circulație a autoturismului, deși a dat mereu asigurări că prin intermediul relațiilor sale printre funcționarii de la vamă și R.A.R. va înscrie mașina în circulație, afirmând de altfel că o parte din bani îi va da acestor funcționari. T.I. a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 45.000.000 lei reactualizată în raport de indicele prețului de consum la data executării.
În luna decembrie 2002, inculpatul B.V. a pretins de la numitul H.V. suma de 1.500 dolari S.U.A. și a primit 1.200 dolari S.U.A. și 300 euro pentru înmatricularea în circulație a unui autoturism marca Opel Vectra, afirmând că o parte din bani vor fi dați funcționarilor în vederea rezolvării problemei. Inculpatul i-a obținut autorizații și numere provizorii de circulație și chiar i-a predat numărul de circulație definitiv, fără ca autoturismul să fie înscris în circulație. Din verificările efectuate în cursul urmăririi penale rezultă că acele numere de circulație definitive aparțin lui V.I. din Baia Mare. Pentru garantarea seriozității” realizării serviciului, inculpatul a încheiat cu numitul H.V., la 6 decembrie 2002 și 11 decembrie 2002, două acte intitulate „contracte de împrumut” și înainte de arestarea preventivă i-a restituit suma de 400 dolari S.U.A., acesta a mai solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 800 dolari S.U.A. și 300 euro.
În lunile decembrie 2002 – ianuarie 2002, inculpatul B.V. a primit de la numitul B.V. suma totală de 1.400 euro pentru înmatricularea în circulație a autoturismului marca Volkswagen Golf. Inculpatul a obținut autorizații și numere provizorii de circulație, dar nu a realizat înmatricularea în circulație a autoturismului, B.V. solicitând obligarea inculpatului la plata sumei remisă.
În luna februarie 2003, inculpatul B.V. a primit de la numitul P.C. suma de 1.000 euro pentru înmatricularea în circulație a autoturismului marca BMW 324 D. Pentru garantarea „seriozității” serviciilor promise a încheiat cu numitul P.C. un înscris intitulat „contract de împrumut”. Inculpatul nu a înmatriculat în circulație autoturismul. Inculpatul a restituit numitului P.C. cea mai mare parte din bani, urmând să-i mai achite 300.000 lei, restituiți și aceștia în cursul judecății cauzei.
În luna februarie 2003, inculpatul B.V. a primit de la numitul C.I.C. suma de 400 euro pentru înmatricularea în circulație a autoturismului marca Opel Omega și nu a realizat această înmatriculare, restituindu-i ulterior suma de bani.
În luna februarie 2003, inculpatul B.V. a primit de la numitul T.G. suma de 1.500 euro pentru înmatricularea în circulație a autoturismului marca BMW, lucru pe care nu l-a realizat nici în prezent, restituindu-i suma de bani remisă.
În luna martie 2003, inculpatul B.V. a pretins de la numitul A.F.C. suma de 1.300 euro pentru înmatricularea în circulație a autoturismului marca Mercedes 190 D, afirmând că are cunoștințe la instituțiile în competența cărora intră această activitate. În luna mai 2003, inculpatul a primit efectiv suma de 100 euro și 14.600.000 lei, încheind cu numitul A.F.C. un contract de împrumut pentru garantarea „seriozității” serviciilor oferite. Autoturismul nu a fost înmatriculat în circulație, A.F.C. solicitând obligarea inculpatului la plata sumelor remise.
În prima decadă a lunii aprilie 2003, inculpatul B.V. a primit de la numitul M.M. suma de 600 euro pentru înmatricularea în circulație a autoturismului marca Ford Escort prin metoda abandonului la V.I. Baia Mare și D.G.F.P. Baia Mare, instituții la care a afirmat că are cunoștințe, prin intermediul cărora problema va fi rezolvată rapid. Inculpatul nu a înmatriculat în circulație autoturismul pe care l-a predat în gaj lui M.F., de la care a obținut, prin inducere în eroare, suma de 600 euro, în final inculpatul i-a restituit suma de bani remisă. În raport de această stare de fapt ce rezultă din declarațiile cumpărătorilor de trafic și ale martorilor, din înregistrările convorbirilor telefonice și notele de redare ale acestora, s-a reținut că inculpatul a pretins și a primit bani, în toate cazurile, pentru a determina lucrători din cadrul poliției, vămii și registrului auto, asupra cărora a lăsat să se creadă că ar avea influență, să rezolve într-un anumit fel situațiile, în care erau interesate persoanele de la care a luata banii. Că inculpatul a prezentat aspecte concrete privind demersurile pe care le presupunea înmatricularea, de fiecare dată fiind sugerată implicarea unor funcționari care făceau credibile afirmațiile sale în legătură cu influența de care pretindea că se bucură. S-a mai reținut că instituțiile din care făceau parte funcționarii menționați, respectiv poliția, vama și registrul auto, aveau în competența lor efectuarea actelor în vederea cărora s-a promis exercitarea influenței. Împotriva acestei sentințe, au declarat apel în termen legal P.N.A. – Serviciul Teritorial Cluj, inculpatul B.V., partea civilă F.M. și, în temeiul dispozițiilor art. 362 lit. f) C. proc. pen., raportat la art. 363 C. proc. pen., numiții P.Șt. și P.S.L. În susținerea motivelor de apel, parchetul a criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului, apreciind că pedeapsa stabilită de prima instanță este netemeinică și inaptă să contribuie la reeducarea inculpatului. De asemenea, hotărârea pronunțată a mai fost criticată și în ceea ce privește omisiunea obligării inculpatului la plata despăgubirilor civile în favoarea numiților B.Șt., C.I., R.C., F.M., P.M.F. și A.T., precum și sub aspectul omisiunii instanței de a face aplicarea dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 78/2000 care stipulează că hotărârea definitivă de condamnare sau de achitare se poate publica în ziarele centrale sau după caz, locale, menționate în hotărâre. Inculpatul B.V. în susținerea motivelor sale de apel, a criticat hotărârea atacată pentru netemeinicie, apreciind că pedeapsa aplicată este prea aspră în raport cu criteriile generale de individualizare și solicitând desființarea sentinței atacate și reducerea pedepsei ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen. Partea civilă F.M. a solicitat desființarea sentinței penale atacate și obligarea inculpatului la plata sumei de 1300 dolari S.U.A. întrucât această sumă nu i-a fost restituită de inculpat. Numiții P.Șt. și P.S.L. au solicitat în principal desființarea sentinței atacate și în conformitate cu dispozițiile art. 257 alin. (2) C. pen., raportat la art. 256 alin. (2) C. pen., confiscarea sumelor de 137.300.000 lei, 3.100 dolari S.U.A., 11.000 mărci germane, 6.77o euro, respingerea pretențiilor civile formulate de părțile și ridicarea măsurii sechestrului asigurator dispusă prin ordonanțele din 24 iunie 2003 ale P.N.A. – Serviciul Teritorial Cluj. În subsidiar s-a solicitat menținerea sechestrului asigurator doar până la concurența sumei de 62.952.673 lei, sumă rămasă la dispoziția P.N.A. conform procesului verbal din data de 9 septembrie 2003. Prin decizia penală nr. 262/A/2005, Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondate, apelurile, cu obligarea apelanților la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța astfel s-au reținut următoarele: Sub aspectul individualizării pedepsei, s-a constatat că raportat la criteriile de individualizare ale dispozițiilor art. 72 C. pen., instanța de fond bine a apreciat că o pedeapsă de 5 ani cu executare în regim de detenție este în măsură să contribuie la reeducarea inculpatului. Sub aspectul laturii civile s-a reținut că hotărârea este legală și temeinică; astfel, potrivit înscrisurilor depuse la dosar la filele 229-235, inculpatul a restituit sumele de bani pretinse mai multor persoane, printre care și părții civile F.M. Cu privire la măsura asiguratorie a sechestrului aplicată asupra bunurilor inculpatului prin ordonanțele din 24 iunie 2003 ale P.N.A. – Serviciul Teritorial Cluj, s-a apreciat că a fost în mod temeinic dispusă astfel că nu se impune ridicarea acestei măsuri. Nici critica vizând omisiunea instanței de a face aplicarea art. 30 din Legea nr. 78/2000 nu a fost primită reținându-se că raportat la datele și împrejurările cauzei această măsură nu se justifică. Împotriva acestei decizii au formulat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.A. – Serviciul Teritorial Cluj și P.Șt. și P.S.L. Parchetul a criticat hotărârea sub două aspecte: - sub aspectul individualizării pedepsei în sensul că pedeapsa aplicată nu reflectă gradul de pericol social concret al faptelor, solicitând majorarea acesteia; - sub aspectul omisiunii aplicării art. 30 din Legea nr. 78/2000 cu privire la publicarea hotărârii judecătorești de condamnare într-un ziar central sau local. Recurenții P.Șt. și P.S.L. au solicitat respingerea pretențiilor părților civile arătate la poziția 1-16 din dispozitivul hotărârii, ridicarea măsurii asiguratorii instituite de P.N.A. – Serviciul Teritorial Cluj sau în subsidiar să se mențină sechestrul asigurator la nivelul sumei de 62.952.673 lei. Examinând cauza în raport de motivele invocate cât și din oficiu se constată că este fondat numai recursul declarat de P.Șt. și P.S.L. Recursul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este nefondat pentru următoarele considerente: Individualizarea pedepsei s-a făcut cu respectarea tuturor criteriilor prevăzute de dispozițiilor art. 72 C. pen., avându-se în vedere atât circumstanțele în care au fost săvârșite faptele dar și împrejurarea că în cursul judecării a restituit o parte din sumele pretinse și lipsa antecedentelor penale, astfel că o majorare a pedepsei aplicate nu se justifică. Nici motivul privind neaplicarea art. 30 din Legea nr. 78/2000 nu este întemeiat, dat fiind că instanța de judecată este lăsată să aprecieze de la caz la caz oportunitatea și eficiența aplicării acestor dispoziții, iar raportat la datele și împrejurările cauzei, nu se justifică. Recursul intimaților P.Șt. și P.S.L. este fondat sub aspectul măsurii aplicării sechestrului asigurator, în sensul că în mod greșit s-a instituit sechestrul asigurator asupra imobilului situat în Baia Mare, județul Maramureș. Imobilul asupra căruia s-a operat inscripția ipotecară la cererea D.N.A., a făcut obiectul unei executări silite la solicitarea creditorilor, finalizată prin încheierea de adjudecare din 9 septembrie 2003. Potrivit procesului verbal din 26 septembrie 2003 s-a distribuit din suma încasată la licitație creanțele creditorilor, rămânând la dispoziția P.N.A. suma de 62.952.673 lei. În consecință, se va înlătura măsura sechestrului asigurator instituit asupra imobilului situat în str. Grănicerilor Baia Mare și se va institui sechestru asigurator numai asupra sumei de 62.952.673 lei rezultată în urma distribuirii prețului asupra acestui imobil, evident rămânând sechestrul instituit asupra tuturor celorlalte bunuri aparținând inculpatului. Critica cu privire la greșita admitere a acțiunii civile este nefondată, în raport de dispozițiile art. 6 din Legea nr. 78/2000, în cauză impunându-se restituirea sumelor pretinse și primite de inculpat, dat fiind că persoanele care au dat sumele, au denunțat faptele mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat. În consecință, se va admite recursul formulat în sensul considerentelor. PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
DECIDE Admite recursurile declarate de intimații P.Șt. și P.S.L. împotriva deciziei penale nr. 262/ A din 6 decembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori. Casează decizia penală atacată și desființează sentința penală nr. 308 din 22 august 2005 a Tribunalului Maramureș numai cu privire la sechestrul asigurator instituit asupra imobilului situat în Baia Mare, județul Maramureș, măsură pe care o înlătură. Instituie sechestrul asigurator și asupra sumei de 62.952.673 lei rezultată în urma distribuirii prețului imobilului și aflată la dispoziția P.N.A. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. Respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A.
– Serviciul Teritorial Cluj, privind pe inculpatul B.V. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 12 mai 2003 la 1 iunie 2006. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică., azi 1 iunie 2006.