ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3507/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3507/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 308/2005

pronunțată de Tribunalul Maramureș, a fost condamnat inculpatul B.V., la 5 ani

închisoare, pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art.

257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art.

6 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 36 alin. (1),

raportat la art. 34 lit. b) C. pen., a fost contopită pedeapsa aplicată cu

pedepsele de 2 ani și 6 luni închisoare, respectiv 2 ani și 6 luni închisoare,

aplicate prin sentința penală nr. 386/2004 a Tribunalului Maramureș,

stabilindu-se ca inculpatul să execute în final în regim de detenție pedeapsa

de 5 ani închisoare.

În baza art. 350 C. proc.

pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă

perioada reținerii și arestului preventiv, începând cu data de 12 mai 2003 la

zi.

În baza art. 6

1

alin.

(4) din Legea nr. 78/2000, modificată prin Legea nr. 161/2003, inculpatul a

fost obligat să restituie următoarele sume numiților: P.G. – echivalentul în

lei la data executării a 3000 mărci germane și 9.700.000 lei; B.G. – 18.000.000

lei; B.V.C. – echivalentul în lei la data plății a 3000 de mărci germane; C.Șt.

– echivalentul în lei la data executării a 2000 de mărci germane; T.I. –

echivalentul în lei la data executării a 600 euro; A.I. – echivalentul în lei

la data executării a 1.100 euro; B.V. – echivalentul în lei la data executării

a 3000 mărci, 200 dolari S.U.A. și 25.000.000 lei; T.I. – 45.000.000 lei

reactualizat în raport cu indicele prețului de consum la data executării; C.D. –

echivalentul în lei la data executării a 1.570 euro; P.I.A. – echivalentul în

lei la data executării a 1.500 euro; P.F.O. – echivalentul în lei la data

executării a 600 dolari, 200 euro și 13.000.000 lei; H.V. – echivalentul în lei

la data executării a 800 dolari S.U.A. și 300 euro; B.I. – 12.000.000 lei; B.V.

– echivalentul în lei la data executării a 1.400 euro; C.T. – echivalentul în

lei la data executării a 1.500 dolari S.U.A.; A.F.C. – echivalentul în lei la

data executării a 100 euro și 14.600.000 lei.

S-a constatat că inculpatul

a restituit sumele de bani numiților B.Șt.D., C.I., A.F., W.P., R.C.I., F.M., P.M.F.,

H.C., C.I.C., T.G. și M.M.

A fost menținut sechestrul

asigurator aplicat asupra bunurilor inculpatului și s-a dispus confiscarea

mijloacelor materiale de probă înregistrate la poziția nr. 4/2005 din registrul

mijloacelor de probă a instanței.

S-a dispus păstrarea celor

suporți magnetici C.S. înregistrați la poziția nr. 4/2005 din registrul

mijloacelor de probă al instanței și s-a dispus restituirea către inculpat a

unei genți de pânză de culoare neagră.

În temeiul art. 193 și 191 C.

proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate

de stat și a celor în favoarea numiților T.I., H.V. și P.I.A.

Pe baza probelor administrate

în cauză, instanța a reținut următoarele:

Inculpatul B.V. era cunoscut

ca o persoană aflată în relații cu funcționari din cadrul C.R.P.A.I. din cadrul

S.E.I.P. Maramureș, Registrul Auto Român, D.G.F.P. Satu Mare și Vamă, relații

în baza cărora rezolva înmatriculări de autoturisme de proveniență străină.

În acest context, persoanele

care dețineau autoturisme străine cu o vechime mai mare de 8 ani, care nu

puteau fi înmatriculate în România întrucât dispozițiile legale în materie nu

permiteau o atare înscriere în circulație, au luat legătura cu inculpatul, fie

cunoscându-l personal, fie prin intermediul unor persoane din anturajul

acestuia.

Față de aceste persoane

inculpatul s-a angajat că va rezolva prin cunoștințele pe care le are la vamă,

R.A.R. și poliție, fie tranzitul vamal al autoturismelor cu plata taxelor

vamale, fără scoaterea lor din România și reintroducerea în țară, fie

abandonarea de către proprietar a vehiculului în favoarea statului și

achiziționarea ulterioară tot de către proprietar prin Biroul Valorificări din

cadrul D.G.F.P. Satu Mare, situație în care autovehiculul devenea

înmatriculabil indiferent de vechime iar taxele vamale erau mai mici, urmate de

omologarea acestora pentru circulația pe drumurile publice de către R.A.R. Baia

Mare și realizarea celorlalte formalități de către S.E.I.P. Baia Mare. În alte

situații, inculpatul promitea înmatricularea prin procedeul recarosării,

respectiv prin utilizarea de certificate de înmatriculare de același tip,

obținându-se în final omologarea la R.A.R.

În toate cazurile,

inculpatul s-a prevalat de influența sa asupra unor funcționari din cadrul

instituțiilor mai sus amintite, formând persoanelor convingerea că poate

rezolva cu aceștia înscrierea mașinilor în circulație într-una din modalitățile

arătate, context în care pretindea diferite sume de bani; toate persoanele

având interese pentru rezolvarea cărora au intrat în legătură cu inculpatul au

declarat că i-au dat sumele de bani în considerarea relațiilor de care s-a

prevalat și în vederea înmatriculării prin influență a autovehiculelor lor.

Pentru a întări încrederea

persoanelor, inculpatul a obținut pentru unele din acestea de la S.E.I.P. Baia

Mare autorizații și numere de circulație provizorii.

S-a reținut că în baza unei

rezoluții infracționale unice, inculpatul a desfășurat următoarele activități:

inculpatul B.V. a pretins și a primit de la numitul B.Șt.D. suma de 2.500 mărci

germane, iar până la finele anului 2001 a mai primit suma de 7.000.000 lei și

600 euro pentru înmatricularea și punerea în circulație a unui autoturism.

Inculpatul B.V. i-a obținut autorizații și numere de circulație provizorii, dar

nu a înscris în circulație autoturismul. Pentru a-i întări convingerea că va

rezolva înmatricularea autoturismului, inculpatul a încheiat cu numitul B.Șt.D.

trei contracte „de împrumut” pentru sumele primite de la acesta.

În cursul judecății,

inculpatul a restituit sumele de bani sus-numitului.

inculpatul B.V. a primit de la numita P.G. suma de 3.000 DM, iar ulterior încă

10.000.000 lei pentru înmatricularea și punerea în circulație a unui

autoturism, asigurând-o că prin cunoștințele sale de la vamă și registrul auto

poate să realizeze acest lucru. Inculpatul i-a obținut numitei P.G. autorizație

și număr de înmatriculare provizoriu fără a realiza, însă, înmatricularea

definitivă în circulație a autoturismului, aceasta a solicitat obligarea

inculpatului la plata sumelor de 3000 DM și 9.700.000 lei, mai puțin

contravaloarea numerelor de circulație provizorie.

inculpatul B.V., în considerarea cunoștințelor pe care a afirmat că le are la

R.A.R. și vamă, a primit de la numitul B.G. suma totală de 18.000.000 lei

pentru înmatricularea în circulație a autoturismului marca BMW, fără a realiza

serviciile pentru care a fost remunerat, acesta solicitând obligarea

inculpatului la plata sumei de 18.000.000 lei.

inculpatul B.V. a primit de la numitul C.I. suma de 3.000 dolari S.U.A., iar în

cursul anului 2002, în mod repetat, suma totală de 25.000.000 lei și 710 dolari

S.U.A., în vederea înmatriculării unui autoturism.

Inculpatul i-a obținut

numitului C.I., în trei rânduri, autorizații și numere provizorii de circulație

pentru care a primit de la acesta suma totală de 2.100.000 lei.

Pentru garantarea

„seriozității realizării serviciilor” inculpatul a predat numitului C.I. două

înscrisuri intitulate „declarații”, întocmite la 30 octombrie 2002 și 14

aprilie 2003, prin care se angaja că va restitui sumele de bani, în situația

neînmatriculării autoturismului și a prezentat chitanța vamală numărul 1246 din

8 octombrie 2002 emisă de Vama Zalău prin care a atestat fictiv că a achitat

taxele vamale în contul lui C.I.; în realitate, chitanța a fost emisă pentru

numita F.M.

Lui C.I., inculpatul i-a

restituit în cursul judecății sumele de bani remise.

inculpatul B.V. a primit de la numitul T.I. suma totală de 600 euro pentru

înmatricularea în circulație a unui autoturism marca Opel Kadet. Inculpatul a

relatat numitului T.I. că înmatricularea autoturismului se va face prin metoda

abandonului, sens în care s-a deplasat cu acesta la D.G.F.P. Satu Mare și V.I. Satu

Mare.

Cu toate că inculpatul a

afirmat că înmatricularea nu este o problemă complicată, putând să o rezolve

prin cunoștințele de la vamă și alte instituții, nu a realizat înscrierea

autovehiculului în circulație. Sus-numitul a solicitat obligarea inculpatului

la plata sumei remise.

2001, inculpatul a primit de la numitul B.V.C. suma totală de 3.000 mărci

germane pentru înmatricularea în circulație a autoturismului marca Audi 80.

Inculpatul B.V. a rezolvat pentru numitul B.V.C. autorizații și numere de

circulație provizorii până în luna martie 2003, fără a realiza însă înmatricularea

autoturismului în circulație, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei

remisă.

inculpatul B.V. a primit de la numitul C.Șt. suma de 2.000 mărci germane pentru

înmatricularea în circulație a autoturismului marca BMW. Pentru garantarea

„seriozității serviciului” între părți s-a încheiat un contract de

vânare-cumpărare la 09 octombrie 2001 în care se specifica concret că suma de

bani a fost predată inculpatului pentru înmatricularea autoturismului.

Inculpatul B.V. nu a înmatriculat în circulație autoturismul, dar numitul C.Șt.

a beneficiat de autorizații și numere provizorii de circulație și a solicitat

obligarea inculpatului la plata sumei remise.

inculpatul B.V. a primit de la numitul A.F. suma de 2.300 mărci germane și 800 dolari

S.U.A. pentru înmatricularea în circulație a autoturismului marca Volkswagen

Golf II. Inculpatul nu a înmatriculat în circulație acest autoturism, pe

parcursul timpului, invocând diferite pretexte pentru a justifica acest lucru,

cum ar fi faptul că nu putea deranja oricând cunoștințele sale de la poliție

prin care urma să realizeze înmatricularea, acestuia inculpatul i-a restituit

sumele de bani remise.

luna februarie 2002, inculpatul B.V. a primit de la numitul B.V., prin

intermediul martorului D.V., suma totală de 3.000 mărci germane, 200 dolari S.U.A.

și 25.000.000 lei pentru înmatricularea autoturismului marca Renault.

Inculpatul a afirmat că urma să remită cei 200 dolari S.U.A. funcționarilor

vamali care urmau să-l ajute la rezolvarea înmatriculării. Inculpatul a obținut

autorizații și numere provizorii de circulație, dar autoturismul nu a fost

înmatriculat în circulație. Și acesta a solicitat obligarea inculpatului la

plata sumelor remise.

în lunile ianuarie-februarie 2003, inculpatul B.V. a pretins de la numitul A.I.

suma de 1.100 euro, pe care i-a primit prin intermediul numitului T.G. pentru

înmatricularea în circulație a autoturismului marca Opel Vectra. Prin

întocmirea în fals de către învinuitul P.G., la instigarea inculpatului B.V., a

declarației de abandon din 21 martie 2003, depusă la Vama de Interior Satu

Mare, autoturismul a fost declarat abandonat în favoarea statului român, iar în

continuare numitul A.I. a cumpărat autoturismul său de la B.V.D.G.F.P. Satu

Mare cu suma de 6.000.000 lei. Ulterior, acesta a realizat singur demersurile

pentru înmatricularea autovehiculului și a solicitat obligarea inculpatului la

plata sumei de 1.100 euro.

inculpatul B.V. a primit de la numitul C.D. suma de 1.600 euro pentru

înmatricularea în circulație a autoturismului marca Audi 80. Inculpatul a

predat numitului C.D. autorizații și numere de circulație provizorii fără a

înmatricula în circulație autoturismul.

Sus-numitul a solicitat

obligarea inculpatului la plata sumei de 1.570 euro, mai puțin contravaloarea

numerelor de circulație provizorie.

Inculpatul i-a mai solicitat

suma de 50 euro pentru a rezolva favorabil cu funcționarii R.A.S. inspecția

tehnică a autovehiculului, bani pe care nu i-a primit.

inculpatul B.V. a primit de la numita Pap Floare suma de 800 dolari S.U.A.

pentru înmatricularea în circulație a autoturismului marca BMW. Autoturismul nu

a fost înmatriculat în circulație și inculpatul a restituit numitei Pap Floare

suma de 800 dolari S.U.A. întrucât erau colegi de serviciu la Spitalul Județean

Maramureș.

2002, inculpatul B.V. a primit de la numitul P.O.F. suma totală de 600 dolari S.U.A.,

200 euro și 13.000.000 lei pentru înmatricularea în circulație a autoturismului

marca Citroen BX. Inculpatul i-a obținut autorizații și numere provizorii de

circulație pe numele lui S.M. Inculpatul nu a înmatriculat în circulație

autoturismul.

Cererea repetată de bani a

fost motivată de inculpat cu faptul că banii inițiali nu au fost suficienți

pentru plata taxelor și că a dat niște bani și funcționarilor vamali.

Și acesta a solicitat

obligarea inculpatului la plata sumei remise.

august-octombrie 2002, inculpatul B.V. a solicitat și primit de la numitul P.I.A.

suma totală de 1.500 euro, în valută sau în monedă națională, pentru

înmatricularea în circulație a unui autoturism.

Inculpatul nu a realizat

înmatricularea în circulație a autovehiculului, iar ulterior numitul P.I.A., în

mod legal, și-a înmatriculat autoturismul în județul Cluj, solicitând obligarea

inculpatului la plata sumei remisă. Distinct de această sumă, inculpatul a mai

solicitat și alți bani pentru plata taxelor vamale, pentru care a remis

sus-numitului chitanța care atesta plata.

De asemenea, a mai solicitat

200 euro pentru a rezolva prin cunoștințele sale de la R.A.R. verificarea

tehnică a autoturismului, bani care însă nu i-au fost dați.

schimbul stingerii unei datorii de 800 euro, inculpatul B.V. a promit numitului

P.M.F. înmatricularea în circulație a autoturismului marca Wolkswagen Golf.

Inculpatul nu a înmatriculat în circulație autoturismul și numitul P.M.F. a

circulat cu autorizații și numere de circulație provizorii, acestuia inculpatul

i-a restituit suma de bani remisă.

inculpatul B.V. a primit de la numitul C.T. suma de 1.500 dolari S.U.A. pentru

înmatricularea în circulație a autoturismului marca Audi 80, dar nu a realizat

această înmatriculare. Inculpatul a afirmat că din acești bani urma să achite

taxele vamale, să cumpere un talon pentru un autoturism de aceeași marcă și să

dea bani diverșilor funcționari de la vamă și registrul auto pentru rezolvarea

înmatriculării.

Inculpatul nu a remis

sus-numitului vreo chitanță cu privire la plata taxelor și nici nu a realizat

înmatricularea.

C.T. a solicitat obligarea

inculpatului la plata sumei de 1.599 euro.

inculpatul B.V. a primit de la numitul W.P. suma de 1.200 euro pentru

înmatricularea în circulație a autoturismului marca Volkswagen Transporter.

Inculpatul i-a obținut autorizații și numere provizorii de circulație. Nici în

prezent autoturismul nu a fost înmatriculat în circulație, acestuia inculpatul

i-a restituit suma de bani remisă.

inculpatul B.V. a primit de la numita B.I. suma de 12.000.000 lei pentru

înmatricularea în circulație a autoturismului marca Volkswagen Passat,

inculpatul nu a înscris în circulație autoturismul, B.I. solicitând obligarea

inculpatului la plata sumei remise.

inculpatul P.V. a pretins și a primit de la numita F.M. suma totală de 1.500 dolari

S.U.A. pentru înmatricularea în circulație a autoturismului marca Opel Vectra.

În acest scop, inculpatul a solicitat în mod repetat diferite sume de bani,

susținând că trebuie achitate o serie de taxe în vederea recarosării

autovehicului, însă nu a prezentat nici o chitanță. Cu toate că inculpatul a

dat asigurări că poate rezolva prin cunoștințele sale de la vamă și R.A.R.,

înscrierea mașinii în circulație, nu a realizat acest lucru, restituind suma.

inculpatul B.V. a primit de la numitul R.C.I. suma de 1.000 euro pentru

înmatricularea în circulație a unui autoturism marca Ford Oreon. Inculpatul nu

a înmatriculat în circulație acel autoturism, i-a restituit suma de bani

remisă.

inculpatul B.V. a primit de la numitul T.I. suma totală de 45.000.000 lei

pentru înmatricularea în circulație a autoturismului marca Renault 11 TD.

Inculpatul nu a rezolvat înmatricularea în circulație a autoturismului, deși a

dat mereu asigurări că prin intermediul relațiilor sale printre funcționarii de

la vamă și R.A.R. va înscrie mașina în circulație, afirmând de altfel că o

parte din bani îi va da acestor funcționari.

T.I. a solicitat obligarea

inculpatului la plata sumei de 45.000.000 lei reactualizată în raport de

indicele prețului de consum la data executării.

inculpatul B.V. a pretins de la numitul H.V. suma de 1.500 dolari S.U.A. și a

primit 1.200 dolari S.U.A. și 300 euro pentru înmatricularea în circulație a

unui autoturism marca Opel Vectra, afirmând că o parte din bani vor fi dați

funcționarilor în vederea rezolvării problemei. Inculpatul i-a obținut

autorizații și numere provizorii de circulație și chiar i-a predat numărul de

circulație definitiv, fără ca autoturismul să fie înscris în circulație. Din

verificările efectuate în cursul urmăririi penale rezultă că acele numere de

circulație definitive aparțin lui V.I. din Baia Mare. Pentru garantarea

seriozității” realizării serviciului, inculpatul a încheiat cu numitul H.V., la

6 decembrie 2002 și 11 decembrie 2002, două acte intitulate „contracte de

împrumut” și înainte de arestarea preventivă i-a restituit suma de 400 dolari S.U.A.,

acesta a mai solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 800 dolari S.U.A.

și 300 euro.

– ianuarie 2002, inculpatul B.V. a primit de la numitul B.V. suma totală de

1.400 euro pentru înmatricularea în circulație a autoturismului marca

Volkswagen Golf. Inculpatul a obținut autorizații și numere provizorii de

circulație, dar nu a realizat înmatricularea în circulație a autoturismului, B.V.

solicitând obligarea inculpatului la plata sumei remisă.

inculpatul B.V. a primit de la numitul P.C. suma de 1.000 euro pentru

înmatricularea în circulație a autoturismului marca BMW 324 D. Pentru

garantarea „seriozității” serviciilor promise a încheiat cu numitul P.C. un

înscris intitulat „contract de împrumut”. Inculpatul nu a înmatriculat în

circulație autoturismul. Inculpatul a restituit numitului P.C. cea mai mare

parte din bani, urmând să-i mai achite 300.000 lei, restituiți și aceștia în

cursul judecății cauzei.

inculpatul B.V. a primit de la numitul C.I.C. suma de 400 euro pentru

înmatricularea în circulație a autoturismului marca Opel Omega și nu a realizat

această înmatriculare, restituindu-i ulterior suma de bani.

inculpatul B.V. a primit de la numitul T.G. suma de 1.500 euro pentru

înmatricularea în circulație a autoturismului marca BMW, lucru pe care nu l-a

realizat nici în prezent, restituindu-i suma de bani remisă.

inculpatul B.V. a pretins de la numitul A.F.C. suma de 1.300 euro pentru înmatricularea

în circulație a autoturismului marca Mercedes 190 D, afirmând că are cunoștințe

la instituțiile în competența cărora intră această activitate. În luna mai

2003, inculpatul a primit efectiv suma de 100 euro și 14.600.000 lei, încheind

cu numitul A.F.C. un contract de împrumut pentru garantarea „seriozității”

serviciilor oferite. Autoturismul nu a fost înmatriculat în circulație, A.F.C. solicitând

obligarea inculpatului la plata sumelor remise.

aprilie 2003, inculpatul B.V. a primit de la numitul M.M. suma de 600 euro

pentru înmatricularea în circulație a autoturismului marca Ford Escort prin

metoda abandonului la V.I. Baia Mare și D.G.F.P. Baia Mare, instituții la care

a afirmat că are cunoștințe, prin intermediul cărora problema va fi rezolvată

rapid. Inculpatul nu a înmatriculat în circulație autoturismul pe care l-a

predat în gaj lui M.F., de la care a obținut, prin inducere în eroare, suma de

600 euro, în final inculpatul i-a restituit suma de bani remisă.

În raport de această stare

de fapt ce rezultă din declarațiile cumpărătorilor de trafic și ale martorilor,

din înregistrările convorbirilor telefonice și notele de redare ale acestora,

s-a reținut că inculpatul a pretins și a primit bani, în toate cazurile, pentru

a determina lucrători din cadrul poliției, vămii și registrului auto, asupra

cărora a lăsat să se creadă că ar avea influență, să rezolve într-un anumit fel

situațiile, în care erau interesate persoanele de la care a luata banii.

Că inculpatul a prezentat

aspecte concrete privind demersurile pe care le presupunea înmatricularea, de

fiecare dată fiind sugerată implicarea unor funcționari care făceau credibile

afirmațiile sale în legătură cu influența de care pretindea că se bucură.

S-a mai reținut că

instituțiile din care făceau parte funcționarii menționați, respectiv poliția,

vama și registrul auto, aveau în competența lor efectuarea actelor în vederea cărora

s-a promis exercitarea influenței.

Împotriva acestei sentințe,

au declarat apel în termen legal P.N.A. – Serviciul Teritorial Cluj, inculpatul

B.V., partea civilă F.M. și, în temeiul dispozițiilor art. 362 lit. f) C. proc.

pen., raportat la art. 363 C. proc. pen., numiții P.Șt. și P.S.L.

În susținerea motivelor de

apel, parchetul a criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul greșitei

individualizări a pedepsei aplicate inculpatului, apreciind că pedeapsa

stabilită de prima instanță este netemeinică și inaptă să contribuie la

reeducarea inculpatului. De asemenea, hotărârea pronunțată a mai fost criticată

și în ceea ce privește omisiunea obligării inculpatului la plata despăgubirilor

civile în favoarea numiților B.Șt., C.I., R.C., F.M., P.M.F. și A.T., precum și

sub aspectul omisiunii instanței de a face aplicarea dispozițiilor art. 30 din

Legea nr. 78/2000 care stipulează că hotărârea definitivă de condamnare sau de

achitare se poate publica în ziarele centrale sau după caz, locale, menționate

în hotărâre.

Inculpatul B.V. în

susținerea motivelor sale de apel, a criticat hotărârea atacată pentru

netemeinicie, apreciind că pedeapsa aplicată este prea aspră în raport cu

criteriile generale de individualizare și solicitând desființarea sentinței

atacate și reducerea pedepsei ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute

de art. 74 lit. c) C. pen.

Partea civilă F.M. a

solicitat desființarea sentinței penale atacate și obligarea inculpatului la

plata sumei de 1300 dolari S.U.A. întrucât această sumă nu i-a fost restituită

de inculpat.

Numiții P.Șt. și P.S.L. au

solicitat în principal desființarea sentinței atacate și în conformitate cu

dispozițiile art. 257 alin. (2) C. pen., raportat la art. 256 alin. (2) C. pen.,

confiscarea sumelor de 137.300.000 lei, 3.100 dolari S.U.A., 11.000 mărci

germane, 6.77o euro, respingerea pretențiilor civile formulate de părțile și

ridicarea măsurii sechestrului asigurator dispusă prin ordonanțele din 24 iunie

2003 ale P.N.A. – Serviciul Teritorial Cluj. În subsidiar s-a solicitat

menținerea sechestrului asigurator doar până la concurența sumei de 62.952.673

lei, sumă rămasă la dispoziția P.N.A. conform procesului verbal din data de 9

septembrie 2003.

Prin decizia penală nr. 262/A/2005,

Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondate, apelurile, cu obligarea

apelanților la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța astfel

s-au reținut următoarele:

Sub aspectul

individualizării pedepsei, s-a constatat că raportat la criteriile de

individualizare ale dispozițiilor art. 72 C. pen., instanța de fond bine a

apreciat că o pedeapsă de 5 ani cu executare în regim de detenție este în

măsură să contribuie la reeducarea inculpatului.

Sub aspectul laturii civile

s-a reținut că hotărârea este legală și temeinică; astfel, potrivit

înscrisurilor depuse la dosar la filele 229-235, inculpatul a restituit sumele

de bani pretinse mai multor persoane, printre care și părții civile F.M.

Cu privire la măsura

asiguratorie a sechestrului aplicată asupra bunurilor inculpatului prin ordonanțele

din 24 iunie 2003 ale P.N.A. – Serviciul Teritorial Cluj, s-a apreciat că a

fost în mod temeinic dispusă astfel că nu se impune ridicarea acestei măsuri.

Nici critica vizând omisiunea

instanței de a face aplicarea art. 30 din Legea nr. 78/2000 nu a fost primită

reținându-se că raportat la datele și împrejurările cauzei această măsură nu se

justifică.

Împotriva acestei decizii au

formulat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.A.

– Serviciul Teritorial Cluj și P.Șt. și P.S.L.

Parchetul a criticat

hotărârea sub două aspecte:

- sub aspectul

individualizării pedepsei în sensul că pedeapsa aplicată nu reflectă gradul de

pericol social concret al faptelor, solicitând majorarea acesteia;

- sub aspectul omisiunii

aplicării art. 30 din Legea nr. 78/2000 cu privire la publicarea hotărârii

judecătorești de condamnare într-un ziar central sau local. Recurenții P.Șt. și

P.S.L. au solicitat respingerea pretențiilor părților civile arătate la poziția

1-16 din dispozitivul hotărârii, ridicarea măsurii asiguratorii instituite de P.N.A.

– Serviciul Teritorial Cluj sau în subsidiar să se mențină sechestrul

asigurator la nivelul sumei de 62.952.673 lei.

Examinând cauza în raport de

motivele invocate cât și din oficiu se constată că este fondat numai recursul

declarat de P.Șt. și P.S.L.

Recursul Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este nefondat pentru următoarele

considerente:

Individualizarea pedepsei

s-a făcut cu respectarea tuturor criteriilor prevăzute de dispozițiilor art. 72

C. pen., avându-se în vedere atât circumstanțele în care au fost săvârșite

faptele dar și împrejurarea că în cursul judecării a restituit o parte din

sumele pretinse și lipsa antecedentelor penale, astfel că o majorare a pedepsei

aplicate nu se justifică.

Nici motivul privind

neaplicarea art. 30 din Legea nr. 78/2000 nu este întemeiat, dat fiind că

instanța de judecată este lăsată să aprecieze de la caz la caz oportunitatea și

eficiența aplicării acestor dispoziții, iar raportat la datele și împrejurările

cauzei, nu se justifică.

Recursul intimaților P.Șt. și

P.S.L. este fondat sub aspectul măsurii aplicării sechestrului asigurator, în

sensul că în mod greșit s-a instituit sechestrul asigurator asupra imobilului

situat în Baia Mare, județul Maramureș.

Imobilul asupra căruia s-a

operat inscripția ipotecară la cererea D.N.A., a făcut obiectul unei executări

silite la solicitarea creditorilor, finalizată prin încheierea de adjudecare

din 9 septembrie 2003.

Potrivit procesului verbal

din 26 septembrie 2003 s-a distribuit din suma încasată la licitație creanțele

creditorilor, rămânând la dispoziția P.N.A. suma de 62.952.673 lei.

În consecință, se va

înlătura măsura sechestrului asigurator instituit asupra imobilului situat în

str. Grănicerilor Baia Mare și se va institui sechestru asigurator numai asupra

sumei de 62.952.673 lei rezultată în urma distribuirii prețului asupra acestui

imobil, evident rămânând sechestrul instituit asupra tuturor celorlalte bunuri

aparținând inculpatului.

Critica cu privire la greșita

admitere a acțiunii civile este nefondată, în raport de dispozițiile art. 6 din

Legea nr. 78/2000, în cauză impunându-se restituirea sumelor pretinse și

primite de inculpat, dat fiind că persoanele care au dat sumele, au denunțat

faptele mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat.

În consecință, se va admite

recursul formulat în sensul considerentelor.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de intimații P.Șt. și P.S.L. împotriva deciziei penale nr. 262/ A din 6

decembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Casează decizia penală

atacată și desființează sentința penală nr. 308 din 22 august 2005 a

Tribunalului Maramureș numai cu privire la sechestrul asigurator instituit

asupra imobilului situat în Baia Mare, județul Maramureș, măsură pe care o

înlătură.

Instituie sechestrul

asigurator și asupra sumei de 62.952.673 lei rezultată în urma distribuirii

prețului imobilului și aflată la dispoziția P.N.A.

Menține celelalte dispoziții

ale hotărârilor.

Respinge recursul declarat

de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. –

Serviciul Teritorial Cluj, privind pe inculpatul B.V.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata arestării preventive de la 12 mai 2003 la 1 iunie 2006.

Cheltuielile judiciare rămân

în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică., azi 1 iunie 2006.