ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1763/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 56

din 03 martie 2008, în Cameră de Consiliu, Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București, a dispus recunoașterea sentinței penale nr. 5 Ks 402 Js 16015/03,

din 1 aprilie 2004 a Tribunalului de Land Traunstein, hotărâre prin care persoana

transferabilă I.G., a fost condamnat la 11 ani închisoare.

Prin aceeași hotărâre, s-a

mai dispus transferarea condamnatului într-un penitenciar din România, în

vederea continuării executării pedepsei, din aceasta deducându-se perioada

executată, respectiv de la 4 august 2003, la zi.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut că cetățeanul român I.G. a fost condamnat, la 11 ani

închisoare, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor, infracțiunii

de tâlhărie și infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzute de art. 25 alin.

(2), art. 211, art. 249 alin. (1), art. 250 alin. (2), art. 223 alin. (1) și art.

224 alin. (1), toate C. pen., german, hotărârea nr. 5 Ks 402 Js 16015/03 a

Tribunalului de Land Traunstein rămânând definitivă la 28 septembrie 2004.

Hotărârea străină a reținut

că, în seara zilei de 14 mai 2003, I.G., împreună cu un alt făptuitor,

coinculpatul C.L., aflați în Rosenheim/Germania, a lovit, de mai multe ori în

cap, cu un corp dur, pe B.S., ulterior sustrăgându-i aproximativ 15000 euro.

Examinând sesizarea

parchetului, instanța a constatat îndeplinite condițiile prevăzute de art. 129

din Legea nr. 302/2004 republicată și conform dispozițiilor art. 117, 144 și 145

din aceeași lege, precum și ale art. 3 pct. 1 din Protocolul adițional la

Convenția din 18 decembrie 1997 ratificată de România prin O.G. nr. 92/1999,

adoptată prin Legea nr. 511/2001, a dispus corespunzător dispozitivului.

Împotriva sentinței,

persoana transferabilă, în termenul legal, a declarat recurs, el solicitând

admiterea, casarea hotărârii și respingerea sesizării parchetului, motivele

invocate fiind refuzul său de a fi transferat întrucât are familia în Austria,

aceasta îl vizitează la locul de detenție, faptul că își pierde sprijinul lor

financiar, iar în ce privește condițiile oferite de penitenciarul din

Straubing, acestea nu-i pot fi respectate în România în sensul că fiind

nefumător, a vizionat programele T.V.R. Internațional și a constatat că nu

poate renunța la drepturile pe care le are în Germania.

Recursul nu este fondat.

Hotărârea străină de

condamnare este definitivă, din pedeapsa de 11 ani închisoare, condamnatului

i-a mai rămas de executat mai mult de 6 luni, este cetățean român și chiar dacă

a refuzat transferarea, împotriva lui s-a dispus expulzarea de pe teritoriul

statului de condamnare, faptele pentru care a fost condamnat au corespondent în

legea penală română [(art. 20 C. pen., raportat la art. 174, 175 și 176 lit. d),

art. 211 alin. (1) și (2) lit. b), alin. (2

1

) lit. c), închisoarea

având limite între 15 - 25 ani)].

Ca atare, văzând că instanța

de fond a analizat toate condițiile legale incidente, hotărârea pronunțată este

legală și temeinică.

Totodată, se reține că prin

decizia O.C.J. Roth din 10 august 2005, față de I.G. s-a luat măsura expulzării

sale de pe teritoriul R.F. Germania, astfel că, în conformitate cu dispozițiile

art. 3 pct. 1 din Protocolul adițional la Convenția europeană asupra transferării

persoanelor condamnate (Strasbourg, 18 decembrie 1997), ratificat de România,

statul de executare (România) poate, la cererea statului de condamnare (R.F.

Germania), să își dea acordul pentru transferarea persoanei condamnate, fără

consimțământul acesteia, atunci când condamnarea pronunțată conține și măsura

expulzării, cum este cazul în speță.

În consecință, motivul de

recurs nefiind fondat, urmează ca această cale de atac să fie respinsă.

În baza dispozițiilor art. 192,

cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., persoana transferabilă

recurentă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de persoana transferabilă I.G. împotriva sentinței penale nr.

56 din 3 martie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru

cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 1220/2/2008.

Obligă recurenta persoană

transferabilă să plătească statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare, din

care suma de 40 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerul Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 20 mai 2008.