ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 27.02.2007

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1220/2007

HOTĂRÂRE
27.02.2007
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1220/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 6 februarie 2006, SC M.A. SA Piatra Neamț

a solicitat ca în contradictoriu cu intimata C.S.A., să se dispună conform art.

15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării deciziei nr. 113213 din 30

ianuarie 2006, emisă de pârâtă, până la data soluționării definitive și

irevocabile a cauzei având ca obiect anularea aceluiași act administrativ

unilateral.

În motivarea cererii sale,

reclamanta a arătat că prin aplicarea acelei decizii, de retragere a autorizației

de desfășurare a activității de asigurare, va fi pusă în situația de încetare totală

a acestei activități cu consecința încetării de plăți și chiar a dizolvării,

știut fiind faptul că, potrivit art. 227 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990,

republicată,una din cauzele de dizolvare a societăților comerciale constă în

imposibilitatea realizării obiectului de activitate.

De asemenea, datorită

imposibilității de realizare a unor încasări, direct sau indirect,prin agenții

și brokerii săi, începând cu data de 3 februarie 2006, paguba înregistrată de societate

va depăși suma de un miliard de lei lunar.

Prin sentința civilă nr. 418

din 22 februarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a –

contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare ca neîntemeiată.

Instanța a reținut că în

cauză nu s-a făcut dovada cazului bine justificat, ca o condiție prevăzută de

art. 14 alin (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, pentru

admisibilitatea cererii.

Deși prejudiciul cauzat prin

retragerea autorizației de funcționare este previzibil, cu probele administrate

nu s-a demonstrat cuantumul pierderilor financiare ale societății comerciale.

S-a apreciat totodată, că eventuala

culpă a reclamantei nu poate fi invocată de aceasta pentru recunoașterea unui

drept, iar motivele de nelegalitate a deciziei emise de pârâte, unele

interesând fondul litigiului dintre părți, nu pot fi examinate în cadrul

procesual de față.

Hotărârea a fost atacată cu

recurs de către reclamanta SC M.A. SA Piatra Neamț.

Recurenta a susținut că în

mod greșit prima instanță a respins cererea de suspendare a executării actului

administrativ, deoarece existența cazului bine justificat rezulta din însuși

caracterul vădit nelegal al actului, raportat la circumstanțele concrete ale

cauzei și la prevederile legale aplicabile. Că în realitate, prin aplicarea

deciziei de retragere a autorizației de funcționare, societatea va fi pusă în situația

încetării activității specifice, de efectuare a plăților, dar mai ales, în

pericol de a intra în dizolvare și lichidare.

La aceste consecințe

nefavorabile, se adaugă prejudiciul de imagine provocat societății pe piața asigurărilor,

inclusiv riscul pierderii unor clienți și colaboratori.

Recursul este fondat.

Potrivit art. 14 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei

pagube iminente, odată cu sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să

dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea

instanței de fond.

În speță, SC M.A. SA Piatra Neamț

a invocat aceste prevederi legale, precum și cele cuprinse în art. 15 al legii

organice, precizând că s-a adresat Curții de Apel București cu o acțiune pentru

anularea actului administrativ care o vatămă în dreptul său subiectiv de a-și

exercita în continuare activitatea autorizată.

În sprijinul afirmațiilor

sale, reclamanta a anexat în dosar, copii xeroxate după raportările privind

taxa de funcționare virată pentru luna decembrie 2005.

Rezultă din aceste mijloace

de probă, că aplicarea deciziei nr. 113213 din 30 ianuarie 2006 emisă de pârâta

C.S.A. va conduce în mod cert, la imposibilitatea realizării directe, sau

indirecte, de către reclamantă a unor venituri în viitor, putând determina

dizolvarea și chiar lichidarea societății.

Valoarea prejudiciului

material ar depăși suma de un miliard lei lunar, cuantum stabilit pe baza raportărilor

mai sus menționate și neinfirmat de pârâtă prin administrarea altor probatorii

concludente.

În plus, nu poate fi ignorat

faptul că prin publicarea deciziei de retragere a autorizației de funcționare

în M. Of., se creează societății de asigurare un prejudiciu de imagine pe piața

asigurărilor, periclitându-se grav relațiile de colaborare cu brokerii, precum

și raporturile contractuale cu persoanele asigurate.

Existau așadar, temeiuri

suficiente pentru a se concluziona că în cauză sunt îndeplinite cerințele

stabilite cumulativ prin dispozițiile art. 14 alin. (1) și art. 15 din Legea nr.

554/2004, pentru suspendarea executării actului administrativ atacat, pentru suspendarea

executării actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și

irevocabilă a acțiunii în anulare a aceluiași act.

Apreciind în sens contrar și

respingând cererea cu o motivare contradictorie, neconvingătoare, prima

instanță a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică.

Față de considerentele expuse

în cele ce preced, urmează a se admite recursul și a fi modificată sentința în

sensul admiterii cererii formulată de reclamantă.

Pe cale de consecință se va dispune

suspendarea executării deciziei nr. 113213 din 30 ianuarie 2006, emisă de pârâtă,

până la soluționarea irevocabilă a procesului având ca obiect anularea actului

administrativ.

Văzând și dispozițiile art. 304

pct. 9 și art. 312 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004,

privind contenciosul administrativ.

Admite recursul declarat de

SC M.A. SA Piatra Neamț, împotriva sentinței civile nr. 418 din 22 februarie

2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și

fiscal.

Modifică sentința atacată și

admite cererea formulată de SC M.A. SA Piatra Neamț.

Dispune suspendarea executării

deciziei nr. 113213 din 30 ianuarie 2006 emisă de Președintele C.S.A. până la

soluționarea irevocabilă a procesului privind anularea actului administrativ.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 februarie 2007.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-01-22
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 297/2009
. 2 alin. (2) lit. d) din Ordinul nr. 3117/2005 și prevederile art. 35 alin. (5) lit. f) din Legea nr. 32/2000. Concluzionează Curtea că, prin Decizia Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 229 din 3 aprilie 2007 reclamanta a fost sanc
ÎCCJ 2011-11-04
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5180/2011
a dosarelor de daune adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. A susținut recurenta că suspendarea acțiunii în contencios administrativ este greșită, pentru că procedura de contestare prevăzută de Legea nr. 503/2004 care vizează a
ÎCCJ 2007-05-30
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2769/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 30 noiembrie 2006, reclamanta SC A.S. SA Urziceni a solicitat în contradictoriu cu M.F.P. – C.A.A.F.I.P.A.S.M., anularea Decizi
ÎCCJ 2008-04-15
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1608/2008
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 2105 din 12 septembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios, administrativ și fiscal, a respins acțiunea societăți
ÎCCJ 2009-11-11
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4997/2009
ce pot fi luate de pârâtă, printre acestea nefiind și măsura suspendării activității societății de investiții financiare. În ceea ce privește existența pagubei iminente, reclamanta a arătat că prin imposibilitatea desfășurării activității e
Sursă