ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2220/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin rezoluția nr. 315/P/2007

din 7 decembrie 2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, în

temeiul art. 228 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen., a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul executor

judecătoresc S.F. sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., ca

urmare a plângerii formulate de persoana vătămată C.V.

Pentru a dispune astfel,

organul de urmărire penală a reținut, în esență, următoarele:

Petiționarul C.V. s-a

adresat executorului judecătoresc S.F. solicitându-i punerea în executare

silită a sentinței civile nr. 1218/1989 a Judecătoriei Deva, prin care numita P.M.

a fost obligată la plata sumei totale de 26 lei cu titlu de preț pentru

cumpărarea unui imobil situat în localitatea Șibot, județul Alba și cheltuieli

de judecată, în favoarea creditorului C.V.

Executorul judecătoresc,

urmare a cererii creditorului, a solicitat O.C.P.I. Alba Iulia înscrierea

somației de plată în sumă de 74.223 lei (sumă actualizată) în C.F. 2801 Șibot,

în favoarea creditorului.

Contestația la executare

formulată de debitoarea P.M. a fost admisă de Judecătoria Alba-Iulia prin

sentința civilă nr. 2158 din 13 aprilie 2005, astfel că încheierea de carte

funciară nr. 1426 din 8 februarie 2005 a fost anulată și s-a dispus efectuarea

mențiunilor cu privire la notarea somației de plată în foaia de sarcini.

În C.F. a fost înscris un

contract de vânzare-cumpărare din anul 2004 prin care debitoarea și-a

înstrăinat averea.

Ulterior, prin admiterea

recursului declarat de pârâții C.V. și C.I., împotriva sentinței civile nr. 2158

din 13 aprilie 2005 a Judecătoriei Alba Iulia.

Tribunalul Alba, prin

decizia civilă nr. 755 din 25 noiembrie 2005, a respins contestația la

executare a debitoarei P.M.

Drept urmare, executorul

judecătoresc a solicitat din nou notarea somației de plată în C.F., cerere care

însă a fost respinsă întrucât imobilul înscris în C.F. 2801 Șibot nu mai

aparține debitoarei.

Executorul judecătoresc S.F.

a stăruit în executare și a descoperit că debitoarea deține proprietăți în localitatea

Simeria Veche, județul Hunedoara.

În aceste condiții,

executorul judecătoresc intimat a trimis dosarul execuțional executorului B.E.,

competent să constituie executarea silită împotriva moștenitorilor care au

acceptat succesiunea debitoarei decedate.

În raport cu acest aspect,

organul de urmărire penală a apreciat că în cauză nu sunt întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, deoarece creditorul poate

să-și realizeze creanța prin executarea bunurilor identificate în județul

Hunedoara.

Împotriva acestei rezoluții

a formulat plângere petiționarul C.V., apreciind că executorul judecătoresc a

comis un abuz în serviciu, deoarece a solicitat Biroului de C.F. Alba Iulia

radierea somației de plată, fapt ce a condus la imposibilitatea sa de a-și

recupera debitul, deoarece debitoarea a putut să înstrăineze imobilul supus

executării silite.

Prin rezoluția nr. 5/II/2/2008

din 7 ianuarie 2008 procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Alba Iulia a respins plângerea petiționarului, ca neîntemeiată.

Pentru a dispune astfel,

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a

apreciat că intimatul executor judecătoresc nu a acționat cu rea-credință,

element esențial pentru a fi în prezența infracțiunii prevăzută de art. 246 C.

pen., întrucât executarea silită a fost reluată după respingerea contestației

la executare, fiind posibilă recuperarea debitului.

Împotriva acestor rezoluții

au formulat plângere petiționarii C.V. și C.I., susținând că intimatul executor

judecătoresc S.F. ar fi săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu, constând în

aceea că în mod abuziv a formulat o cerere de radiere din C.F. a unei somații

de plată privind suma de 74.223 lei care trebuia plătită de debitor către

petiționari.

Prin sentința penală nr. 37

din 19 martie 2008, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a respins, ca

nefondată, plângerea formulată de petiționari, pe care i-a obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța de fond a apreciat

că în mod corect organul de urmărire penală a dispus neînceperea urmăririi

penale împotriva intimatului executor judecătoresc, întrucât acesta a solicitat

în mod legal radierea mențiunii somației de plată astfel că fapta intimatului

nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu.

Împotriva sentinței penale a

instanței de fond au declarat recurs petiționarii C.V. și C.I., criticând-o, în

motivele scrise depuse la dosar, pentru că s-a reținut în mod greșit că

intimatul nu a acționat cu rea-credință, din moment ce avea încheiat un

contract de executare silită și pentru faptul că instanța de fond a apreciat

eronat că radierea somației de plată era permisă chiar dacă hotărârea

judecătorească nu era definitivă și irevocabilă.

Examinând actele și

lucrările dosarului, din perspectiva motivelor de recurs formulate și din

oficiu, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul petiționarilor, din

motivele ce se vor arăta în cele ce succed.

În primul rând, critica

privind reaua-credință a intimatului executor judecătoresc pentru că a

solicitat radierea din cartea funciară a somației de plată, nu poate fi

primită.

Astfel, prin sentința civilă

nr. 2158/2005 a Judecătoriei Alba Iulia, s-a admis contestația la executare a

debitoarei P.M., au fost anulate actele de executare și s-a dispus efectuarea

mențiunilor cu privire la radierea somației de plată din foaia de sarcini a

cărții funciare.

În exercitarea atribuțiilor

profesionale, pentru soluționarea dosarului execuțional nr. 21/2005, privind

cererea de executare silită formulată de creditorul C.V., intimatul executor

judecătoresc s-a conformat hotărârii judecătorești arătate și a solicitat, cu

bună-credință, radierea somației de plată, astfel cum a dispus instanța de

judecată.

Faptul că intimatul

încheiase un contract cu petiționarul creditor pentru a pune în executare

silită un titlu executoriu, nu relevă reaua-credință a intimatului în ceea ce privește

aplicarea unei hotărâri judecătorești, ci dimpotrivă, așa cum a apreciat și

instanța de fond, nu poate fi angajată răspunderea acestuia, tocmai pentru că a

acționat în spiritul respectării hotărârilor judecătorești.

În al doilea rând, Înalta

Curte observă că nici critica recurenților petiționari potrivit căreia instanța

de fond ar fi apreciat greșit că radierea somației de plată era permisă în

condițiile în care hotărârea judecătorească nu avea caracter irevocabil, nu

poate fi reținută.

Potrivit art. 300 C. proc.

civ., recursul suspendă executarea hotărârii numai în cauzele privitoare la

strămutarea de hotare, desființarea de construcții, plantații sau a oricăror lucrări

având o așezare fixă.

Cum în cauză sentința civilă

nr. 2158/2005 a Judecătoriei Alba Iulia prin care s-a dispus radierea somației

de plată din cartea funciară nu este de natura celor pentru care recursul

suspendă executarea, în baza textului de lege arătat, rezultă că intimatul

executor judecătoresc a acționat în deplină legalitate.

De altfel, chiar în

condițiile în care intimatul executor judecătoresc ar fi acționat greșit,

solicitând radierea somației de plată din cartea funciară în temeiul unei

hotărâri judecătorești care nu avea caracter irevocabil, este de observat că

radierea a fost efectuată de O.C.P.I. Alba Iulia, singurul competent în

materie, prezumându-se că operațiunea a fost precedată de verificarea

îndeplinirii cerințelor legale.

Dar, indiferent de situație,

neîndoielnic împotriva intimatului executor judecătoresc nu se poate dispune

începerea urmăririi penale, neexistând indicii că acesta ar fi comis

infracțiunea reclamată, astfel cum a constatat, în mod corect organele

judiciare anterioare.

Așa fiind, Înalta Curte

constată că sentința penală nr. 37 din 19 martie 2008 a Curții de Apel Alba

Iulia, secția penală, este legală și temeinică și în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, recursul declarat de petiționarii C.V.

și C.I. împotriva acesteia, ca nefondat.

Potrivit art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurenții petiționari vor fi obligați la plata sumei de câte 200

lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de recurenții petiționari C.V. și C.I. împotriva sentinței

penale nr. 37 din 19 martie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Obligă recurenții

petiționari la plata sumei de câte 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 19 iunie 2008.