ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2220/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin rezoluția nr. 315/P/2007 din 7 decembrie 2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, în temeiul art. 228 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul executor judecătoresc S.F. sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., ca urmare a plângerii formulate de persoana vătămată C.V. Pentru a dispune astfel, organul de urmărire penală a reținut, în esență, următoarele: Petiționarul C.V. s-a adresat executorului judecătoresc S.F. solicitându-i punerea în executare silită a sentinței civile nr. 1218/1989 a Judecătoriei Deva, prin care numita P.M.

a fost obligată la plata sumei totale de 26 lei cu titlu de preț pentru cumpărarea unui imobil situat în localitatea Șibot, județul Alba și cheltuieli de judecată, în favoarea creditorului C.V. Executorul judecătoresc, urmare a cererii creditorului, a solicitat O.C.P.I. Alba Iulia înscrierea somației de plată în sumă de 74.223 lei (sumă actualizată) în C.F. 2801 Șibot, în favoarea creditorului. Contestația la executare formulată de debitoarea P.M. a fost admisă de Judecătoria Alba-Iulia prin sentința civilă nr. 2158 din 13 aprilie 2005, astfel că încheierea de carte funciară nr. 1426 din 8 februarie 2005 a fost anulată și s-a dispus efectuarea mențiunilor cu privire la notarea somației de plată în foaia de sarcini.

În C.F. a fost înscris un contract de vânzare-cumpărare din anul 2004 prin care debitoarea și-a înstrăinat averea. Ulterior, prin admiterea recursului declarat de pârâții C.V. și C.I., împotriva sentinței civile nr. 2158 din 13 aprilie 2005 a Judecătoriei Alba Iulia. Tribunalul Alba, prin decizia civilă nr. 755 din 25 noiembrie 2005, a respins contestația la executare a debitoarei P.M. Drept urmare, executorul judecătoresc a solicitat din nou notarea somației de plată în C.F., cerere care însă a fost respinsă întrucât imobilul înscris în C.F. 2801 Șibot nu mai aparține debitoarei. Executorul judecătoresc S.F. a stăruit în executare și a descoperit că debitoarea deține proprietăți în localitatea Simeria Veche, județul Hunedoara.

În aceste condiții, executorul judecătoresc intimat a trimis dosarul execuțional executorului B.E., competent să constituie executarea silită împotriva moștenitorilor care au acceptat succesiunea debitoarei decedate. În raport cu acest aspect, organul de urmărire penală a apreciat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, deoarece creditorul poate să-și realizeze creanța prin executarea bunurilor identificate în județul Hunedoara. Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petiționarul C.V., apreciind că executorul judecătoresc a comis un abuz în serviciu, deoarece a solicitat Biroului de C.F. Alba Iulia radierea somației de plată, fapt ce a condus la imposibilitatea sa de a-și recupera debitul, deoarece debitoarea a putut să înstrăineze imobilul supus executării silite.

Prin rezoluția nr. 5/II/2/2008 din 7 ianuarie 2008 procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a respins plângerea petiționarului, ca neîntemeiată. Pentru a dispune astfel, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a apreciat că intimatul executor judecătoresc nu a acționat cu rea-credință, element esențial pentru a fi în prezența infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât executarea silită a fost reluată după respingerea contestației la executare, fiind posibilă recuperarea debitului. Împotriva acestor rezoluții au formulat plângere petiționarii C.V. și C.I., susținând că intimatul executor judecătoresc S.F. ar fi săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu, constând în aceea că în mod abuziv a formulat o cerere de radiere din C.F.

a unei somații de plată privind suma de 74.223 lei care trebuia plătită de debitor către petiționari. Prin sentința penală nr. 37 din 19 martie 2008, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționari, pe care i-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Instanța de fond a apreciat că în mod corect organul de urmărire penală a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva intimatului executor judecătoresc, întrucât acesta a solicitat în mod legal radierea mențiunii somației de plată astfel că fapta intimatului nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu. Împotriva sentinței penale a instanței de fond au declarat recurs petiționarii C.V.

și C.I., criticând-o, în motivele scrise depuse la dosar, pentru că s-a reținut în mod greșit că intimatul nu a acționat cu rea-credință, din moment ce avea încheiat un contract de executare silită și pentru faptul că instanța de fond a apreciat eronat că radierea somației de plată era permisă chiar dacă hotărârea judecătorească nu era definitivă și irevocabilă. Examinând actele și lucrările dosarului, din perspectiva motivelor de recurs formulate și din oficiu, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul petiționarilor, din motivele ce se vor arăta în cele ce succed. În primul rând, critica privind reaua-credință a intimatului executor judecătoresc pentru că a solicitat radierea din cartea funciară a somației de plată, nu poate fi primită.

Astfel, prin sentința civilă nr. 2158/2005 a Judecătoriei Alba Iulia, s-a admis contestația la executare a debitoarei P.M., au fost anulate actele de executare și s-a dispus efectuarea mențiunilor cu privire la radierea somației de plată din foaia de sarcini a cărții funciare. În exercitarea atribuțiilor profesionale, pentru soluționarea dosarului execuțional nr. 21/2005, privind cererea de executare silită formulată de creditorul C.V., intimatul executor judecătoresc s-a conformat hotărârii judecătorești arătate și a solicitat, cu bună-credință, radierea somației de plată, astfel cum a dispus instanța de judecată.

Faptul că intimatul încheiase un contract cu petiționarul creditor pentru a pune în executare silită un titlu executoriu, nu relevă reaua-credință a intimatului în ceea ce privește aplicarea unei hotărâri judecătorești, ci dimpotrivă, așa cum a apreciat și instanța de fond, nu poate fi angajată răspunderea acestuia, tocmai pentru că a acționat în spiritul respectării hotărârilor judecătorești. În al doilea rând, Înalta Curte observă că nici critica recurenților petiționari potrivit căreia instanța de fond ar fi apreciat greșit că radierea somației de plată era permisă în condițiile în care hotărârea judecătorească nu avea caracter irevocabil, nu poate fi reținută. Potrivit art. 300 C. proc. civ., recursul suspendă executarea hotărârii numai în cauzele privitoare la strămutarea de hotare, desființarea de construcții, plantații sau a oricăror lucrări având o așezare fixă.

Cum în cauză sentința civilă nr. 2158/2005 a Judecătoriei Alba Iulia prin care s-a dispus radierea somației de plată din cartea funciară nu este de natura celor pentru care recursul suspendă executarea, în baza textului de lege arătat, rezultă că intimatul executor judecătoresc a acționat în deplină legalitate. De altfel, chiar în condițiile în care intimatul executor judecătoresc ar fi acționat greșit, solicitând radierea somației de plată din cartea funciară în temeiul unei hotărâri judecătorești care nu avea caracter irevocabil, este de observat că radierea a fost efectuată de O.C.P.I. Alba Iulia, singurul competent în materie, prezumându-se că operațiunea a fost precedată de verificarea îndeplinirii cerințelor legale.

Dar, indiferent de situație, neîndoielnic împotriva intimatului executor judecătoresc nu se poate dispune începerea urmăririi penale, neexistând indicii că acesta ar fi comis infracțiunea reclamată, astfel cum a constatat, în mod corect organele judiciare anterioare. Așa fiind, Înalta Curte constată că sentința penală nr. 37 din 19 martie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, este legală și temeinică și în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, recursul declarat de petiționarii C.V. și C.I. împotriva acesteia, ca nefondat. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții petiționari vor fi obligați la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții petiționari C.V. și C.I. împotriva sentinței penale nr. 37 din 19 martie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Obligă recurenții petiționari la plata sumei de câte 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 iunie 2008.