ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6246/2008

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 6

februarie 2006, reclamantul T.V. a chemat în judecată pe pârâta Întreprinderea

P.S. București, sucursala P.S. Vest Arad, solicitând instanței ca, prin

hotărârea ce o va pronunța, să o oblige pe pârâtă la plata sumei de 120.000 lei

despăgubiri civile, reprezentând drepturile bănești cuvenite din exploatarea

realizărilor tehnice al căror autor este reclamantul, calitate pe care pârâta a

refuzat să i-o ateste.

În motivarea cererii, reclamantul a

susținut că este autorul unor noi tehnologii referitoare la remanierea

ventilelor cu pană conică și parală, inclusiv remanierea penelor aferente și la

realizarea unui stand de remaniat grinzi balansier ce echipează unitățile de

pompare.

Prin sentința civilă nr. 10 din 11

aprilie 2007, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, pronunțându-se cu

privire la conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Arad și

Judecătoria Arad, a stabilit în favoarea tribunalului competența judecării

cauzei, în temeiul art. 2 lit. e) C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 1168 din 18

octombrie 2007, Tribunalul Arad, secția civilă, a admis excepția lipsei

calității procesuale active a reclamantului și a respins acțiunea acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre,

tribunalul a reținut următoarele:

Reclamantul și-a întemeiat acțiunea

pe dispozițiile art. 72 din Legea nr. 64/1991, or, acest act normativ prevede

chiar în primul articol că beneficiază de protecție persoanele care au dobândit

un brevet de invenție.

În speță, reclamantul nu se află în

această situație și, pe cale de consecință, nu are calitate procesuală activă,

care poate să aparțină doar unei persoane ce și-a brevetat invenția.

Asupra unei cereri de brevetare a

invenției singura autoritate competentă a se pronunța este O.S.I.M. (Oficiul de

Stat pentru Invenții și Mărci).

Prin decizia civilă nr. 19 din 28

ianuarie 2008, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a respins ca nefondat

apelul declarat de reclamant împotriva sentinței.

Pentru a decide astfel, curtea de

apel a reținut următoarele:

Din examinarea și coroborarea art. 1

și art. 72 ale Legii nr. 64/1991, precum și din ansamblul dispozițiilor acestei

legi rezultă fără dubiu că, pentru a beneficia de protecția conferită de lege,

reclamantul trebuie să facă dovada existenței realizării tehnice aplicabilă în

unitate, a contribuției reclamantului în calitate de autor a acesteia și a

rezultatelor economice obținute.

În speța de față, este adevărat că

reclamantul a inițiat procedura obținerii unui brevet de invenție, prin

înregistrarea la O.S.I.M. a unei cereri de brevet, dar aceasta nu a fost încă

finalizată, așa încât el nu poate beneficia de protecția legii speciale.

Cum nu este îndeplinită această

condiție imperativă prevăzută de art. 1 din Legea nr. 64/1991, în mod corect a

reținut prima instanță că reclamantul nu are calitate procesuală activă.

Împotriva deciziei a declarat recurs

reclamantul, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Fără a dezvolta separat cele două

motive de recurs invocate, recurentul susține că ambele instanțe au ignorat temeiul

juridic al acțiunii, lăsând nesoluționat în mod greșit fondul cauzei.

Astfel, reclamantul nu a solicitat

prin acțiune recunoașterea unei invenții, ci pe aceea a unei realizări tehnice

noi la nivelul unității, prevăzută de art. 72 din Legea nr. 64/1991.

Motivul pentru care solicită

despăgubiri este acela că unitatea nu a negociat cu el aplicarea realizării

tehnice, iar aceasta nu era cuprinsă în obligațiile sale contractuale.

Intimata nu a depus la dosar

întâmpinare.

Recursul este fondat și va fi admis

pentru următoarele considerente:

Ambele instanțe au pronunțat

hotărâri nelegale condiționând calitatea activă a reclamantului de existența

unui brevet de invenție obținut de acesta pentru tehnologia referitoare la

remanierea ventilelor cu pană conică și parală, inclusiv remanierea primelor

aferente și la realizarea unui stand de remaniat grinzi balansier ce echipează

unitățile de pompare.

Această greșeală s-a produs din

cauza confuziei pe care au făcut-o ambele instanțe între invenție și realizare

tehnică, ambele intrând în câmpul de aplicare al Legii nr. 64/1991, dar având

regim juridic diferit.

Dacă pentru invenții legea prevede,

în art. 1, ca o condiție obligatorie și indispensabilă de protecție, obținerea

brevetului din partea O.S.I.M., în ceea ce privește realizările tehnice o

asemenea condiție nu este prevăzută de lege.

Art. 72 din Legea nr. 64/1991

prevede în alin. (1) condițiile acordării de drepturi bănești autorului unei

realizări tehnice, iar în alin. (2) prevede că unitatea care aplică această realizare

are obligația de a atesta calitatea de autor, și nu O.S.I.M. care este abilitat

să elibereze, în temeiul Legii nr. 64/1991, numai brevetele de invenție.

În speță, reclamantul pretinde că

unitatea care aplică realizările tehnice a refuzat să-i ateste calitatea de

autor și să-i plătească sumele de bani cuvenite, motiv pentru care s-a adresat

instanței de judecată în acest scop, conform art. 72 alin. (3) din lege.

Dacă reclamantul este sau nu autorul

unor realizări tehnice, dacă unitatea pârâtă a refuzat să-i ateste această

calitate și dacă aplică sau nu respectivele realizări sunt chestiuni care țin

de fondul cauzei și urmează a fi analizate ca atare.

Soluția respingerii acțiunii pentru

lipsa calității procesuale active a reclamantului, derivată din lipsa calității

de inventator, este lipsită de orice suport juridic, neexistând niciun temei

pentru coroborarea art. 72 cu art. 1 din Legea nr. 64/1991 într-un litigiu

având ca obiect drepturile autorului unei realizări tehnice.

Pentru aceste considerente, în baza

art. 312 și art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și,

întrucât cauza nu a fost soluționată pe fond, va casa decizia, va admite

apelul, iar în baza art. 297 alin. (1) C. proc. civ., va desființa sentința cu

trimiterea cauzei spre rejudecare la același tribunal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamantul T.V. împotriva deciziei nr. 19/A din 28 ianuarie 2008 a Curții de

Apel Timișoara, secția civilă.

Casează

decizia atacată. Admite apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile

nr. 1168 din 18 octombrie 2007 a Tribunalului Arad.

Desființează sentința menționată și

trimite cauza spre rejudecare aceluiași tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 octombrie

2008.