ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2867/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererile nr. 387/CSM/2007, nr. 1001/ CSM /2007, nr. 1002/ CSM /2007 și nr. 1003/CSM /2007 A.S.J. a solicitat Plenului C.S.M. revocarea unor hotărâri ale secțiilor acestei autorități publice prin care s-a dispus detașarea unor judecători sau procurori la alte autorități sau instituții publice decât Instanțele judecătorești și Parchetele de pe lângă acestea. Cererile au fost formulate în temeiul dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, sub forma unor plângeri prealabile în sensul art. 2 lit. i) din aceeași lege și în baza dispozițiilor art. 51 din Constituție, art. 2 și următoarele din O.G.

nr. 27/2002, modificată și completată. Având în vedere că s-a solicitat revocarea unor acte administrative cu caracter individual adresate altor subiecte de drept, petenta și-a motivat interesul legitim făcând referire la statutul propriu și la scopurile principale al constituirii sale care vizează apărarea, promovarea și dezvoltarea independenței justiției. În esență, ea a susținut că detașarea judecătorilor și procurorilor la alte autorități publice decât Instanțele de judecată și Parchetele de pe lângă acestea, ori la instituții publice, în orice funcții, inclusiv acelea de demnitate publică, afectează independența justiției ca sistem, independența judecătorilor și procurorilor detașați precum și independența judecătorilor și procurorilor de la Instanțele și Parchetele de la care au fost detașați judecătorii și procurorii.

Prin Hotărârea nr. 49 din 1 februarie 2007, Plenul C.S.M. a respins cererile formulate de petentă ca neîntemeiate. S-a reținut că detașările în cadrul Instanțelor și Parchetelor la instituții publice prevăzute de lege în mod expres, au urmărit îmbunătățirea activității la acestea din urmă, rezolvarea unor sarcini punctuale complexe dar cu menținerea capacității funcționale a Instanțelor și Parchetelor de la care au operat detașările și cu respectarea obligațiilor de formare profesională a persoanelor detașate. Pe de altă parte, s-a considerat că titularul contestațiilor formulate împotriva hotărârilor adoptate de secțiile C.S.M. este calificat de lege doar în persoana judecătorilor sau procurorilor vizați de hotărârile respective.

Prin întâmpinarea depusă, C.S.M. a ridicat excepția de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în soluționare recursului. S-a susținut că în realitate, hotărârea recurată nu privește cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor, în sensul prevederilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M., republicată, cu modificările și completările anterioare. Că, întrucât hotărârea respectivă se referă la o solicitare a petentei întemeiată de dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, competența materială aparține, conform art. 3 pct. 1 C. proc. civ. Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Excepția de procedură este întemeiată în sensul și pentru considerentele ce se vor expune în continuare. Potrivit art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M., republicată, hotărârile plenului privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor prevăzute la alin. (5), pot fi atacate cu recurs de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În speță însă, Hotărârea nr. 49 din 1 februarie 2007 a Plenului C.S.M. nu este o hotărâre care privește cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor. Cum deja s-a arătat, prin această hotărâre au fost respinse mai multe cereri formulate de A.S.J.

în vederea revocării unor hotărâri ale secțiilor C.S.M., ca acte administrative cu caracter individual prin care s-a dispus detașarea unor judecători și procurori la alte autorități sau instituții publice. Cererile respective au fost întemeiate pe dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Ținând seama de obiectul cererilor, care pun în discuție legalitatea unor hotărâri ale secțiilor C.S.M., de detașare a judecătorilor și procurorilor, iar nu cariera și drepturile lor, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că nu este competentă să se pronunțe asupra recursului declarat în cauză. Această competență aparține, conform art. 3 pct. 1 C. proc. civ. și art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Curții de Apel Târgu Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal, în a cărei rază teritorială recurenta își are sediul și în favoarea căreia, ca efect al admiterii excepției, urmează a se dispune declinarea competenței.

Văzând și dispozițiile art. 158 alin. (3) și 159 alin. (2) din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Declină competența de soluționare a recursului declarat de A.S.J. împotriva Hotărârii nr. 49 din 1 februarie 2007, a Plenului C.S.M., în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2007.