ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3487/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3487/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra contestației

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a fost înregistrată sub

nr. 4507/1/2013, la data de 10 septembrie 2013, contestația formulată de

contestatorul P.B.C. împotriva hotărârii Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii nr. 854 pronunțată în lucrarea nr. 17437/1154/2013, în

contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, în temeiul

dispozițiilor art. 29 alin. (7) raportat la art. 29 alin. (5) din Legea nr.

317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, cu modificările și

completările ulterioare.

Contestatorul a

arătat că solicită desființarea hotărârii anterior nominalizate, a hotărârii

Secției pentru procurori a CSM nr. 306/2013, precum și menținerea detașării

sale în cadrul Misiunii EUPOL Afganistan.

Prin cererea depusă

la data de 13 octombrie 2013, contestatorul a precizat, la solicitarea

instanței, că obiectul contestației îl reprezintă hotărârea Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii nr. 854 din 20 august 2013.

Contestatorul a

arătat că motivele de nelegalitate ale hotărârii Plenului Consiliului Superior

al Magistraturii nr. 854 din 20 august 2013 sunt următoarele:

- Intimatul Consiliul

Superior al Magistraturii a reținut în mod greșit faptul că Șeful Misiunii

EUPOL Afganistan a solicitat încetarea detașării sale, în realitate fiind vorba

despre o recomandare de repatriere adresată reprezentanților statului român;

intimatul nu avea competența să se pronunțe asupra unei astfel de recomandări,

motiv pentru care aceasta trebuia respinsă ca inadmisibilă;

- Hotărârea atacată

este lipsită de temei legal: în speța dată nu pot fi aplicabile dispozițiile

art. 9 din Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr.

193/2006, precum și cele ale art. 58 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.

Astfel, hotărârea

Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006 nu este incidentă

în situația detașărilor în cadrul organizațiilor internaționale.

Art. 58 alin. (1) din

Legea nr. 303/2004 nu reglementează încetarea înainte de termen a detașării.

- Hotărârea

contestată încalcă prevederile art. 58 alin. (3

1

) din Legea nr.

303/2004, deoarece emitentul acesteia nu a analizat recomandarea Șefului

Misiunii EUPOL Afganistan din punct de vedere al dispozițiilor Planului

Operațional al Misiunii.

- Intimatul a

interpretat eronat dispozițiile art. 58 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 atunci

când a apreciat că detașarea în cadrul unei organizații internaționale se face

la solicitarea acestei entități. Pe acest aspect, recurentul precizează faptul

că numirea în cadrul organizațiilor internaționale se face în baza unei

proceduri diferite de selecție, ce prevede promovarea unui concurs sau examen.

Din punct de vedere al EUPOL, recurentul a fost secondat, iar nu detașat.

- Intimatul are drept

de apreciere asupra măsurii încetării detașării, după cum prevede art. 9 din

Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006.

- În condițiile în

care, potrivit Planului Operațional al EUPOL, repatrierea este cea mai gravă

sancțiune disciplinară prevăzută pentru personalul secondat în cadrul misiunii,

intimatul avea obligația de a face o analiză temeinică și legală a respectivei

solicitări, pentru a o califica corect.

Intimatul Consiliului

Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare în care a solicitat

respingerea contestației ca neîntemeiată.

Partea a prezentat

istoricul situației de fapt și a răspuns punctual la motivele de nelegalitate

ale actului administrativ contestat, invocate de contestator, după cum urmează.

Detașarea nu

constituie un drept sau o vocație a judecătorilor sau procurorilor, întrucât

beneficiarii acestor măsuri nu sunt judecătorii sau procurorii, ci instanțele,

parchetele sau alte instituții, scopul dispunerii măsurii fiind acela de a

asigura funcționarea în bune condiții a acestora.

În teoria dreptului

muncii, detașarea nu reprezintă un drept al salariaților, ci o măsură care

constă în schimbarea temporară a locului de muncă, în interesul instituției la

care se face detașarea. Acordul magistraților pentru detașare este instituit în

scopul asigurării respectării inamovibilității judecătorilor și stabilității

procurorilor.

În ceea ce privește

detașarea judecătorilor sau procurorilor, dreptul de a analiza și de a decide

în fiecare caz în parte, în funcție de criterii obiective, aparține exclusiv

Consiliului Superior al Magistraturii, care dispune această măsură, cu acordul

magistratului în cauză, ori de câte ori este necesară pentru buna funcționare a

sistemului judiciar sau a altor instituții. Emiterea deciziei de către CSM se

face cu respectarea echilibrului între interesul instituțiilor care solicită

detașarea și interesul instanțelor, parchetelor de la care se detașează

magistrații.

Plenul Consiliului

Superior al Magistraturii a emis hotărârea atacată în baza competenței

prevăzute de lege, cu respectarea normelor legale și regulamentare incidente în

cauză.

În concret, măsura

criticată a fost adoptată în baza art. 9 din Hotărârea Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii nr. 193/2006, fără a exista obligația de a se face

analiza solicitării instituției la care a operat detașarea, raportat la

dispozițiile art. 58 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și

completările ulterioare.

În concluzie, nu a

existat un drept prevăzut de lege în favoarea contestatorului care să fi fost

vătămat prin emiterea hotărârii analizate.

În temeiul art. 13

din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și

completările ulterioare, intimatul a depus la dosar documentația care a stat la

baza adoptării celor două acte administrative contestate.

Contestatorul a

formulat răspuns la întâmpinare, precum și concluzii scrise aflate la dosar

ICCJ.

La termenul de

judecată din data de 23 mai 2014, în baza art. 258 C. proc. civ., Înalta Curte

a încuviințat contestatorului administrarea probei cu înscrisuri și a fost

depus extrasul privind instituirea Misiunii de Poliție a Uniunii Europene în

Afganistan (EUPOL Afganistan).

Examinând legalitatea

hotărârilor atacate în cauza de față, în raport de argumentele fiecărei părți,

de dispozițiile legale aplicabile în materie și de probatoriile administrate,

Înalta Curte apreciază contestația ca fiind nefondată, pentru motivele ce vor

fi expuse în cele ce urmează.

Prin hotărârea

Secției pentru procurori a CSM nr. 404 din 28 octombrie 2010, contestatorul

P.B.C., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a fost detașat

în cadrul Misiunii EUPOL Afganistan pentru o perioadă de un an, începând cu

data de 15 noiembrie 2010.

Prin hotărârea

Secției pentru procurori a CSM nr. 248 din 8 septembrie 2011, detașarea

contestatorului a fost prelungită până la data de 15 noiembrie 2012.

De asemenea, prin

Hotărârea nr. 164 din 1 iunie 2012, Secția pentru procurori a CSM a aprobat

cererea Ministerului Justiției de prelungire a detașării contestatorului în

cadrul Misiunii EUPOL Afganistan până la data de 11 noiembrie 2014, în raport

de dispozițiile art. 58 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul

judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările

ulterioare și de cele ale art. 40 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind

Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și

completările ulterioare.

Prin Hotărârea nr.

306 din 9 iulie 2013, Secția pentru procurori a CSM a dispus încetarea

detașării contestatorului P.B.C., începând cu data de 15 iulie 2013, în cadrul

Misiunii EUPOL Afganistan.

În motivarea acestui

act administrativ s-a reținut faptul că, l-a adoptarea măsurii administrative,

a fost avută în vedere adresa Ministerului Justiției nr. 58808 din 26 iunie

2013 prin care această autoritate publică a sesizat CSM cu soluționarea cererii

de încetare a detașării, ca urmare a solicitării șefului Misiunii EUPOL

Afganistan de rechemare în țară a contestatorului. Temeiurile juridice avute în

vedere de emitentul actului administrativ au fost dispozițiile art. 58 alin.

(1) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor,

republicată, cu modificările și completările ulterioare și de cele ale art. 9

din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor,

aprobat prin hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr.

193/2006.

Prin Hotărârea nr.

854 din 20 august 2013, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins

contestația formulată împotriva hotărârii anterior arătate.

În primul rând,

Înalta Curte apreciază că trebuie amintite prevederile art. 40 alin. (1) lit.

a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, care arată că Secțiile

Consiliului Superior al Magistraturii dispun delegarea judecătorilor și

detașarea judecătorilor și procurorilor, în condițiile legii.

Așadar, instituția

detașării judecătorilor este guvernată de principiul legalității, care

reprezintă o regulă fundamentală a administrației publice în sistemul

constituțional român. În concret, acest principiu semnifică, în fond, supunerea

administrației Constituției și legii și reprezintă o garanție împotriva

arbitrariului.

Consecința firească a

respectării principiului anterior enunțat este aceea că actele administrative

emise de Consiliul Superior al Magistraturii trebuie să respecte această

cerință esențială pentru statul de drept.

În al doilea rând,

punctul de plecare în rezolvarea corectă a problemei de drept aflată în litigiu

este reprezentat de aplicabilitatea sau neaplicabilitatea art. 9 din

Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor,

aprobat prin hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr.

193/2006.

Înalta Curte

apreciază că art. 9 din Regulamentul aflat în discuție este incident în cauză.

În concret, articolul

mai sus indicat prevede: ”Detașarea judecătorului sau a procurorului poate

înceta anterior duratei pentru care a fost dispusă, prin hotărârea Secției

corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, la cererea celui care

a solicitat detașarea ori a judecătorului sau procurorului detașat.”

În opinia

contestatorului, Regulamentul aflat în discuție nu reglementează situația

detașărilor în cadrul organizațiilor internaționale.

Această interpretare

juridică nu poate fi primită, în condițiile în care art. 9 trebuie corelat cu

art. 71 din Regulament, în care se menționează următoarele:

”(1) Judecătorii și

procurorii care intenționează să participe la un concurs pentru ocuparea unui

post de expert național detașat sunt obligați să solicite acordul secției

corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la eventuala

detașare la o instituție sau organism a/al Uniunii Europene, anterior

participării la procedurile de selecție. Acordul secției corespunzătoare a

Consiliului Superior al Magistraturii poate fi solicitat anterior participării

la procedurile de selecție și în situația detașării la alte organizații internaționale.

(2) Dispozițiile art.

6 alin. (2) și ale art. 7 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.”

Ca atare,

Regulamentul are în vedere și situația detașărilor pe posturile de expert în

cadrul unor misiuni externe, cum este cazul în litigiul de față.

Conform art. 58 alin.

(1) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor,

republicată, cu modificările și completările ulterioare:

”Consiliul Superior

al Magistraturii dispune detașarea judecătorilor și procurorilor, cu acordul scris

al acestora, la alte instanțe sau parchete, la Consiliul Superior al

Magistraturii, Institutul Național al Magistraturii, Ministerul Justiției sau

la unitățile subordonate acesteia ori la alte autorități publice, în orice

funcții, inclusiv cele de demnitate publică numite, la solicitarea acestor

instituții, precum și la instituții ale Uniunii Europene sau organizații

internaționale.” (sn)

Înalta Curte constată

că situația este similară și în cazul încetării detașării unui magistrat.

În speța de față, în

soluționarea cererii Ministerului Justiției privind adoptarea unei asemenea

măsuri, Consiliul Superior al Magistraturii trebuia să se limiteze la

verificarea îndeplinirii cerinței regulamentare, respectiv existența cererii

celui care a solicitat detașarea și, în urma constatării îndeplinirii acestei

cerințe, să dispună încetarea detașării contestatorului în cadrul Misiunii

EUPOL Afganistan.

Așadar, intimatul nu

trebuia să analizeze argumentele avute în vedere de Șeful Misiunii EUPOL

Afganistan la formularea solicitării către Ministerul Justiției din punct de

vedere al dispozițiilor Planului Operațional al Misiunii, după cum susține

contestatorul.

De asemenea, Înalta

Curte nu poate primi nici aprecierea contestatorului în sensul că este vorba

doar de o recomandare a Șefului Misiunii EUPOL Afganistan: în adresa

Ministerului Justiției nr. 58808 din 26 iunie 2013 se face referire clară la

solicitarea Șefului Misiunii EUPOL Afganistan de rechemare în țară a

contestatorului, Mentor la Biroul Procurorului General în cadrul respectivei

misiuni.

Concluzionând, Înalta

Curte reține faptul că intimatul Consiliul Superior al Magistraturii avea

competența să se pronunțe asupra cererii de încetare a detașării

contestatorului, iar acesta din urmă nu a fost vătămat într-un drept recunoscut

de lege prin emiterea actului administrativ contestat.

În consecință, în

raport de aspectele de fapt și de drept reținute, Înalta Curte, în temeiul

dispozițiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul

Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările

ulterioare, va respinge contestația, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația

formulată de P.B.C. împotriva Hotărârii nr. 854 din 20 august 2013 a Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 septembrie 2014.

Procesat de GGC - LM