ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 985/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 98/

F din 01 noiembrie 2007, Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondată,

plângerea formulată de petentul C.N. împotriva ordonanței de neîncepere a

urmăririi penale nr. 316/ P din 23 februarie 2007 și a ordonanței de respingere

a plângerii nr. 333/II/2/28 martie 2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Galați.

Prima instanță a constatat

că prin ordonanța nr. 316/P/23 februarie 2007 Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Galați, în temeiul art. 288 alin. (6) raportat la art. 10 lit. b) C. proc.

pen., a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul A.A., procuror

la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila, sub aspectul infracțiunii de abuz

în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen.

De asemenea, s-a dispus

disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare a cauzei în

favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila, urmând a fi efectuate

cercetări față de numitele B.S. și E.S., sub aspectul infracțiunii de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.

Pentru a dispune astfel, s-a

reținut că, la data de 26 octombrie 2006, petentul C.N. a depus un memoriu la

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de relații cu

publicul, secretariat și economică-administrativă, prin care își manifestă

nemulțumirea cu privire la modul în care au fost soluționate dosarul cu nr. 4147/2005

al Judecătoriei Brăila și dosarul cu nr. 1617/P/2007 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Brăila, memoriu care a fost trimis spre competentă soluționare la

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați.

La data de 6 decembrie 2006,

petentul C.N. a fost audiat de către procuror, ocazie cu care a precizat că

solicită a se efectua cercetări față de procurorul A.A. de la Parchetul de pe

lângă Judecătoria Brăila și față de numita B.S., sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art.

246 C. pen.

În conținutul declarației,

petentul C.N. a precizat că este nemulțumit deoarece procurorul A.A., prin

rezoluția cu nr. 1617/P/2006 din 7 iunie 2006 a Parchetului de pe lângă

Judecătoria Brăila, a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale

față de numita B.S., sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.,

deși fapta sesizată, în accepțiunea sa, era pe deplin dovedită.

Ulterior, petentul a

solicitat efectuarea de investigații și față de numita E.S., sub aspectul

infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art.

246 C. pen.

În urma efectuării actelor

premergătoare s-a concluzionat că fapta imputată de petent intimatului A.A. nu

există, în condițiile în care în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, în

calitate de procuror, intimatul a confirmat propunerea de neîncepere a

urmăririi penale față de numita B.S. sub aspectul săvârșirii infracțiunii

prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât din probele administrate în cauza

respectivă a rezultat că fapta nu există, în sensul că numita B.S. expert

contabil desemnat de instanță să efectueze o expertiză în dosarul nr. 4147/2005

al Judecătoriei Brăila, a întocmit raportul de expertiză în deplină legalitate.

A mai rezultat, de asemenea,

că dintr-o eroare de dactilografiere s-a consemnat în cuprinsul actului dispus

de procurorul A.A. data de 16 aprilie 2005 în loc de 16 noiembrie 2005.

Referitor la făptuitoarele B.S.

și E.S. s-a motivat dispoziția de disjungere și declinare a competenței în

sensul că revine Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila competența

soluționării cauzei în ceea ce le privește.

Împotriva ordonanței de

neîncepere a urmăririi penale petentul a formulat plângere la procurorul

ierarhic, care printr-o ordonanță a respins-o, ca nefondată, iar ulterior;

nemulțumit de soluție s-a adresat instanței printr-o plângere întemeiată pe

dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen.

Examinând soluția de

neurmărire penală dispusă în cauză față de intimatul A.A., instanța a constatat

că plângerea formulată de petent este nefondată, deoarece din actele și

lucrările dosarului nu rezultă cel puțin indicii că intimatul, în calitate de

procuror, într-o cauză privind o plângere penală formulată de petiționar,

împotriva făptuitoarei B.S., nu ar fi îndeplinit vreun act care intră în sfera

atribuțiilor sale de serviciu sau ar fi îndeplinit defectuos un astfel de act.

Referitor la acuzațiile

reiterate de petiționar în plângerea de față cu privire la săvârșirea de către

B.S. a infracțiunii de abuz în serviciu, instanța a constatat că potrivit art. 278

1

C. proc. pen., nu este investită să se pronunțe cu privire la aceste acuzații,

atâta timp cât prin ordonanța supusă cenzurii s-a dispus disjungerea și

declinarea competenței de soluționare a cauzei în ceea ce le privește pe B.S.

și E.S. în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila.

Sentința pronunțată de

Curtea de Apel Galați a fost atacată cu recurs de petentul C.N., care a

criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie și a solicitat casarea hotărârii

și rejudecându-se să se admită plângerea sa, să se desființeze ordonanța

atacată și să fie trimisă cauza la parchet pentru continuarea cercetărilor.

Examinând hotărârea atacată,

respectiv actele și lucrările de la dosar Înalta Curte constată, că recursul

declarat nu este întemeiat.

Soluția de neîncepere a

urmăririi penale dispusă față de intimatul A.A. este susținută de actele

premergătoare efectuate în cauză, din care rezultă că fapta imputată acestuia

de către petent nu există.

Astfel, rezoluția de

confirmare a propunerii de neîncepere a urmăririi penale față de făptuitoarea B.S.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., a fost dispusă de

intimat pe baza cercetărilor efectuate în cauza respectivă și a analizei

probelor administrate, cu respectarea legii, așa încât nu se poate reține că

intimatul a comis la rândul său o infracțiune de abuz în serviciu, prin

adoptarea soluției respective.

De altfel, simpla

nemulțumire a unei părți față de modul în care s-a soluționat o cauză nu poate

antrena răspunderea penală a magistratului care s-a pronunțat, pentru

săvârșirea unei infracțiuni de abuz în serviciu, în lipsa unor dovezi certe ale

neîndeplinirii unui act în exercițiul atribuțiilor de serviciu sau al

îndeplinirii acestuia în mod defectuos și a cauzării unei vătămări.

Așa fiind, hotărârea primei

instanțe, de respingere a plângerii formulate de petiționar și de menținere a

soluției de neîncepere a urmăririi penale față de intimatul A.A. este legală și

temeinică, astfel că recursul declarat de petent este nefondat și va fi respins

ca atare potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarul C.N. împotriva sentinței penale nr. 98/ F din

1 noiembrie 2007 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Obligă recurentul petiționar

la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 martie 2008.