ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1340/2008
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1340/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 184 din 25 octombrie 2007, Tribunalul Călărași a achitat pe inculpatul N.C.V., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen.
În esență, s-au reținut următoarele:
În ziua de 12 iulie 2007, denunțătoarea P.I. s-a deplasat la B.C.A.S., în vederea obținerii unei vize, care atesta calitatea sa de asigurat, fiindu-i necesară pentru internarea într-un spital.
Inculpatul, în calitate de referent la Biroul C.A.S., i-a învederat denunțătoarei că figurează în evidențe cu o întrerupere de 4 luni, iar suma aferentă acestei perioade și pe care ar trebui să o plătească pentru obținerea vizei este de 2.200.000 ROL. După ce denunțătoarea i-a spus că este săracă și că trăiește din ajutorul social, inculpatul i-a pretins suma de 500.000 ROL pentru a primi viza, precizându-l totodată, că modalitatea de rezolvare trebuie să
rămână secretă. Neavând banii solicitați, denunțătoarea s-a adresat organelor de poliție, iar, a doua zi, s-a prezentat în biroul inculpatului
și i-a înmânat bancnota de 50 RON, inscripționată anterior M., care a fost găsită în sertarul biroului inculpatului de organele de poliție.
Curtea de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 2/ A din 11 ianuarie 2008, admițând apelul procurorului, a desființat sentința și, rejudecând, în baza art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a)
și alin. ultim și art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpat, la un an
închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen.
în baza art. 81 – art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 3 ani.
Conform art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei accesorii pe aceeași durată.
Totodată, s-a luat act că suma de 50 lei a fost restituită denunțătoarei P.I.
Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat achitarea, în baza
art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b
1
) C. proc. pen., cu referire la art. 18
1
C. pen.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanța de apel a reținut corect fapta și vinovăția inculpatului, i-a dat o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legale și a individualizat în mod just pedeapsa aplicată.
Critica recurentului inculpat, că fapta săvârșită nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni nu este întemeiată.
În înțelesul legii penale, fapta care prezintă pericol social este orice acțiune sau inacțiune prin care se aduce atingere uneia din valorile sociale pe care legea penală le apără, prin producerea sau posibilitatea de a produce o urmare păgubitoare, și pentru sancționarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse. De asemenea, textul art. 18
1
C. pen., prevede că nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
La stabilirea, în concret, a gradului de pericol social al infracțiunii, se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
În cauză, infracțiunea s-a consumat în momentul pretinderii la 12 iulie 2007, de către inculpat a sumei de 50 RON, neavând relevanță pentru existența pericolului social al acestei infracțiuni nici faptul că banii au fost primiți a doua zi, și nici cuantumul insignifiant al acestora.
Așa fiind, instanța de apel a dispus, în mod corect, condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în modalitatea alternativă a pretinderii, întrucât prin săvârșirea acesteia s-a adus atingere relațiilor sociale referitoare la buna desfășurare a activității de serviciu, care presupune îndeplinirea cu probitate de către funcționarii publici a îndatoririlor de serviciu.
Gradul de pericol social al faptei de luare de mită, reflectat de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului (fără antecedente penale, având o familie) au fost luate în considerare de către instanța de apel în operațiunea de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, al cărei cuantum a fost orientat sub minimul special prevăzut de lege și cu executarea în regim neprivativ de libertate, apreciindu-se, în mod corect, că scopul pedepsei de art. 52 C. pen., nu poate fi realizat decât prin aplicarea unei astfel de pedepse.
Neexistând nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul inculpatului să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat N.C. împotriva deciziei penale nr. 2/ A din 11 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 aprilie 2008.