ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3315/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3315/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 159 din 21 martie 2008 Tribunalul

Vaslui l-a condamnat pe inculpatul B.C.M., pentru săvârșirea infracțiunii de

trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea 678/2001 cu aplic.

art. 74 lit. a)

C. pen. și art. 76 lit. c) C.

pen., prin înlăturarea dispozițiilor art. 41

alin. (2) C. pen.

(referitoare la acțiunea infracțională privind pe martora-victimă C.M.A.), la

pedeapsa de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit.

a) și b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 71 C. pen., a stabilit ca inculpatul să fie

lipsit de drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 86

1

C. pen., a dispus suspendarea

executării pedepsei sub supraveghere și a fixat termen de încercare de 2 ani.

Conform art. 71 alin.

(5) C. pen., pe durata suspendării executării

pedepsei, a dispus

suspendarea executării pedepsei accesorii.

Pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat

să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele

fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vaslui, desemnat

organ de supraveghere; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu,

reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și

întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să

comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență;

Î

n baza art. 88 alin.

(1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată,

durata reținerii și

arestării preventive de la 11 februarie la 14 martie 2007.

Totodată, s-a luat act că partea vătămată M.A.M. nu s-a

constituit parte civilă în procesul penal.

De asemenea, s-a dispus să se restituie inculpatului

pașaportul ridicat cu ocazia efectuării percheziției corporale și care a fost

depus la Serviciul Public Comunitar de Evidență și Eliberare a Pașapoartelor

Vaslui, precum și suma de 250 Euro ridicată de la acesta și depusă la

Trezoreria Vaslui cu chitanța nr. 9, seria VSVPL, nr. 06807111/02 din 28

februarie 2007.

Prin aceeași sentință a

fost obligat inculpatul să plătească statului

suma de 700 lei, cu titlul

de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a

reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

Prin rechizitoriul nr.

26/D/P/l 8 aprilie 2007, D.I.I.C.O.T, Biroul Teritorial

Vaslui, a dispus

trimiterea în judecată a inculpatului B.C.M. pentru săvârșirea infracțiunea de

trafic de persoane în formă continuată, prevăzută de art. 12 alin. (1) din

Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținându-se că

inculpatul a început să facă deplasări în Italia încă din anul 2002 și că în

anul 2003, a luat hotărârea infracțională de a recruta tinere în vederea

exploatării sexuale a acestora în Italia.

Prima instanță,

examinând actele și lucrările dosarului, a reținut că inculpatul a propus

victimei M.A.M., care era prietenă

cu partea vătămată C.M.A. să meargă

în Italia unde ar putea să le ofere locuri de muncă, cunoscând dorința acestora

de a munci. Astfel, la data de 1 august 2003, inculpatul însoțit de cele două

fete și de numitul B.F.Ș. (devenit C. în anul 2006, prin căsătorie cu victima C.M.A.,),

au plecat în Italia, la Roma, unde s-au cazat într-un imobil în care locuiau cu

chirie mai mulți cetățeni români.

Victima M.A. s-a împrietenit cu martora S.M.A., de la care a

aflat ulterior că inculpatul intenționa să o vândă unor italieni în vederea

practicării prostituției într-un club. S-a reținut că această victimă , de

teamă, a fugit din imobilul în care locuia, la martoră, iar pentru a o recupera

inculpatul a folosit violențe și amenințări la adresa victimei și a martorei.

S-a constatat că victima C.M.A., potrivit probelor existente

la dosar, a continuat să locuiască în aceeași cameră din același imobil cu

inculpatul, cu martorul B. (devenit C.) și a refuzat să practice prostituția

într-un club, deși i s-a făcut această propunere.

De asemenea, Tribunalul Vaslui a mai reținut că victima M.A.M.

(după 2-3 săptămâni) a reușit să plece din Italia în Belgia, la mama și mătușa

sa, ajutată fiind de martora S., în timp ce victima C.M. (după o lună de zile)

a plecat cu martorul

B. în Spania, unde după

3 ani s-au căsătorit, iar acestea, deși legal

citate, nu s-au prezentat

în instanță.

S-a constatat că victima C.M. a expediat la

dosar prin poștă xerocopia declarației atestată de Cabinetul avocatului M.,

care a fost apoi depusă în original de către soțul ei (B.) și deși pe

tot parcursul procesului penal, inculpatul a

susținut că victima M. îi

era prietenă la data plecării în Italia,

aceasta, în declarațiile sale date în timpul urmăririi penale, nu a confirmat

susținerile inculpatului, afirmând că acesta era o simplă cunoștință și nu

prietenul ei. S-a mai reținut că victima M.A.M. dorea într-adevăr să muncească

și nu să se prostitueze, întrucât anterior plecării în Italia aceasta fusese în

vizită în Belgia , unde se afla mama sa,

însă nu a rămas să muncească

acolo pentru că nu cunoștea limba franceză.

Prima instanță a constatat că declarațiile

victimelor M.A.M., precum și ale martorilor S.M.A. și G.C., desele ieșiri și

intrări în țară, dispariția inculpatului după revocarea măsurii arestării

preventive, nesolicitarea administrării

de

probe în timpul urmăririi penale de către inculpat, așteptarea acestuia

de

a se face probatoriu de către instanță, pentru ca ulterior să încerce să-l

combată cu declarațiile martorilor B.F.S. (devenit C.) și B.L.N., precum și cu

declarațiile victimei

C., atestate de către

un cabinet de avocatură, biletul scris în timp ce

a fost reținut de

către organul de urmărire penală (care era adresat mamei sale și prin care îi

adresa rugămintea să le ceară victimei C.

și

numitei B. să-și schimbe declarațiile date împotriva sa), nu s-au coroborat cu

celelalte probe din dosar și Ie-a înlăturat.

De asemenea, instanța de fond nu a luat în considerare

împrejurarea că inculpatul era prieten cu victima M.A.M., înainte și după

plecarea în Italia, întrucât din afirmațiile victimei a rezultat că erau doar

simple cunoștințe, reținând ca un argument în plus, în sprijinul acestei

afirmații și faptul că aceasta, după numai 2-3 săptămâni de ședere la Roma, a

părăsit Italia cu destinația Belgia, fiind nevoită să fugă la mama sa (ajutată

fiind și de martora S.). S-a mai relevat că dacă lucrurile ar fi stat așa cum a

afirmat inculpatul, o prietenă care a plecat în Italia, împreună cu prietenul

său,

în ideea de a munci, nu-l părăsea la

mai puțin de o lună de zile, ceea ce

dovedit încă o dată dorința

inculpatului de a o obliga să meargă în club pentru a se prostitua.

S-a mai reținut că martora sub acoperire E.S. a afirmat că

inculpatul și fratele acestuia i-au propus și ei să accepte să se prostitueze.

Prima instanță a mai constatat că nici

inculpatul și nici victima M.A.M. nu au avut un loc de muncă în Italia, deci nu

aveau de unde să obțină bani în mod legal, relevându-se totodată și

împrejurarea că inculpatul nu era o persoană ușor intimidabilă, astfel încât

arestarea sa preventivă să poată avea drept consecință dispariția sa pe timpul

urmăririi penale.

Tribunalul Vaslui a constatat că din

probatoriul administrat a

rezultat fără

dubii că inculpatul a recrutat-o pe victima M.A.M. în vederea exploatării

sexuale, folosind violențe și amenințări,

în drept, fapta inculpatului

întrunind elementele constitutive ale

infracțiunii

prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea 678/2001.

De asemenea, prima

instanță a mai constatat că nu s-a dovedit cu

certitudine că inculpatul ar fi traficat-o și pe

numita C.M.A., astfel că a înlăturat dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen.,

reținute în sarcina inculpatului.

La individualizarea

judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere

dispozițiile art. 72 alin. (2) C. pen., respectiv dispozițiile părții

generale a

Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în legea specială,

gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului,

împrejurările ce atenuează sau agravează răspunderea penală și scopul special

prevăzut de art. 52 C. pen., constatând că inculpatul nu avea antecedente

penale, reținând în favoarea acestuia circumstanța atenuantă prevăzută de art.

74 lit. c) C. pen. și dând eficiență dispozițiilor art. 76 lit. e) C. pen.

În ceea ce privește

modalitatea de executare a pedepsei, prima instanță a apreciat că pronunțarea

condamnării constituie un avertisment pentru acesta chiar și fără executarea

pedepsei, inculpatul nu va mai săvârși alte infracțiuni, astfel încât a dispus,

în temeiul art. 86

1

C. pen., suspendarea executării pedepsei sub

supraveghere, având în vedere cuantumul pedepsei, lipsa antecedentelor penale,

ținând seama de persoana inculpatului, de numărul persoanelor traficate, de

perioada lungă de timp de când a comis fapta,

până în prezent. A stabilit

totodată , pe durata termenului de

încercare, măsurile de supraveghere la care urmează a se supune inculpatul.

S-a luat act că

partea vătămată M.A.M. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

Întrucât în timpul

urmăririi penale, cu ocazia percheziției corporale, i s-au reținut inculpatului

pașaportul și suma de 250 Euro, prima instanța a dispus să-i fie restituite,

constatându-se că nu s-a făcut dovada că suma de 250 Euro, pe care inculpatul o

avea la el provenea din săvârșirea infracțiunii.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel, în termen, inculpatul B.C.M., invocând nelegalitatea

și netemeinicia hotărârii. Acesta a susținut că hotărârea pronunțată de prima

instanță se bazează doar pe declarațiile celor două martore victime, care nici

nu se coroborează între ele.

A mai arătat că una

din aceste martore a relatat că, în fapt, singură s-a deplasat în Italia, în

baza pașaportului personal, împrejurare confirmată și de soțul ei, iar față de

conținutul depoziției acestei martore, în sarcina inculpatului nu poate fi

reținută săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane. S-a solicitat de către

apărătorul apelantului inculpat reaprecierea materialului probator administrat,

admiterea apelului promovat, desființarea sentinței pronunțate și pe fond,

achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit.

a) C. proc. pen.

Curtea de Apel lași,

secția penală, examinând cauza, în limitele și în conformitate cu dispozițiile

art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constatat că apelul declarat inculpat

împotriva sentinței penale nr. 159 din 21 martie 2008, pronunțată de Tribunalul

Vaslui, este nefondat și, prin decizia penală nr. 65 din 27 mai 2008 l-a respins

ca atare, obligându-l totodată pe apelantul inculpat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, inclusiv a onorariului apărătorului desemnat din oficiu.

Pentru a dispune

astfel, instanța de prim control judiciar a constatat în esență, așa cum a rezultat

din materialul probator administrat, că în vara anului 2003, inculpatul B.C.M.

i-a propus martorei-victimă M.A.M. să meargă la muncă în Italia, oferindu-se să

o ajute să ocupe un post de cameristă. S-a reținut că aceasta, în cele din

urmă, a acceptat propunerea inculpatului de a-l însoți în Italia, întrucât

tânăra nu realiza niciun venit, iar tatăl acesteia avea o pensie modestă.

Deoarece martora-victimă nu avea serviciu în țară, i-a spus inculpatului că nu

are bani pentru a-și plăti contravaloarea biletului la autocarul cu care urmau

să se deplaseze în Italia, iar inculpatul B.C.M. s-a oferit să-i plătească

biletul, urmând ca, după ce se va angaja în Italia, martora să-i restituie suma

de 700 Euro.

De asemenea, instanța

de prim control judiciar a mai reținut că împreună cu inculpatul și martora M.A.M.

s-au deplasat în Italia și martorii C.M.A. și B.F.

Odată ajunși la Roma,

s-a relevat că inculpatul a condus-o pe martora M.M.A. într-o cameră pe care o

avea închiriată într-un imobil din acest oraș, încercând după aceea să găsească

un club în care să practice prostituția sau un italian, căruia să o vândă.

S-a constatat că

aceste aspect au rezultat din declarațiile constante ale martorei S.M.A., care

a ajutat-o pe

victima M.M. să fugă de la

inculpat și să plece apoi în Belgia

unde se aflau mama și mătușa sa.

De asemenea, s-a

reținut că, în declarațiile sale, martora-victimă M.A.M. a arătat că inculpatul

B.C.M. i-a suportat cheltuielile de transport până la Roma, a cazat-o într-o

cameră dintr-un imobil și, când a aflat că acesta intenționa să o vândă pentru

a practica prostituția într-un club de noapte, a fugit la o altă

româncă, respectiv la martora S.M.A.

Instanța de prim

control judiciar a mai reținut că inculpatul B.C.M. i-a cerut să se întoarcă la

el, a amenințat-o cu moartea atât pe ea, cât și pe S.M.A. și i-a spus că nu-i

va restitui pașaportul pentru a putea pleca din Italia, însă , în cele din

urmă, martora S.M.A. a dat inculpatului o sumă de 400 sau 600 Euro, pentru a-i

restitui pașaportul victimei M.M.A.

și apoi

a trimis-o, cu trenul, la mama ei în Belgia, împrejurări ce

s-au

relevat, atât din declarațiile constante ale martorei S.M.A. (deși au fost

luate la intervale mari de timp) cât și din depoziția martorului G.C., (audiat

în cursul urmăririi penale).

S-a

mai constatat că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei și

a solicitat confruntarea sa cu martora S.M.A.,

însă la data de 14 martie 2007, când procurorul a trecut la realizarea acestui

act procesual, admis la cererea inculpatului, acesta a refuzat să mai fie

confruntat cu martora, în prezența apărătorului său ales (filele 127-128 dosar

urmărire penală).

S-a mai reținut că în

cauză cercetările nu puteau fi finalizate

deoarece

inculpatul nu se afla în țară , însă la data de 10 februarie 2007

inculpatul

a fost depistat în Aeroportul Internațional „Henri Coandă" -București unde

urma să se îmbarce în cursa de Roma și a fost condus la D.I.I.C.O.T. - Biroul

Teritorial Vaslui, unde a fost audiat, după care s-a procedat la reținerea sa

și la prezentarea în fața instanței pentru interogatoriu și discutarea

propunerii de arestare preventivă. Inculpatul B.C.M. a fost arestat , iar la

data de 14 martie 2007 a fost revocată măsura arestării preventive a

inculpatului, acesta fiind judecat în stare de libertate.

Curtea de Apel lași,

secția penală, a constatat că activitatea materială desfășurată de inculpatul B.C.M.

întrunea, în drept, elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art.

12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, reținând că, în fapt, acesta a recrutat, transportat

și cazat în Italia, în vederea exploatării sexuale pe victima-martoră M.A.M.

S-a mai apreciat că

întrucât activitatea infracțională nu s-a dovedit a fi deosebit de amplă și

având în vedere lipsa antecedentelor penale și caracterizările favorabile ale

inculpatului, precum și vârsta acestuia, în mod corect, prima instanță a

reținut în favoarea inculpatului B.C.M. largi circumstanțe

reale și personale, coborându-i pedeapsa aplicată

sub minimul special și

dispunând suspendarea sub supraveghere a

executării acesteia.

Împotriva deciziei

penale mai sus-menționată, în termen legal, inculpatul B.C.M. a declarat

recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate pentru motivele

detaliate în cuprinsul practicalei prezentei decizii și invocând dispozițiile

art. 385

9

pct. 18

și 14 C. proc.

pen., a solicitat admiterea recursului astfel cum a

fost formulat și

motivat, casarea ambelor hotărâri și, în rejudecare, în principal achitarea sa

în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar

în subsidiar redozarea pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.,

prin schimbarea modalității de executare a pedepsei.

Recursul

formulat de inculpat este nefondat, pentru considerentele

ce urmează.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, examinând motivele de recurs

invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art.

385

9

alin. (3) C. proc. pen. combinate cu art. 385

6

alin.

(1) și art. 385

7

alin. (1) C. proc. pen., constată că ambele

instanțe au reținut în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția

inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat

în cauză, dând faptelor comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.

Înalta Curte constată

că deși inculpatul B.C.M., atât în faza de urmărire penală, cât și în faza

cercetării judecătorești constant nu și-a recunoscut faptele săvârșite, din

probele administrate la dosar, rezultă însă cu certitudine că inculpatul a

comis infracțiunea

pentru care a fost

cercetat și condamnat, respectiv că a recrutat, traficat

transportat și

cazat pe martora victimă M.A.M. în Italia, încercând să o vândă unor italieni

în vederea exploatării sale sexuale într-un club, inducând-o în eroare că va fi

angajată ca și menajeră sau cameristă la un hotel unde lucra și soția fratelui

său C. ( declarație filele 28-32 și 33-37 d.u.p.).

Totodată, Înalta

Curte constată că din declarațiile martorilor S.M.A. (filele 52-56 d.u.p.), G.C.

(filele 57-59 d.u.p.) dar și a martorei sub acoperire E.S. (filele 39-40 d.u.p.),

ce se coroborează cu declarațiile victimei M.A.M., a rezultat indubitabil că

inculpatul, în vara anului 2003, este cel ce a avut inițiativa plecării și

transportării victimei în Italia, profitând de starea materială precară a

acesteia, ce nu avea o sursă de venit în țară, ulterior manifestându-și

intenția de a o exploata sexual pe acesta într-un club, iar când aceasta a

refuzat și a fugit, a folosit amenințări și violențe în scopul de a o recupera.

Prin urmare, nu pot

fi primite susținerile inculpatului în sensul că, în speță, se impune achitarea

sa, în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C.

proc. pen., întrucât așa cum, corect, a reținut instanța de fond și apoi și

instanța de prim control judiciar,

inculpatul

B.C.M., conform probelor administrate în dosar,

se face vinovat de

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001,

corect fiind înlăturate dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât nu s-a

dovedit, în afara oricărui dubiu, că inculpatul ar fi procedat asemănător și în

cazul victimei C.M. Alina. De altfel în declarația dată la 11 februarie 2007,

cu ocazia arestării sale, inculpatul a recunoscut că a încercat să transmită

mamei sale un bilet prin care o ruga să-i comunice numitei C.A. să revină în

țară și să-și schimbe declarația( fila 11 d.u.p.)

De asemenea, Înalta

Curte constată că justificat a procedat instanța de prim control judiciar

atunci când și-a însușit punctul de vedere al primei instanțe, care a apreciat,

corect, că în cauză se poate da o largă eficiență circumstanțelor personale,

dar și celor reale ale săvârșirii faptei, reducând cuantumul pedepsei sub

minimul special și păstrând ca modalitate de executare a pedepsei dispozițiile

art. 86

1

C. pen.

Prin urmare, nici solicitarea

de reindividualizare a pedepsei aplicată acestui inculpat nu poate fi primită,

apreciindu-se că, la stabilirea pedepsei aplicate (de numai 2 ani închisoare),

au fost respectate de către instanța de prim control judiciar criteriile

prevăzute de art. 72 C. pen.

Astfel, potrivit art.

72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile

părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate in partea specială,

de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Pe de altă

parte, art. 52 C. pen. prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un

mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de

noi infracțiuni.

Înalta Curte

apreciază că instanța de prim control judiciar a procedat în mod corect atunci

când a constatat că pedeapsa de 2 ani închisoare, cu suspendarea executării

pedepsei sub supraveghere, aplicată inculpatului B.C.M., care se află la primul

conflict cu legea penală, este suficientă și corespunde criteriilor prevăzute

de art. 72 C. pen., fiind aptă să atingă scopul preventiv și de reeducare

consfințit prin dispozițiile art. 52 C. pen.

Raportat

la modalitatea concretă în care inculpatul a acționat, prin

aceea că a recrutat, transportat și cazat în

Italia, în vederea exploatării sexuale pe victima-martoră M.A.M., inducând-o în

eroare că va fi angajată ca menajeră la o familie, ulterior folosind împotriva

acestei martore, atât amenințarea, cât și forța fizică spre a o determina să

accepte să revină în locația de unde a fugit și să se prostitueze, corect

instanța de prim control judiciar a apreciat că pedeapsa stabilită sub minimul

special, în regim suspensiv de executare, reflectă atât periculozitatea

faptelor, cât și intervalul de timp necesar pentru atingerea scopului pedepsei

și pentru reeducarea inculpatului, astfel încât, în speță, nu se justifică o

nouă individualizare a pedepsei prin schimbarea modalității de executare a

acesteia, neimpunându-se, deci, aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.

În consecință,

manifestările nejustificate de clemență ale instanței nu ar face decât să

încurajeze, la modul general, astfel de tipuri de comportament antisocial și să

afecteze nivelul încrederii societății în instituțiile statului, chemate să

vegheze la respectarea și aplicarea legii.

Pentru aceste motive,

Înalta Curte constată că nici reducerea cuantumului pedepsei aplicată

inculpatului și nici schimbarea modalității de executare a acesteia nu ar fi temeinică,

lipsind de conținut dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen. și creând o vădită

disproporție între scopul și rezultatul acestora.

Fată

de cele menționate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu

prevederile art. 385 alin. (1) pct. 1 lit. b)

C. proc. pen. va respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C.M.

împotriva deciziei penale nr. 65 din 27 mai 2008, pronunțată de Curtea de Apel

lași, secția penală.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte urmează a-l obliga

pe recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare, conform

dispozitivului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C.M. împotriva deciziei penale nr.

65 din 27 mai 2008, pronunțată de Curtea de Apel lași, secția penală.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 20 octombrie 2008.