ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3008/2007

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 30 mai

2007, pronunțată în dosarul penal nr. 227/39/2007, Curtea de Apel Suceava, în

baza art. 90 alin. 9 din Legea nr. 302/2004, a dispus menținerea măsurii

arestării persoanei solicitate

N.C.

,

măsură ce se va comunica locului de deținere.

S-a reținut că, verificând

temeiurile care au determinat arestarea persoanei solicitate, instanța a constatat

că acestea nu s-au modificat, astfel că a dispus menținerea măsurii, neimpunându-se

punerea sa în libertate.

Împotriva acestei încheieri

a declarat recurs persoana solicitată N.C. care a cerut admiterea, casarea

hotărârii atacate și punerea de îndată în libertate.

Recurentul a învederat că

încheierea instanței de fond nu este motivată și a fost pronunțată în complet

nelegal constituit de 2 judecători, în loc de unul.

Totodată, s-a susținut că

persoana solicitată trebuia prezentată judecătorului și că aceasta nu a fost

înștiințată că este căutată de autoritățile germane.

S-a mai susținut că instanța

de fond nu a făcut o analiză corespunzătoare mandatului european, care nici nu

conține garanțiile juridice prevăzute de lege, fiind o simplă enumerare de

fapte, împrejurare în care, orice dubiu profitându-i persoanei solicitate,

starea de arest a acestuia nu trebuia menținută.

Temeiul juridic al

recursului îl constituie dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc.

pen.

Examinând recursul, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat.

Prin încheierea nr. 2 din 6

mai 2007, Curtea de Apel Suceava a dispus în conformitate cu dispozițiile art. 89

alin. (3) din Legea nr. 302/2004, arestarea persoanei solicitate N.C. împotriva

căreia s-a emis la data de 23 aprilie 2007, un mandat european de arestare de

către Procurorul Parchetului Hamburg, Germania, pentru săvârșirea

infracțiunilor de tâlhărie calificată comisă în complicitate și atac tâlhăresc

comis în complicitate, în conexitate de faptă cu tâlhărie calificată, cu

vătămare corporală gravă și lipsire de libertate.

Arestarea a fost dispusă pe

o durată de 29 zile, de la 6 mai 2007, la 3 iunie 2007, inclusiv.

Prin decizia penală nr. 2566

din 11 mai 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins,

ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată N.C. împotriva încheierii

sus-arătate.

Instanța de fond, Curtea de

Apel Suceava, conformându-se dispozițiilor art. 90 alin. (9) din Legea nr. 302/2004

privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, s-a pronunțat,

prin încheiere, la sfârșitul perioadei de arestare dispusă, asupra menținerii

măsurii sau punerii în libertate a persoanei solicitate.

Potrivit dispozițiilor alin.

(10) al aceluiași articol, instanța a ținut seama de toate împrejurările cauzei

și de necesitatea asigurării executării mandatului european de arestare.

Așa fiind, Curtea constată

că hotărârea pronunțată este suficient motivată, permițând verificarea ei de

către instanța de control judiciar.

Încheierea atacată a fost

dispusă în complet legal constituit, format din doi judecători, astfel cum

stabilesc prevederile art. 88

1

din Legea nr. 302/2004.

Condițiile emiterii

mandatului european de arestare au fost verificate la momentul dispunerii

arestării preventive, prin încheierea nr. 2 din 6 mai 2007 a Curții de Apel

Suceava, hotărâre rămasă definitivă, așa cum am arătat mai sus.

Tot atunci, persoana

solicitată a fost informată asupra existenței și conținutului mandatului

european de arestare emis împotriva sa.

Toate aceste chestiuni nu

fac obiectul încheierii prin care se dispune asupra menținerii măsurii

arestării sau a lăsării în libertate a persoanei solicitate, astfel că și

această critică formulată prin motivele de recurs se dovedește a fi

neîntemeiată.

Inexistența unor garanții juridice

ale mandatului european, invocată ca alt motiv de recurs, se verifică într-o altă

fază procedurală a mandatului european, aceea a executării mandatului.

În consecință, Curtea

constatând că recursul este nefondat, urmează a-l respinge, ca atare, dispunând

obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de persoana solicitată N.C. împotriva încheierii din 30 mai

2007 a Curții de Apel Suceava, pronunțată în dosarul nr. 227/39/2007.

Obligă pe recurentul

persoană solicitată la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 5 iunie 2007.