ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 924/2007

Deliberând asupra recursului de față, Reclamantele SC T. Râmnicu Vâlcea și SC I. SRL Slatina au solicitat să se dispună evacuarea pârâtei SC G.P. SRL Timișoara din spațiul comercial situat în Slatina, județul Olt și obligarea aceleiași pârâte la 140.000.000 lei despăgubiri pentru lipsa de folosință a spațiului cu cheltuieli de judecată. Motivându-și acțiunea, reclamantele artă că sunt proprietarele spațiului în baza contractului de vânzare-cumpărare iar pârâtele dețin în mod abuziv spațiul fără un contract de închiriere legal încheiat. La acest dosar s-a conexat dosarul nr. 263/CAF/2006 în care reclamanta SC G.P. SRL a solicitat obligarea pârâților N.G., SC T. și SC I. SRL la respectarea pașnicei folosințe a spațiului în litigiu și obligarea la plata daunelor cominatorii iar ulterior a renunțat la judecată față de pârâtul N.G.

Se susține că pârâtul N.G. nu a notificat intenția de reziliere a contractului și aceasta nu este opozabilă. Tribunalul Olt, prin sentința civilă nr. 323 din 10 mai 2005, a admis acțiunea reclamantei și a dispus evacuarea cu obligarea la despăgubiri de 163.963.883 lei. A fost respinsă acțiunea conexă privind obligația de a face și daunele cominatorii. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamantele au cumpărat de la N.G. și C., spațiul comercial din care se solicită evacuarea pârâtei prin contractul autentic nr. 2036 din 16 septembrie 2005. Anterior spațiul fusese închiriat pârâtei în baza contractului nr. 303030 din 17 martie 2005 pentru o perioadă de 5 ani care însă nu a fost înregistrat în Cartea Funciară.

În apelul pârâtei, Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 168 din 4 septembrie 2006, a respins, ca nefondat, acest apel reținând că nu este opozabil reclamantelor contractul de închiriere deoarece nu a fost înscris în Cartea Funciară iar eventualele pretenții decurgând din acest contract pot fi valorificate numai față de vechiul proprietar N.G., față de care însă s-a renunțat la acțiune. Pe de altă parte rezilierea contractului de închiriere a fost operată în evidențele Finanțelor Publice iar expertiza a determinat întinderea pagubei. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC G.P. SRL Timișoara invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 5, 8 și 10 C. proc. civ. Se susține că nu era reziliat contractul de închiriere în momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare dintre N.G.

și SC I. SRL Slatina și SC T. Râmnicu – Vâlcea. Adresa din 30 august 2005 a fost înregistrată, pro causa la 12 septembrie 2005, cu 2 săptămâni după rezilierea contractului dar instanța a acceptat ca aceasta să producă efecte juridice. O altă critică privește expertiza și arată că este greșită deoarece nu s-a refăcut raportul după obiecțiunile depuse. Aceasta a determinat interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Se constată că există notificarea emisă de executorul judecătoresc V.C., la data de 3 noiembrie 2005, și ea face referire la art. 11 pct. 9 din contractul nr. 303030 din 17 martie 2005 care prevede că rezilierea contractului se poate face din inițiativa oricărei părți.

În cuprinsul acestei notificări se face referire la încunoștiințarea anterioară a pârâtei SC G.P. cu privire la intenția sa de vânzare a spațiului, fiind invitată chiar pârâta să cumpere spațiul. Potrivit dispozițiilor art. 11 pct. 9 din contractul nr. 303030 din 17 martie 2005 încheiat între N.G. și pârâta SC G.P. SRL, acesta poate fi reziliat din inițiativa oricărei părți. Înștiințarea prealabilă prevăzută de art. 1436 C. civ., s-a realizat iar dovada rezultă și din adresa nr. 331925 din 12 septembrie 2005 înregistrată la A.F.P. prin care se comunică rezilierea organului administrativ, aceasta solicitându-se a opera din 30 august 2005. O adresă ulterioară a A.F.P. nr. 33577 din 28 septembrie 2005 din care rezultă că spațiul în litigiu este închiriat de SC G.P.

SRL denotă doar neverificarea de către cel care a eliberat-o a evidențelor deoarece adresa nr. 331925 din 12 septembrie 2005 este înregistrată la aceeași A.F.P. și ea nu poate fi ignorată pentru că privește rezilierea. Prin urmare la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 2036 din 16 septembrie 2005 contractul de închiriere nr. 303030 din 17 martie 2005 era reziliat și pârâta a fost corect evacuată de instanța de fond pentru lipsa titlului și obligată la despăgubiri conform expertizei dispuse în cauză. Nici critica privind această expertiză nu este fondată fiind o chestiune de apreciere a probelor și de întindere a cuantumului care nu poate face obiectul analizei în recurs nefiind o chestiune de legalitate ci una de temeinicie.

Negăsindu-se întemeiate niciunul dintre motivele de recurs, acesta urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC G.P. Timișoara împotriva deciziei nr. 168 din 4 septembrie 2006 a Curții de Apel Craiova. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 28 februarie 2007.