ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1937/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1937/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Prin sentința
comercială nr. 228 din 7 februarie 2009 a Tribunalului
Olt s-a admis acțiunea formulată de
reclamanta SC B. SA împotriva pârâtei SC A. SRL și în consecință s-a dispus
evacuarea pârâtei din spațiul comercial situat în Slatina, județul Olt. A fost
disjuns capătul
de cerere privind obligarea
pârâtei la plata sumei de 10.000 lei cu titlu
de despăgubiri pentru
lipsa de folosință a imobilului, care a fost
înaintat
spre competentă soluționare Judecătoriei Slatina.
În motivarea sentinței, prima instanță a reținut că pârâta a folosit
spațiul comercial în baza unui
contract de închiriere încheiat cu
reclamanta,
că durata a expirat, reclamanta a notificat concediul, însă pârâta a continuat
să-l folosească, astfel că evacuarea este întemeiată,
urmând ca cererea
în despăgubiri pentru lipsa de folosință să fie soluționată separat, de
instanța competentă.
Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentințe a fost respins
prin Decizia nr. 160
din 1 iulie 2009 a Curții de Apel Craiova, ca nefondat.
În
considerentele deciziei s-a reținut că din probele administrate a rezultat că
pârâta a continuat să folosească spațiul în litigiu și după iunie 2008 când a
susținut că l-a eliberat, prima instanță a făcut o apreciere corectă a
situației de fapt existente, iar consemnările executorului judecătoresc din
procesul verbal încheiat la 30 aprilie 2009 rețin declarațiile unilaterale ale
administratorului societății
pârâte cu
privire la data eliberării spațiului și deci, nu pot fi avute în
vedere.
Împotriva
acestei decizii pârâta a declarat recurs.
Criticile vizează, în principal, aprecierea eronată a probelor
administrate în vederea stabilirii
datei eliberării spațiului comercial,
faptul
că ridicarea bunurilor pârâtei s-a realizat ulterior eliberării, după
obținerea
acceptului reclamantei, urmare a corespondenței purtate între părți.
Se invocă și
greșita interpretare a procesului verbal de evacuare
din 30 aprilie 2009 din dosarul execuțional, din care rezultă că
spațiul
era liber din iunie 2008.
Intimata
nu a formulat întâmpinare.
Recursul
nu este fondat.
Criticile
vizând interpretarea greșită a probelor administrate în
fazele procesuale anterioare exced analizei în prezentul recurs, cauza
beneficiind
și de examinarea devolutivă în calea de atac a apelului,
față de abrogarea expresă a dispozițiilor art. 304
pct. ll C. proc. civ.
În ceea ce privește interpretarea eronată a procesului
verbal de
evacuare încheiat
la 30 aprilie 2009 în Dosarul execuțional
nr.
134/2009 de Biroul Executorului Judecătoresc V.C., se
va reține că
aceasta vizează punerea în executare a titlului executoriu constând în Hotărârea
din 2008 a Tribunalului Olt și conține declarația reprezentantului societății
pârâte care nu se poate constitui în probă pentru dovedirea datei eliberării
spațiului.
Mai mult,
executorul judecătoresc consemnează că s-a deplasat la locul situării imobilului
supus executării unde l-a găsit pe administratorul societății pârâte care a
solicitat citirea contoarelor și s-a procedat la evacuare.
Prin urmare
sentința primei instanțe a fost executată, astfel că sub aspectul dispoziției
de evacuare, nu sunt relevante criticile din recurs, data eliberării spațiului
prezentând importanță doar sub aspectul întinderii despăgubirilor pentru lipsa
de folosință, care însă nu fac obiectul prezentului recurs.
În consecință, pentru motivele expuse, nefiind fondat,
în temeiul
art. 312 alin.
(1) C. proc. civ. recursul pârâtei urmează a fi respins, iar decizia atacată să
fie menținută în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge,
ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC A. SRL Slatina împotriva Deciziei
nr. 160 din 1 iulie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 26 mai 2010.