ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6111/2007

Deliberând asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 7146 din 15 decembrie 2004, a respins ca tardive recursurile declarate de reclamanții C.M. și T.D. împotriva deciziei nr. 423 din 5 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. În considerentele deciziei s-a reținut în ceea ce-l privește pe recurentul C.M. că hotărârea atacată cu recurs i-a fost comunicată valabil la 3 ianuarie 2003 la domiciliul acestuia din comuna Baia, satul Câmpul Mare, județul Mehedinți, chiar dacă din eroare s-a indicat cu prilejul redactării actului, județul Maramureș, în loc de județul Mehedinți.

Această eroare nu a avut nici un fel de efecte asupra realizării procedurii la domiciliul real al părții pentru că așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii (f. 156 dosar apel) cât și din comunicarea înfățișată în instanța de recurs (f. 72) trimiterea poștală a fost redirecționată prin grija oficiului poștal în județul Mehedinți, în loc de județul Maramureș cum se consemnase inițial. În aceste condiții, în raport de dispozițiile art. 101 C. proc. civ., față de data înmânării hotărârii atacate, 3 ianuarie 2003, recursul putea fi declarat valabil până la 20 ianuarie 2003, inclusiv depunerea și înregistrarea la instanța care a pronunțat hotărârea atacată la 21 ianuarie 2003 fiind tardivă.

În contra deciziei nr. 7146 din 15 decembrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, C.M. a formulat contestație în anulare susținând în esență că decizia nr. 423 din 5 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, dintr-o eroare materială ce nu-i era imputabilă, a fost expediată într-un alt județ (Maramureș) decât cel de care aparținea contestatorul, respectiv Mehedinți. Astfel, hotărârea a parcurs un lung traseu, de la București, Baia Mare – județul Maramureș și ulterior județul Mehedinți, iar în raport de ștampila poștei de afișare a comunicării deciziei, declararea și motivarea recursului s-a făcut în termen legal. Prin urmare, hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale.

În drept, C.M. a invocat dispozițiile art. 317 alin. (2) și art. 318 C. proc. civ. Contestația în anulare nu este fondată. Potrivit art. 317 alin. (2) C. proc. civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită conform legii ori hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului, ori deși au fost invocate prin cererea de recurs instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau recursul a fost respins fără să fi fost cercetat în fond.

În raport de conținutul textului evocat rezultă că cererea petentului nu se încadrează în dispoziția legală menționată. Referitor la prevederile art. 318 C. proc. civ. potrivit cărora hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare dacă dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare, este de menționat că cererea formulată de C.M. vizează teza I a art. 318 C. proc. civ. Or, din observarea dovezii de comunicare a deciziei nr. 423 din 5 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă către C.M. rezultă așa cum a reținut și instanța de recurs, că agentul procedural a menționat ca dată a comunicării hotărârii, data de 3 ianuarie 2003 (f. 156 dos.

nr. 3151/2001). Pe versoul procesului verbal de predare apare în adevăr ștampila OPRM Strehaia 3 județul Mehedinți purtând data de 6 ianuarie 2003 ștampila fiind aplicată la mențiunea „data înapoierii”. Potrivit art. 100 C. proc. civ. procesul-verbal încheiat de cel însărcinat cu înmânarea actului de procedură trebuie să cuprindă mențiunile enumerate la pct. 1-8 din text, iar alin. (4) al art. 100 C. proc. civ. statuează că procesul-verbal face dovada până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat. Din această perspectivă, mențiunile făcute de agentul procedural cu privire la data comunicării hotărârii în discuție, fac dovada până la înscrierea în fals, or în speță contestatorul nu s-a înscris în fals împotriva acestor mențiuni și nici nu a probat că a formulat vreo plângere penală pe acest aspect.

În acest context, ștampila oficiului poștal cu data de 6 ianuarie 2003, nu atestă comunicarea hotărârii în discuție către contestator, cu atât mai mult cu cât ștampila este aplicată la mențiunea „data înapoierii”, ceea ce prezumă data la care s-a returnat la oficiul poștal respectiv, după comunicare, procesul-verbal de predare încheiat de agentul procedural. Astfel fiind, soluția de respingere ca tardiv a recursului declarat de C.M. pronunțată de Înalta Curte de casație și Justiție prin decizia nr. 7146 din 15 decembrie 2004 a secției civile și de proprietate intelectuală, nu reprezintă o greșeală materială și prin urmare în speță nu sunt întrunite cerințele art. 318 teza 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge contestația în anulare declarată de C.M. împotriva deciziei nr. 7146 din 15 decembrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2007.