ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5373/2008

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Galați sub nr. 113/C/2006, reclamanta Ș.C. a chemat în judecată pârâta Primăria Galați pentru a se dispune anularea dispoziției nr. 2122 din 25 noiembrie 2005 și obligarea pârâtei la emiterea unei dispoziții pentru restituirea în natură a terenului în suprafață de 2084 mp situat în Galați, precum și restituirea prin echivalent a construcțiilor reprezentând casă de locuit și atelier de țesătură (demolate). Prin sentința civilă nr. 2276 din 22 decembrie 2006 Tribunalul Galați a admis acțiunea formulată de reclamanta Ș.C., în contradictoriu cu Primăria Galați, a anulat dispoziția nr. 2122/SR/25 noiembrie 2005 emisă de Primăria Galați, a fost obligată să restituie reclamantei imobilul teren în suprafață de 2084 mp situat în Municipiul Galați, identificat prin raport de expertiză și schița anexă.

S-a reținut că prin raportul de expertiză a fost identificat terenul revendicat de reclamantă care este reamenajat și fără construcții, teren pentru care Universitatea „Dunărea de Jos” nu a prezentat documente din care să reiasă că este în administrarea sa. Împotriva sentinței au declarat apel atât Primăria municipiului Galați, cât și reclamanta Ș.C.. Primăria municipiului Galați a invocat că singura instituție care trebuie să fie obligată la restituirea imobilului este Universitatea „Dunărea de Jos” Galați care îl are în administrare conform art. 166 alin. (4) din Legea nr. 354/2004. Apelul reclamantei nu a fost motivat, fiind analizat prin prisma dispozițiilor art. 292 C. proc. civ. Prin decizia civilă nr. 322 A din 18 octombrie 2007 Curtea de Apel Galați a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta Primăria municipiului Galați împotriva sentinței civile nr. 2276 din 22 decembrie 2006 și a respins și apelul declarat de apelanta Ș.C.

S-a reținut în motivarea deciziei că așa cum s-a constatat prin raportul de expertiză întocmit de expert I.H., imobilele preluate în administrare de Universitatea „Dunărea de Jos” Galați în 1964 sunt situate în afara perimetrului imobilului solicitat pentru restituire de către reclamantă, imobil situat pe str. E.D. nr. 10. Pentru suprafața de 2084 mp teren delimitat prin schița anexă la raportul de expertiză nu au fost prezentate documente din care să rezulte că se află în administrarea Universității „Dunărea de Jos”. În privința apelului declarat de reclamantă care nu a fost motivată, instanța de apel a constatat că nu se constată existența unor motive care să justifice schimbarea sentinței apelate.

Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta Ș.C. care a învederat următoarele motive de nelegalitate a hotărârii atacate: Reclamanta a expediat prin poștă motivele de apel la 9 august 2007, fiind înregistrate la Tribunalul Galați, dar nu au fost depuse la dosar. Se mai invocă faptul că instanța ar fi trebuit să analizeze fondul cauzei, Tribunalul Galați admițând acțiunea fără a se pronunța asupra capătului de cerere privind restituirea prin echivalent a construcțiilor, acest capăt de cerere trebuia admis, pârâta nu a contestat existența construcțiilor, iar la dosar există acte care le atestă pe terenul revendicat. Se mai precizează drept motiv de nelegalitate incidența art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., deoarece respingerea apelului reclamantei nu este motivată nici în fapt, nici în drept. Și pârâta Primăria municipiului Galați a declarat recurs învederând că hotărârea este nelegală, deoarece imobilul pe care instanța a obligat-o să-l restituie reclamantei Ș.C. nu a fost niciodată în patrimoniul municipiului Galați, acesta figurând în patrimoniul Universității „Dunărea de Jos” Galați.

Analizând recursurile declarate prin prisma dispozițiilor legale incidente și a motivelor de recurs invocate, acestea vor fi admise pentru considerentele ce urmează: Dispozițiile legale incidente în speța supusă judecății, sunt dispozițiile art. 1, art. 3 și art. 10 din Legea nr. 10/2001, alin. (1) al art. 10 reglementând ipoteza restituirii în natură a imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate parțial sau total, caz în care restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.

Critica recurentei-reclamante Ș.C., privind nepronunțarea instanței pe capătul de cerere având ca obiect restituirea prin echivalent a construcțiilor, reprezentând casa de locuit și atelierul de țesătorie (actualmente demolate) este fondată, petitul acțiunii vizează atât restituirea acestor construcții, în baza dispozițiilor legii nr. 10/2001, cât și restituirea în natură a terenului de 2084 mp. Instanțele de judecată s-au pronunțat exclusiv pe cererea de restituire a terenului în suprafață de 2084 mp fiind astfel incidente dispozițiile art. 312 alin. (5) C. proc. civ., nepronunțarea pe acest capăt de cerere echivalând cu necercetarea fondului cauzei. De altfel din analiza probatoriului administrat la instanța de fond, rezultă cu certitudine că notificările formulate de reclamantă (nr. 265/2001, 885/2001, 884/2001 și 886/2001) au vizat atât terenul în suprafață de 2084 mp, cât și construcțiile demolate.

Nu se poate reține, însă, critica recurentei-reclamante, privind nemotivarea în fapt și în drept a deciziei atacate, ce ar fi putut atrage incidența art. 304 pct. 7 C. proc. civ., hotărârea recurată cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților (conform dispozițiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ.).

În privința motivului de recurs invocat de pârâta Primăria Galați, privind terenul de 2084 mp, în privința căruia instanțele s-au pronunțat în sensul obligării acestei pârâte la restituirea în natură, în temeiul dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 10/2001, teren identificat prin raportul de expertiză efectuat în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că și acesta este fondat, deoarece nu este lămurită pe deplin situația de fapt a acestuia, cine este deținătorul actual, intimata Primăria municipiului Galați învederând că acesta se află în administrarea Universității „Dunărea de Jos” Galați. De altfel, notificarea depusă la dosarul cauzei a fost adresată și Universității „Dunărea de Jos” Galați, iar din concluziile raportului de expertiză rezultă că acest teren s-ar afla în administrarea acesteia.

Deși art. 129 alin. (5) C. proc. civ. prevede că: „judecătorii trebuie să stăruie, prin mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, putând ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare”, instanțele nu au lămurit pe deplin situația terenului în litigiu și cine este unitatea deținătoare. Față de prevederile textului citat, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, se impune casarea cu trimitere la instanța de apel în baza art. 313 C. proc. civ., care va proceda la stabilirea exactă a situației juridice a terenului. De asemenea, raportat la principiul disponibilității părților și având în vedere obiectul acțiunii principale instanța urmează să se pronunțe și asupra cererii de restituire prin echivalent a construcțiilor demolate.

Cu ocazia rejudecării, se va administra întregul probatoriu necesar stabilirii depline a situației de fapt, în raport de care să se aplice dispozițiile Legii nr. 10/2001 și se vor avea în vedere toate mijloacele de apărare invocate de părți, inclusiv cele invocate de recurenta Primăria Galați privind calitatea sa procesuală pasivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursurile declarate de reclamanta Ș.C. și de Municipiul Galați, prin Primar împotriva deciziei nr. 322 A din 6 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 octombrie 2008.