ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5373/2008
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5373/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la
Tribunalul Galați sub nr. 113/C/2006, reclamanta Ș.C. a chemat în judecată
pârâta Primăria Galați pentru a se dispune anularea dispoziției nr. 2122 din 25
noiembrie 2005 și obligarea pârâtei la emiterea unei dispoziții pentru
restituirea în natură a terenului în suprafață de 2084 mp situat în Galați,
precum și restituirea prin echivalent a construcțiilor reprezentând casă de
locuit și atelier de țesătură (demolate).
Prin sentința civilă nr. 2276 din 22
decembrie 2006 Tribunalul Galați a admis acțiunea formulată de reclamanta Ș.C.,
în contradictoriu cu Primăria Galați, a anulat dispoziția nr. 2122/SR/25
noiembrie 2005 emisă de Primăria Galați, a fost obligată să restituie
reclamantei imobilul teren în suprafață de 2084 mp situat în Municipiul Galați,
identificat prin raport de expertiză și schița anexă.
S-a reținut că prin raportul de
expertiză a fost identificat terenul revendicat de reclamantă care este
reamenajat și fără construcții, teren pentru care Universitatea „Dunărea de
Jos” nu a prezentat documente din care să reiasă că este în administrarea sa.
Împotriva sentinței au declarat apel
atât Primăria municipiului Galați, cât și reclamanta Ș.C.. Primăria
municipiului Galați a invocat că singura instituție care trebuie să fie
obligată la restituirea imobilului este Universitatea „Dunărea de Jos” Galați
care îl are în administrare conform art. 166 alin. (4) din Legea nr. 354/2004.
Apelul reclamantei nu a fost motivat, fiind analizat prin prisma dispozițiilor
art. 292 C. proc. civ.
Prin decizia civilă nr. 322 A din 18
octombrie 2007 Curtea de Apel Galați a respins ca nefondat apelul declarat de
pârâta Primăria municipiului Galați împotriva sentinței civile nr. 2276 din 22
decembrie 2006 și a respins și apelul declarat de apelanta Ș.C.
S-a reținut în motivarea deciziei că
așa cum s-a constatat prin raportul de expertiză întocmit de expert I.H.,
imobilele preluate în administrare de Universitatea „Dunărea de Jos” Galați în
1964 sunt situate în afara perimetrului imobilului solicitat pentru restituire
de către reclamantă, imobil situat pe str. E.D. nr. 10.
Pentru suprafața de 2084 mp teren
delimitat prin schița anexă la raportul de expertiză nu au fost prezentate
documente din care să rezulte că se află în administrarea Universității
„Dunărea de Jos”.
În privința apelului declarat de
reclamantă care nu a fost motivată, instanța de apel a constatat că nu se
constată existența unor motive care să justifice schimbarea sentinței apelate.
Împotriva deciziei a declarat recurs
reclamanta Ș.C. care a învederat următoarele motive de nelegalitate a hotărârii
atacate:
Reclamanta a expediat prin poștă
motivele de apel la 9 august 2007, fiind înregistrate la Tribunalul Galați, dar
nu au fost depuse la dosar.
Se mai invocă faptul că instanța ar
fi trebuit să analizeze fondul cauzei, Tribunalul Galați admițând acțiunea fără
a se pronunța asupra capătului de cerere privind restituirea prin echivalent a
construcțiilor, acest capăt de cerere trebuia admis, pârâta nu a contestat
existența construcțiilor, iar la dosar există acte care le atestă pe terenul
revendicat.
Se mai precizează drept motiv de
nelegalitate incidența art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece respingerea
apelului reclamantei nu este motivată nici în fapt, nici în drept.
Și pârâta Primăria municipiului
Galați a declarat recurs învederând că hotărârea este nelegală, deoarece
imobilul pe care instanța a obligat-o să-l restituie reclamantei Ș.C. nu a fost
niciodată în patrimoniul municipiului Galați, acesta figurând în patrimoniul Universității
„Dunărea de Jos” Galați.
Analizând recursurile declarate prin
prisma dispozițiilor legale incidente și a motivelor de recurs invocate,
acestea vor fi admise pentru considerentele ce urmează:
Dispozițiile legale incidente în
speța supusă judecății, sunt dispozițiile art. 1, art. 3 și art. 10 din Legea
nr. 10/2001, alin. (1) al art. 10 reglementând ipoteza restituirii în natură a
imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea
au fost demolate parțial sau total, caz în care restituirea în natură se
dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile nedemolate, iar pentru
construcțiile demolate și terenurile ocupate, măsurile reparatorii se stabilesc
prin echivalent.
Critica recurentei-reclamante Ș.C.,
privind nepronunțarea instanței pe capătul de cerere având ca obiect
restituirea prin echivalent a construcțiilor, reprezentând casa de locuit și
atelierul de țesătorie (actualmente demolate) este fondată, petitul acțiunii
vizează atât restituirea acestor construcții, în baza dispozițiilor legii nr.
10/2001, cât și restituirea în natură a terenului de 2084 mp.
Instanțele de judecată s-au
pronunțat exclusiv pe cererea de restituire a terenului în suprafață de 2084 mp
fiind astfel incidente dispozițiile art. 312 alin. (5) C. proc. civ.,
nepronunțarea pe acest capăt de cerere echivalând cu necercetarea fondului
cauzei.
De altfel din analiza probatoriului
administrat la instanța de fond, rezultă cu certitudine că notificările
formulate de reclamantă (nr. 265/2001, 885/2001, 884/2001 și 886/2001) au vizat
atât terenul în suprafață de 2084 mp, cât și construcțiile demolate.
Nu se poate reține, însă, critica
recurentei-reclamante, privind nemotivarea în fapt și în drept a deciziei
atacate, ce ar fi putut atrage incidența art. 304 pct. 7 C. proc. civ.,
hotărârea recurată cuprinde motivele de fapt și de drept care au format
convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților
(conform dispozițiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ.).
În privința motivului de recurs
invocat de pârâta Primăria Galați, privind terenul de 2084 mp, în privința
căruia instanțele s-au pronunțat în sensul obligării acestei pârâte la
restituirea în natură, în temeiul dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 10/2001,
teren identificat prin raportul de expertiză efectuat în cauză, Înalta Curte de
Casație și Justiție constată că și acesta este fondat, deoarece nu este
lămurită pe deplin situația de fapt a acestuia, cine este deținătorul actual,
intimata Primăria municipiului Galați învederând că acesta se află în
administrarea Universității „Dunărea de Jos” Galați. De altfel, notificarea
depusă la dosarul cauzei a fost adresată și Universității „Dunărea de Jos”
Galați, iar din concluziile raportului de expertiză rezultă că acest teren s-ar
afla în administrarea acesteia.
Deși art. 129 alin. (5) C. proc.
civ. prevede că: „judecătorii trebuie să stăruie, prin mijloacele legale,
pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, putând
ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare”, instanțele nu au
lămurit pe deplin situația terenului în litigiu și cine este unitatea
deținătoare.
Față de prevederile textului citat,
în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, se impune casarea cu
trimitere la instanța de apel în baza art. 313 C. proc. civ., care va proceda
la stabilirea exactă a situației juridice a terenului.
De asemenea, raportat la principiul
disponibilității părților și având în vedere obiectul acțiunii principale
instanța urmează să se pronunțe și asupra cererii de restituire prin echivalent
a construcțiilor demolate.
Cu ocazia rejudecării, se va
administra întregul probatoriu necesar stabilirii depline a situației de fapt,
în raport de care să se aplice dispozițiile Legii nr. 10/2001 și se vor avea în
vedere toate mijloacele de apărare invocate de părți, inclusiv cele invocate de
recurenta Primăria Galați privind calitatea sa procesuală pasivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de
reclamanta Ș.C. și de Municipiul Galați, prin Primar împotriva deciziei nr. 322
A din 6 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă.
Casează decizia atacată și trimite
cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 octombrie
2008.