ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 615/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel

București, reclamanta A.R.C.C.A. a chemat în judecată pe pârâtul M.C.C.,

solicitând instanței ca pârâtul să fie obligat să răspundă la plângerea

prealabilă formulată, înregistrată la autoritatea pârâtă sub nr. 6898, la 31

august 2006.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că în temeiul Legii nr. 35/1994 a fost abilitată de a

percepe și a încasa timbrul literar, conform anexei 9 din Ordinul nr. 48211/1994.

S-a mai susținut că în data de 09 decembrie 2003, prin Ordinul comun al M.C.C.

nr. 2823 și al M.F. nr. 1566 și a Normelor metodologice, au fost selectate

pentru încasarea timbrului literar numai două asociații de creatori,

retrăgându-se A.R.C.C.A., astfel fără nici o motivare, dreptul de încasare a

timbrului literar.

S-a mai arătat, totodată, și

că s-au întreprins nenumărate diligențe în sensul includerii reclamantei în

lista nr. 1, Anexă la Normele metodologice, însă M.C.C. a lipsit asociația de

un răspuns, creându-i astfel un prejudiciu material și moral.

Prin sentința civilă nr. 1254

din 14 mai 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantei A.R.C.C.A. formulată în

contradictoriu cu pârâții M.C.C. și M.E.F., ca tardiv introdusă.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut încălcarea de către asociația reclamantă a

termenului de introducere al acțiunii, prevăzut de dispozițiile art. 11 din

Legea nr. 554/2004, stabilind că vătămarea suferită este cauzată de excluderea

sa din categoria asociaților de creatori,cu drept de-a încasa timbrul literar,

urmare a Ordinului comun al M.C.C. nr. 2823 din 14 octombrie 2003.

Împotriva sentinței civile

sus-menționate a declarat recurs A.R.C.C.A.

Invocând ca temei legal al

motivelor de recurs formulate, prevederile art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc.

civ., recurenta - reclamantă a arătat că instanța de fond, în mod eronat, a

considerat acțiunea de față ca fiind tardiv formulată, prin raportare la

Ordinul nr. 2823 din 14 octombrie 2003 al M.C.C. și respectiv Ordinul comun nr.

1566 din 06 noiembrie 2003 cu M.F.P.(denumit în continuare „Ordinul Comun”),

deși trebuia să ia în calcul, ca dată de la care pot curge termenele de

prescripție sau de decădere, data de 9 iunie 2004, întrucât la acel moment,

recurenta a depus la M.C.C. documentația necesară pentru a putea beneficia de

sumele reprezentând valoarea timbrului literar.

Recurenta consideră astfel

că instanța de fond, denaturând actul procedural de sesizare a generat cazul de

modificare prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

A mai arătat

recurenta-reclamantă că intimatul - pârât i-a cerut în numeroase corespondențe

să completeze dosarul depus, acestea fiind acte ce au întrerupt evident cursul

prescripției, nefiind posibilă formularea plângerii prealabile în acest

interval de timp.

În fine, a mai susținut

recurenta - reclamantă că instanța i-a încălcat dreptul de petiționare prevăzut

de art. 11 din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care obiectul cererii

formulate la 9 februarie 2007 a vizat numai obligarea pârâtei - intimate la un

răspuns la plângerea prealabilă introdusă la 31 august 2006.

Intimata - pârâtă a formulat

în cauză întâmpinare față de motivele de recurs, solicitând respingerea

recursului declarat și menținerea soluției pronunțate de instanța de fond.

În opinia intimatei - pârâte,

instanța de fond corect a reținut că refuzul nejustificat se asimilează actului

administrativ unilateral și cum ordinul comun prin care s-a produs recurentei

vătămarea, constând în omisiunea de a încasa timbrul literar, a fost emis în

2003, instanța a constatat acțiunea ca fiind tardiv introdusă.

Recursul nu este fondat.

Înalta Curte, examinând

actele și lucrările dosarului în raport de prevederile legale incidente,

incluzând art. 304

1

C. proc. civ., și prin prisma criticilor

recurentei-reclamante ca și a apărărilor intimatei, reține că nu subzistă în

cauză motive de modificare sau de casare a hotărârii atacate, în considerarea

celor în continuare arătate.

Prin Ordinul Comun a fost

retras recurentei - reclamante dreptul de a încasa timbrul literar, ceea ce în

mod evident i-a produs acesteia o vătămare, astfel cum corect a reținut și

instanța de fond, vătămare ce a generat formularea plângerii prealabile la data

de 31 august 2006, înregistrată sub nr. 6898 (fila 3 dosar fond) și mai apoi,

la data de 9 februarie 2007, a acțiunii de față.

Nu poate fi reținută critica

recurentei vizând denaturarea de către instanța de fond a actului procedural de

sesizare, în sensul că data de la care ar trebui calculate termenele de

prescripție este data de 9 iunie 2004 și nu data emiterii Ordinului Comun, câtă

vreme, potrivit art. 7 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, în varianta în vigoare

la data formulării acțiunii, plângerea prealabilă, în cazul actelor

administrative vătămătoare se poate introduce, nu mai târziu de 6 luni de la

data emiterii actului, termen calificat de lege, ca fiind un termen de

prescripție.

Nu poate fi reținută, astfel

cum, nesusținut probator, a menționat recurenta, că termenul de prescripție a fost

permanent întrerupt, până la data de 31 august 2006 după cum nu se poate lua în

considerare ca dată de pornire în calculul termenelor procedurale imperative

prevăzute de Legea nr. 554/2004, data de 9 iunie 2004, astfel cum se arată prin

motivele de recurs.

Recursul administrativ

prevăzut de art. 7 din Legea nr. 554/2004, chiar dacă se întemeiază pe dreptul

de petiționare, nu se confundă cu simplele cereri adresate administrației,

fundamentate și ele pe dreptul de petiționare. Or, în cazul dat, ceea ce se contestă,

ceea ce presupune existența unui litigiu, este Ordinul Comun din anul 2003 și

nu corespondența din data de 9 iunie 2004, după cum susține recurenta,

înregistrată la intimată sub nr. 6336 (fila 6 dosar fond), prin care a înaintat

documentația cerută de lege pentru a beneficia de sumele reprezentând valoarea

timbrului literar.

Concluzionând pe acest

aspect, Înalta Curte reține că plângerea prealabilă înregistrată la data de 31

august 2006 sub nr. 6898 îndreptată împotriva Ordinului Comun, ca act administrativ

vătămător pentru recurentă, s-a formulat cu evidenta depășire a termenului de 6

luni de la data emiterii actului, nefiind probate în cauză așa-zisele cauze de

întrerupere a termenului de prescripție, în condițiile în care obligația de

depunere a tuturor actelor necesare pentru completarea dosarului A.R.C.C.A.

reveneau recurentei, calculul termenului fiind astfel raportat la data emiterii

ordinului și nu la data unor corespondențe ulterioare dintre părți.

În fine, pe acest aspect

este de menționat că în chiar ipoteza valorificării datei de 9 iunie 2004, ca

punct de plecare în calculul termenului legal de formulare al plângerii

prealabile, data de 31 august 2006 apare ca fiind în afara termenului legal,

iar din plângerea prealabilă ca tardiv înregistrată de către

reclamanta-recurentă.

Nefondată este și critica

recurentei vizând încălcarea de către instanță a scopului și spiritului Legii nr.

554/2004, prin crearea unei tardivități, întrucât asimilarea refuzului

nejustificat de a răspunde în termenul legal actelor administrative și în

consecință asimilarea și în ceea ce privește regimul juridic aplicabil, este

expres prevăzută în art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. După cum corect a

reținut instanța de fond, în temeiul textului de lege menționat, se asimilează

actelor administrative unilaterale și faptul de a nu răspunde solicitantului în

termenul legal.

Ca atare, reținând că în mod

evident vătămarea recurentei - reclamante a fost produsă de Ordinul Comun emis

în anul 2003, acțiunea apare ca fiind tardiv formulată și în raport cu

prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, potrivit cu care cererea

poate fi introdusă nu mai târziu de 1 an de la data emiterii actului, acest

termen fiind la rândul său definit de lege ca fiind un termen de decădere.

Față de toate cele mai sus

arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., se va respinge ca neîntemeiat

recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de A.R.C.C.A., împotriva sentinței civile nr. 1254 din 14 mai 2007 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 19 februarie 2008.