ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 615/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, reclamanta A.R.C.C.A. a chemat în judecată pe pârâtul M.C.C., solicitând instanței ca pârâtul să fie obligat să răspundă la plângerea prealabilă formulată, înregistrată la autoritatea pârâtă sub nr. 6898, la 31 august 2006. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în temeiul Legii nr. 35/1994 a fost abilitată de a percepe și a încasa timbrul literar, conform anexei 9 din Ordinul nr. 48211/1994. S-a mai susținut că în data de 09 decembrie 2003, prin Ordinul comun al M.C.C. nr. 2823 și al M.F. nr. 1566 și a Normelor metodologice, au fost selectate pentru încasarea timbrului literar numai două asociații de creatori, retrăgându-se A.R.C.C.A., astfel fără nici o motivare, dreptul de încasare a timbrului literar.

S-a mai arătat, totodată, și că s-au întreprins nenumărate diligențe în sensul includerii reclamantei în lista nr. 1, Anexă la Normele metodologice, însă M.C.C. a lipsit asociația de un răspuns, creându-i astfel un prejudiciu material și moral. Prin sentința civilă nr. 1254 din 14 mai 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantei A.R.C.C.A. formulată în contradictoriu cu pârâții M.C.C. și M.E.F., ca tardiv introdusă. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut încălcarea de către asociația reclamantă a termenului de introducere al acțiunii, prevăzut de dispozițiile art. 11 din Legea nr. 554/2004, stabilind că vătămarea suferită este cauzată de excluderea sa din categoria asociaților de creatori,cu drept de-a încasa timbrul literar, urmare a Ordinului comun al M.C.C.

nr. 2823 din 14 octombrie 2003. Împotriva sentinței civile sus-menționate a declarat recurs A.R.C.C.A. Invocând ca temei legal al motivelor de recurs formulate, prevederile art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., recurenta - reclamantă a arătat că instanța de fond, în mod eronat, a considerat acțiunea de față ca fiind tardiv formulată, prin raportare la Ordinul nr. 2823 din 14 octombrie 2003 al M.C.C. și respectiv Ordinul comun nr. 1566 din 06 noiembrie 2003 cu M.F.P.(denumit în continuare „Ordinul Comun”), deși trebuia să ia în calcul, ca dată de la care pot curge termenele de prescripție sau de decădere, data de 9 iunie 2004, întrucât la acel moment, recurenta a depus la M.C.C. documentația necesară pentru a putea beneficia de sumele reprezentând valoarea timbrului literar.

Recurenta consideră astfel că instanța de fond, denaturând actul procedural de sesizare a generat cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. A mai arătat recurenta-reclamantă că intimatul - pârât i-a cerut în numeroase corespondențe să completeze dosarul depus, acestea fiind acte ce au întrerupt evident cursul prescripției, nefiind posibilă formularea plângerii prealabile în acest interval de timp. În fine, a mai susținut recurenta - reclamantă că instanța i-a încălcat dreptul de petiționare prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care obiectul cererii formulate la 9 februarie 2007 a vizat numai obligarea pârâtei - intimate la un răspuns la plângerea prealabilă introdusă la 31 august 2006. Intimata - pârâtă a formulat în cauză întâmpinare față de motivele de recurs, solicitând respingerea recursului declarat și menținerea soluției pronunțate de instanța de fond.

În opinia intimatei - pârâte, instanța de fond corect a reținut că refuzul nejustificat se asimilează actului administrativ unilateral și cum ordinul comun prin care s-a produs recurentei vătămarea, constând în omisiunea de a încasa timbrul literar, a fost emis în 2003, instanța a constatat acțiunea ca fiind tardiv introdusă. Recursul nu este fondat. Înalta Curte, examinând actele și lucrările dosarului în raport de prevederile legale incidente, incluzând art. 304 1 C. proc. civ., și prin prisma criticilor recurentei-reclamante ca și a apărărilor intimatei, reține că nu subzistă în cauză motive de modificare sau de casare a hotărârii atacate, în considerarea celor în continuare arătate.

Prin Ordinul Comun a fost retras recurentei - reclamante dreptul de a încasa timbrul literar, ceea ce în mod evident i-a produs acesteia o vătămare, astfel cum corect a reținut și instanța de fond, vătămare ce a generat formularea plângerii prealabile la data de 31 august 2006, înregistrată sub nr. 6898 (fila 3 dosar fond) și mai apoi, la data de 9 februarie 2007, a acțiunii de față. Nu poate fi reținută critica recurentei vizând denaturarea de către instanța de fond a actului procedural de sesizare, în sensul că data de la care ar trebui calculate termenele de prescripție este data de 9 iunie 2004 și nu data emiterii Ordinului Comun, câtă vreme, potrivit art. 7 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, în varianta în vigoare la data formulării acțiunii, plângerea prealabilă, în cazul actelor administrative vătămătoare se poate introduce, nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului, termen calificat de lege, ca fiind un termen de prescripție.

Nu poate fi reținută, astfel cum, nesusținut probator, a menționat recurenta, că termenul de prescripție a fost permanent întrerupt, până la data de 31 august 2006 după cum nu se poate lua în considerare ca dată de pornire în calculul termenelor procedurale imperative prevăzute de Legea nr. 554/2004, data de 9 iunie 2004, astfel cum se arată prin motivele de recurs. Recursul administrativ prevăzut de art. 7 din Legea nr. 554/2004, chiar dacă se întemeiază pe dreptul de petiționare, nu se confundă cu simplele cereri adresate administrației, fundamentate și ele pe dreptul de petiționare. Or, în cazul dat, ceea ce se contestă, ceea ce presupune existența unui litigiu, este Ordinul Comun din anul 2003 și nu corespondența din data de 9 iunie 2004, după cum susține recurenta, înregistrată la intimată sub nr. 6336 (fila 6 dosar fond), prin care a înaintat documentația cerută de lege pentru a beneficia de sumele reprezentând valoarea timbrului literar.

Concluzionând pe acest aspect, Înalta Curte reține că plângerea prealabilă înregistrată la data de 31 august 2006 sub nr. 6898 îndreptată împotriva Ordinului Comun, ca act administrativ vătămător pentru recurentă, s-a formulat cu evidenta depășire a termenului de 6 luni de la data emiterii actului, nefiind probate în cauză așa-zisele cauze de întrerupere a termenului de prescripție, în condițiile în care obligația de depunere a tuturor actelor necesare pentru completarea dosarului A.R.C.C.A. reveneau recurentei, calculul termenului fiind astfel raportat la data emiterii ordinului și nu la data unor corespondențe ulterioare dintre părți. În fine, pe acest aspect este de menționat că în chiar ipoteza valorificării datei de 9 iunie 2004, ca punct de plecare în calculul termenului legal de formulare al plângerii prealabile, data de 31 august 2006 apare ca fiind în afara termenului legal, iar din plângerea prealabilă ca tardiv înregistrată de către reclamanta-recurentă.

Nefondată este și critica recurentei vizând încălcarea de către instanță a scopului și spiritului Legii nr. 554/2004, prin crearea unei tardivități, întrucât asimilarea refuzului nejustificat de a răspunde în termenul legal actelor administrative și în consecință asimilarea și în ceea ce privește regimul juridic aplicabil, este expres prevăzută în art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. După cum corect a reținut instanța de fond, în temeiul textului de lege menționat, se asimilează actelor administrative unilaterale și faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.

Ca atare, reținând că în mod evident vătămarea recurentei - reclamante a fost produsă de Ordinul Comun emis în anul 2003, acțiunea apare ca fiind tardiv formulată și în raport cu prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, potrivit cu care cererea poate fi introdusă nu mai târziu de 1 an de la data emiterii actului, acest termen fiind la rândul său definit de lege ca fiind un termen de decădere. Față de toate cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., se va respinge ca neîntemeiat recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.R.C.C.A., împotriva sentinței civile nr. 1254 din 14 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 februarie 2008.