ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 296/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată

la Curtea de Apel București sub nr. 1469/2/2007 din 27 februarie 2007, reclamanta

A.R.O.N.S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile

de Autor, obligarea pârâtului la emiterea deciziei privind constituirea comisiei

de negociere a metodologiei privind utilizarea fragmentelor operelor muzicale ca

tonuri de apel pentru telefoanele mobile și drepturile patrimoniale cuvenite titularilor

drepturilor conexe și la emiterea deciziei privind constatarea comisiei de negociere

a metodologiei privind utilizarea videoclipurilor operelor muzicale ca tonuri de

apel pentru telefoanele mobile și drepturile patrimoniale cuvenite titularilor drepturilor

conexe.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a invocat prevederile Legii nr. 554/2004 și Legii nr. 8/1996, cu modificările

ulterioare, arătând că utilizarea fonogramelor ca tonuri de apel pentru telefoanele

mobile și utilizarea operelor muzicale presupun atât activitatea de comunicare publică,

cât și aceea de reproducere a operei muzicale. În ceea ce privește utilizarea videoclipurilor

muzicale ca tonuri de apel pentru telefoanele mobile, a arătat că dreptul de comunicare

publică a operelor de creație intelectuală se regăsește la toate categoriile de

titulari de drepturi, respectiv la autor, artist interpret sau executant, producător

de înregistrări sonore, producător de înregistrări audiovizuale.

Reclamanta a mai arătat

că tehnologia a determinat o nouă utilizare a operelor muzicale în mediul digital,

sub forma videoclipurilor ca tonuri telefonice de apel, astfel că un videoclip al

unei opere muzicale nu poate exista independent de opera muzicală însăși.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1231

din 09 mai 2007, a respins excepția lipsei calității procesuale active invocată

de pârât, a admis excepția lipsei procedurii administrative prealabile și a respins

acțiunea reclamantei A.R.O.N.S.A. în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru

Drepturile de Autor ca prematur formulată.

În motivarea soluției

s-a reținut, față de excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârât,

că reclamanta, ca structură asociativă a utilizatorilor din domeniu, s-a adresat

pârâtului în raport cu prevederile art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. o),

art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 131

3

alin. (1) din Legea

nr. 8/1996, cu modificările ulterioare, dovedind interesul său legitim privat. Față

de excepția lipsei procedurii administrative prealabile s-a reținut că refuzul pârâtului

de a soluționa cererea se asimilează actelor administrative unilaterale, iar petenta-reclamantă

trebuia să formuleze plângere prealabilă în termenul și condițiile prevăzute de

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios

administrativ.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs, în termen legal, reclamanta A.R.O.N.S.A., invocând prevederile

art. 304 pct. 3 și ale art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea cererii sale,

recurenta-reclamantă a arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea prevederilor

art. 7 alin. (1) și ale art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ

nr. 554/2004, pentru că, deși în cazul refuzului nejustificat al autorității publice

de a rezolva o cerere nu este necesară îndeplinirea procedurii prealabile administrative,

a îndeplinit această cerință, prin adresa din 17 ianuarie 2007.

În raport cu împrejurarea

arătată, recurenta-reclamantă a solicitat casarea parțială a sentinței recurate,

respingerea lipsei procedurii prealabile invocate de intimatul-pârât și judecarea

fondului cauzei.

În acest sens, recurenta-reclamantă

a arătat că desemnarea comisiilor de negociere a metodologiilor pentru utilizarea

fonogramelor și videoclipurilor operelor muzicale ca tonuri de apel pentru telefoanele

mobile și drepturile patrimoniale cuvenite titularilor drepturilor conexe se impune

pentru a se evita situația în care, pe de o parte, utilizatorii licențiați nu-și

pot valorifica drepturile dobândite prin licență și, pe de altă parte, fonogramele

și videoclipurile operelor muzicale sunt utilizate ca tonuri de apel pentru telefoanele

mobile cu încălcarea drepturilor patrimoniale ale titularilor de drepturi conexe,

în pofida prevederilor art. 106

5

alin. (1) și (2), art. 131, art. 131

1

,

art. 131

2

din Legea nr. 8/1996.

Prin întâmpinarea depusă

la dosar, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului, admiterea excepțiilor

invocate de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor și respingerea acțiunii ca

inadmisibilă, ori, în situația respingerii excepțiilor invocate, respingerea acțiunii

ca neîntemeiată.

În cuprinsul întâmpinării,

intimatul-pârât nu a formulat apărări propriu-zise cu privire la motivele de recurs,

ci a reprodus conținutul întâmpinării depuse la dosarul de fond, referindu-se la

excepțiile care au fost soluționate prin sentința atacată.

Soluția de respingere

a excepției lipsei calității procesuale active nu a fost însă atacată cu recurs.

Examinând cauza în raport

cu motivele de recurs invocate și cu prevederile art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele

ce vor fi expuse în continuare:

Potrivit art. 131

alin. (1) și (2) din Legea nr. 8/1996, în

vederea inițierii procedurilor de negociere, organismele

de gestiune colectivă trebuie să depună la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor

o cerere, însoțită de metodologiile propuse a fi negociate, potrivit prevederilor

art. 130 alin. (1) lit. a).

Metodologiile se negociază

în cadrul unei comisii constituite prin decizie a directorului general al Oficiului

Român pentru Drepturile de Autor, emisă în termen de maximum 5 zile de la primirea

cererii de inițiere a procedurilor de negociere.

Reclamanta a învestit

instanța de contencios administrativ cu o acțiune ce vizează refuzul, considerat

nejustificat, de rezolvare a cererilor prin care a solicitat Oficiului Român pentru

Drepturile de Autor ca în baza prerogativelor conferite de art. 131 alin. (2) din

Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, să dispună constituirea

comisiilor de negociere a metodologiilor privind utilizarea fonogramelor și videoclipurilor

operelor muzicale ca tonuri de apel pentru telefoanele mobile și drepturile patrimoniale

cuvenite titularilor drepturilor conexe.

Acțiunea cu acest obiect

se încadrează în prevederile art. 8 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004,

potrivit cărora se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care

se consideră vătămat într-un drept al său, sau într-un interes legitim, prin nesoluționarea

în termen sau prin refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri.

Este adevărat că art.

2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 asimilează actelor administrative unilaterale

și refuzul de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

Regimul juridic al actului

administrativ asimilat și condițiile în care acesta poate fi supus controlului de

legalitate nu sunt însă identice, din toate punctele de vedere, celor aplicabile

în cazul actului administrativ tipic.

Astfel, din interpretarea

sistematică a prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în corelație

cu normele cuprinse în art. 11 alin. (1) lit. a) și b) din aceeași lege, în forma

în vigoare la data introducerii acțiunii, norme ce reglementează distinct termenele

de sesizare a instanței, rezultă că în cazul refuzului de rezolvare a cererii adresate

autorității publice nu este obligatorie procedura prealabilă.

Interpretarea dată prevederilor

menționate din forma inițială a Legii nr. 554/2004 a fost, de altfel, confirmată

prin modificările și completările aduse Legii contenciosului administrativ prin

Legea nr. 262/2007, în sensul că în forma actuală a art. 7 alin. (5) este exprimată

fără echivoc voința legiuitorului de a nu supune procedurii prealabile cazurile

prevăzute de art. 2 alin. (2) din lege.

În consecință, Curtea

constată întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

constând în admiterea excepției lipsei procedurii prealabile prin aplicarea greșită

a prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Întrucât sentința a fost

pronunțată fără a fi fost cercetat fondul pricinii, urmează ca în temeiul art. 20

alin. (3) din Legea nr. 554/2004 să se dispună casarea hotărârii, cu trimiterea

cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, care urmează a analiza susținerile și

apărările de fond ale părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de A.R.O.N.S.A. împotriva sentinței civile nr. 1231 din 09 mai 2007 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre rejudecare, la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 ianuarie 2008.