ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3562/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ înregistrată Ia Curtea de Apel București sub nr. 1469/2/2007 din 27 februarie 2007, reclamanta A.R.O.N.S.A.a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul O.R.D.A.,

obligarea pârâtului la emiterea deciziei privind constituirea comisiei de

negociere a Metodologiei privind utilizarea fonogramelor operelor muzicale ca

tonuri de apel pentru telefoanele mobile și drepturile patrimoniale cuvenite

titularilor drepturilor conexe și la emiterea deciziei privind constituirea

comisiei de negociere a Metodologiei privind utilizarea videoclipurilor

operelor muzicale ca tonuri de apel pentru telefoanele mobile și drepturile

patrimoniale cuvenite titularilor drepturilor conexe.

În

motivarea acțiunii, reclamanta a invocat prevederile Legii nr. 554/2004 și

Legii nr. 8/1996 cu modificările ulterioare arătând că utilizarea fonogramelor

ca tonuri de apel pentru telefoanele mobile și utilizarea operelor muzicale

presupun atât activitatea de comunicare publică, cât și aceea de reproducere a

operei muzicale. În ceea ce privește utilizarea videoclipurilor muzicale ca

tonuri de apel pentru telefoanele mobile, a arătat că dreptul de comunicare

publică a operelor de creație intelectuală se regăsește la toate categoriile de

titulari de drepturi, respectiv la autor, artist interpret sau executant,

producător de înregistrări sonore, producător de înregistrări audiovizuale.

Reclamanta a mai arătat că tehnologia a determinat o nouă utilizare a

operelor muzicale în mediul digital, sub forma videoclipurilor ca tonuri

telefonice de apel, astfel că un videoclip al unei opere muzicale nu poate

exista independent de opera muzicală însăși.

Curtea

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin

sentința civilă nr. 1231 din 9 mai 2007, a respins excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârât, a admis excepția lipsei procedurii

administrative prealabile și a respins acțiunea reclamantei A.R.O.N.S.A. în

contradictoriu cu pârâtul O.R.D.A. ca prematur formulată.

În motivarea soluției s-a reținut, față de excepția lipsei calității

procesuale active invocată de pârât, că reclamanta, ca structură asociativă a

utilizatorilor din domeniu, s-a adresat pârâtului în raport cu prevederile art.

1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. o), art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

și art. 1313 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 cu modificările ulterioare,

dovedind interesul său legitim privat. Față de excepția lipsei procedurii

administrative prealabile s-a reținut că refuzul pârâtului de a soluționa

cererea se asimilează actelor administrative unilaterale, iar petenta -

reclamantă trebuia să formuleze plângere prealabilă în termenul și condițiile

prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea 554/2004, înainte de a se adresa

instanței de contencios administrativ.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, reclamanta A.R.O.N.S.A.,

invocând prevederile art. 304 pct. 3 și ale art. 304

1

C. proc. civ.

În

motivarea cererii sale, recurenta - reclamantă a arătat că hotărârea a fost

dată cu încălcarea prevederilor art. 7 alin. (1) și ale art. 8 alin. (1) din

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, pentru că, deși în cazul

refuzului nejustificat al autorității publice de a rezolva o cerere nu este necesară

îndeplinirea procedurii prealabile administrative, a îndeplinit această

cerință, prin adresa din 17 ianuarie 2007.

În raport cu împrejurarea arătată, recurenta - reclamantă a solicitat

casarea parțială a sentinței recurate, respingerea lipsei procedurii prealabile

invocate de intimatul - pârât și judecarea fondului cauzei.

În

acest sens, recurenta - reclamantă a arătat că desemnarea comisiilor de

negociere a metodologiilor pentru utilizarea fonogramelor și videoclipurilor

operelor muzicale ca tonuri de apel pentru telefoanele mobile și drepturile

patrimoniale cuvenite titularilor drepturilor conexe se impune pentru a se

evita situația în care, pe de o parte, utilizatorii licențiați nu-și pot

valorifica drepturile dobândite prin licență și, pe de altă parte, fonogramele

și videoclipurile operelor muzicale sunt utilizate ca tonuri de apel pentru

telefoanele mobile cu încălcarea drepturilor patrimoniale ale titularilor de

drepturi conexe, în pofida prevederilor art. 106

5

alin. (1) și (2), art.

131 art. 131

i

, art. 131

2

din Legea 8/1996.

Prin

întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-pârât a solicitat respingerea

recursului, admiterea excepțiilor invocate de O.R.D.A. și respingerea acțiunii

ca inadmisibilă, ori, în situația respingerii excepțiilor invocate, respingerea

acțiunii ca neîntemeiată.

În

cuprinsul întâmpinării, intimatul - pârât nu a formulat apărări propriu-zise cu

privire la motivele de recurs, ci a reprodus conținutul întâmpinării depuse la

dosarul de fond, referindu-se la excepțiile care au fost soluționate prin

sentința atacată.

Prin Decizia nr. 296 din 25 ianuarie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de A.R.O.N.S.A., a casat sentința atacată

și a trimis cauza spre rejudecare, la aceeași instanță.

Înalta Curte a reținut, în esență, așa cum rezultă din considerentele hotărârii

următoarele:

Regimul juridic al actului administrativ asimilat și condițiile în care acesta

poate fi supus controlului de legalitate nu sunt însă identice, din toate

punctele de vedere, celor aplicabile în cazul actului administrativ tipic.

A mai arătat că din interpretarea sistematică a prevederilor art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004. în corelație cu normele cuprinse în art. 11 alin.

(1) lit. a) și b) din aceeași lege, în forma în vigoare la data introducerii acțiunii,

norme care reglementează distinct termenele de sesizare a instanței, reiese că

în cazul refuzului de rezolvare a cererii adresate autorității publice nu este obligatorie

procedura prealabilă.

Concluzionând, Curtea a constatat că instanța de fond a făcut o greșită

aplicare a prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin admiterea

excepției lipsei procedurii prealabile.

În fond, după casare, la termenul de judecată din data de 3 decembrie 2008,

Curtea de Apel a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale

active a A.R.O.N.S.A. și excepția inadmisibilității acțiunii invocate, prin

întâmpinare formulată de O.R.D.A.

Instanța a rămas în pronunțare cu aplicarea art. 137 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 3360 din 3 decembrie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile

lipsei calității procesuale active și a inadmisibilității și a respins acțiunea

formulată de reclamanta A.R.O.N.S.A. în contradictoriu cu pârâtul O.R.D.A., ca

nefondată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța, a reținut, în esență, că potrivit

art. 105 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 „în condițiile prevăzute de art.

92 alin. (1), producătorul de înregistrări sonore are dreptul patrimonial exclusiv

de a autoriza sau de a interzice următoarele: […] g) punerea la dispoziția publicului

a propriilor înregistrări sonore, astfel încât să poată fi accesate, în orice

loc și în orice moment ales, în mod individual, de către public”.

De altfel, potrivit art. 106

3

alin. (1) lit. g) din Legea nr.

8/1996 prevede „producătorul unei înregistrări audiovizuale are dreptul

patrimonial exclusiv de a autoriza sau de a interzice […] g) punerea la

dispoziția publicului a propriilor înregistrări audiovizuale […]”.

Așadar, a arătat instanța „punerea la dispoziția publicului” în cazul

titularilor de drepturi conexe este un drept distinct și nu face parte din

categoria drepturilor de „comunicare publică”.

Concluzionând, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 130 alin.

(1) lit. b), art. 131 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, organismele de gestiune

colectivă sunt singurele în măsură să inițieze procedura de negociere prin

depunerea unei cereri la O.R.D.A. iar metodologiile se negociază în cadrul unei

comisii constituită din reprezentanți ai organismelor de gestiune colectivă și

reprezentanți ai principalelor structuri ale asociațiilor utilizatorilor.

Numai având această calitate reclamanta poate participa la negocieri în

calitate de partener, iar nu ca inițiator, nefiind organism de gestiune

colectivă.

Excepția lipsei calității procesuale active și a inadmisibilității au

fost respinse pentru că ele constituie motive privind temeinicia cererii de

chemare în judecată.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs reclamata

A.R.O.N.S.A.

Este criticată soluția instanței de fond pentru că nu cuprinde motivele

pe care se sprijină sau conține motive contradictorii ori străine de matura

pricinii și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii (art. 304 pct.

8 și 9 C. proc. civ.).

În motivele de recurs se arată că instanța de fond a unit excepțiile cu fondul,

deși acestea fuseseră anterior soluționate prin hotărâri irevocabile și trebuia

numai să constate că intimatul era decăzut din dreptul de a mai ridica excepții

sau formula apărări.

Se invocă faptul că A.R.O.N.S.A. este singura reprezentantă a

intereselor legitime ale operatorilor de servicii audiotext și acționează în

numele și pentru interesele legitime ale membrilor săi, potrivit art. 4 din

Statutul asociației.

Pentru realizarea acestor obiective, A.R.O.N.S.A. colaborează cu toate organele

statului, inclusiv O.R.D.A., iar susținerile instanței de fond că nu a făcut

dovada mandatului membrilor asociației au fost considerate nefondate, iar

calitatea a fost recunoscută de pârât pentru că din anul 2004 asociația a făcut

parte din comisiile de negociere a Metodologiei pentru utilizarea operelor muzicale

ca tonuri de apel pentru telefoanele mobile.

Se apreciază că soluția instanței de fond este nelegală și pentru că, în

alte situații, O.R.D.A. a recunoscut drepturile structurilor asociative ale

utilizatorilor de a formula cereri pentru constituirea comisiilor de negociere

și pentru că organele de gestiune colectivă „au obligația” să elaboreze

metodologii și pentru aceasta „trebuie” să depună la O.R.D.A. cerere de

inițiere a negocierilor.

De fapt, se susține că prin punerea în discuție a calității A.R.O.N.S.A.

de reprezentant al intereselor legitime ale operatorilor de servicii audiotext

este o formă mascată de a pune, încă odată, în discuție lipsa calității

procesuale pasive, însă această excepție a fost respinsă definitiv și

irevocabil de către instanța de judecată.

Mai mult, în motivele de recurs se arată că O.R.D.A. invocă prevederi

ale Legii nr. 8/1996 care nu ar fi incidente în cauză pentru că s-a recunoscut

faptul că în cadrul utilizării operelor muzicale ca tonuri de apel pentru

telefoane mobile este vorba de comunicare publică și de un act tehnic de

reproducere a operelor muzicale.

O.R.D.A. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca

nefondat.

După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în

cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul declarat pentru

următoarele considerente:

Soluția instanței de fond cuprinde motivele pe care s-a sprijinit și nu

conține motive contradictorii ori străine de natura pricinii pentru a fi incidente

prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. (și nu art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

cum a indicat recurenta).

Instanța de fond a prezentat motivele care au format convingerea instanței

și care au dus la respingerea acțiunii reclamantei.

Chiar dacă excepțiile lipsei calității procesuale active și a inadmisibilității

au fost invocate și cu ocazia primei judecăți în fond, după casare instanța de

fond nu putea să împiedice pârâta să le invoce și oricum, chiar dacă nu putea

invoca excepții, pârâta putea să formuleze apărări.

Nu este incident în cauză nici motivul de recurs ce vizează aplicarea

greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) deoarece soluția instanței de fond

este legală.

Este de necontestat că reclamanta-recurentă este o asociație a

utilizatorilor de opere muzicale în domeniul telecomunicațiilor și, în această

calitate, a solicitat obligarea O.R.D.A. la emiterea deciziilor privind constituirea

comisiei de negociere a Metodologiei privind utilizarea fonogramelor operelor

muzicale ca tonuri de apel pentru telefoanele mobile și pentru utilizarea

videoclipurilor operelor muzicale ca tonuri de apel pentru telefoanele mobile.

Numai că, potrivit art. 131 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, inițierea

procedurilor de negociere se face la cererea organismelor de gestiune colectivă

care trebuie să depună la O.R.D.A. o cerere însoțită de metodologiile propuse a

fi negociate.

Faptul că la aceste negocieri sunt invitate și asociațiile utilizatorilor

nu înseamnă că ele pot fi inițiate și de asociațiile de utilizatori, în condițiile

în care legea precizează că numai organismele de gestiune colectivă pot cere

inițierea procedurii de negociere.

În cauză, referitor la utilizarea fonogramelor și videoclipurilor

operelor muzicale ca tonuri de apel pentru telefoanele mobile nu a existat o cerere

pentru inițierea negocierii din partea organismelor de gestiune colectivă, ci o

cerere din partea unei asociații a utilizatorilor.

Pentru că în speță s-a stabilit că inițierea negocierii metodologiei se face

la cererea organismului de gestiune colectivă și nu la cererea utilizatorilor nu

vor mai fi analizate celelalte motive legate de încadrarea utilizării operelor

muzicale ca tonuri de ape pentru telefoanele mobile ca fiind o comunicare publică.

Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza

art. 312 C. proc. civ. va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta A.R.O.N.S.A. împotriva sentinței civile nr. 3360 din 3 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 iunie 2009.