ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1171/2011
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1171/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra cauzei de
față, constată
următoarele:
Judecata în primă
instanță
Prin acțiunea
înregistrată la 14 noiembrie 2008, reclamanta Uniunea Producătorilor de
Fonograme din România - U.P.F.R. a chemat în judecată pe pârâții SC T.C. SRL și
T.A.M., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate
încălcarea de către pârâți a drepturilor conexe aparținând producătorilor de
fonograme reprezentați de reclamantă, prin faptele de comercializare a
fonogramelor sub forma tonurilor de apel telefonice și să-i oblige în solidar
pe pârâți la plata de despăgubiri.
În motivarea cererii,
reclamanta arată că pârâții desfășoară activitatea de reproducere și
comercializare a unor fonograme, reprezentate sub forma unor tonuri de apel,
care pot fi descărcate pe un telefon mobil și apoi reproduse pe orice suport
digital.
Fonogramele astfel
accesibile publicului constau în reproduceri neautorizate după produsele
muzicale, respectiv înregistrările aparținând membrilor U.P.F.R.
Prin sentința civilă nr.
386 din 17 martie 2009, Tribunalul București – secția a IV-a civilă a admis
excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, a respins acțiunea
acesteia și a obligat-o să plătească pârâtei suma de 2.000 lei cheltuieli de
judecată.
Pentru a pronunța
această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Din contractul
intitulat „Autorizație licență neexclusivă” nr. 31 din 26 iulie 2005, depus la
dosar de pârâți rezultă că aceștia au încheiat cu Uniunea Compozitorilor și
Muzicologilor din România –Asociația pentru Drepturi de Autor - U.C.M.R.-A.D.A.
o convenție pentru utilizarea în mod legitim a tonurilor de apel în schimbul
unei remunerații ce se va plăti organismului de gestiune colectivă.
Din hotărârea
arbitrală nr. 1 din 18 decembrie 2004 dată de Oficiul Român pentru Drepturile
de Autor - O.R.D.A., prin care s-a stabilit Metodologia pentru utilizarea
operelor muzicale ca tonuri de apel pentru telefoanele mobile și drepturile
patrimoniale cuvenite titularilor drepturilor de autor, rezultă că la această
procedură de mediere au participat în calitate de organism de gestiune
colectivă U.C.M.R.-A.D.A. și nu U.P.F.R.
Față de aceste
considerente și de faptul că nici prin decizia O.R.D.A. nr. 104/2005 invocată
ca temei al acțiunii reclamantei nu-i este încredințată expres îndrituirea de a
colecta remunerații pentru utilizarea operelor muzicale ca tonuri de apel, cu
excepția eventual a celor fixate de fonograme, dar despre care nu se poate
vorbi în prezenta speță, excepția lipsei calității procesuale active este
întemeiată.
Judecata în apel
Prin decizia civilă nr.
235/A din 22 decembrie 2009, Curtea de Apel București – secția a IX-a civilă și
pentru cauze privind proprietatea intelectuală a admis apelul declarat de
reclamantă, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la același
tribunal.
Pentru a decide
astfel, curtea de apel a reținut următoarele:
Tribunalul a
soluționat greșit excepția lipsei calității procesuale active pornind de la o
greșită calificare a obiectului cererii de chemare în judecată.
Legea nr. 8/1996
privind dreptul de autor și drepturile conexe prevede în art. 94 categoriile de
titulari de drepturi conexe drepturilor de autor, incluzând artiștii interpreți
sau executanți pentru propriile interpretări ori execuții, producătorii de
înregistrări sonore și producătorii de înregistrări audiovizuale pentru
propriile înregistrări și organismele de radiodifuziune și de televiziune
pentru propriile emisiuni și servicii de programe.
În speță, reclamanta
U.P.F.R., în calitate de reprezentant al producătorilor de fonograme
(înregistrări sonore) a solicitat în baza art. 139 din Legea nr. 8/1996
despăgubiri rezultând din încălcarea drepturilor acestora protejate conform art.
105 alin. (1) lit. a) și b) din lege și nu a drepturilor patrimoniale constând
în remunerația unică echitabilă pentru utilizarea directă ori indirectă a
fonogramelor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora,
reglementată în art. 106
5
-112
1
și 123-135 din aceeași
lege.
Or, prima instanță a
apreciat calitatea procesuală activă a reclamantei cu elemente străine
litigiului fără a intra în cercetarea fondului.
Judecata în recurs
Împotriva deciziei au
declarat recurs pârâții, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C.
proc. civ.
În motivarea cererii,
recurenții susțin următoarele:
Instanța de apel,
interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat înțelesul lămurit
și vădit neîndoielnic al acestuia, deoarece, contrar susținerilor reclamantei
din acțiune, fapta constând în activitatea de comercializare a tonurilor de
apel nu este una ilicită.
Aceasta, deoarece,
activitatea este strict reglementată prin Metodologia pentru utilizarea
operelor muzicale ca tonuri de apel pentru telefoanele mobile, aprobată prin
hotărârea arbitrală nr. 1 din 18 decembrie 2004, iar pârâții s-au conformat
acestei hotărâri încheind licențe de utilizare a operelor muzicale.
De asemenea, instanța
de apel a reținut greșit că reclamanta nu solicită drepturi patrimoniale
constând în remunerația unică echitabilă pentru utilizarea fonogramelor, deși
în acțiune s-a indicat expres că prejudiciul ce trebuie acoperit va fi
determinat prin triplul sumelor ce ar fi fost legal datorate pentru tipul de
utilizare care a făcut obiectul faptei ilicite.
Hotărârea
instanței de apel este nelegală, fiind dată cu nerespectarea art. 106
5
,
107, 123, 123
1
, 125
1
, 130, 131, 131
2
, 131
3
,
133 din Legea nr. 8/1996 și a hotărârii arbitrale nr. 1 din 18 decembrie 2004
privind drepturile de autor și drepturile conexe care stabilește Metodologia
pentru utilizarea operelor muzicale ca tonuri de apel pentru telefoanele
mobile.
Recurenții susțin că
pentru acest domeniu de utilizare a operelor muzicale, Metodologia nu conferă
calitate procesuală activă reclamantei, O.R.D.A. desemnând U.C.M.R.-A.D.A. ca
organism unic de gestiune colectivă pentru aplicarea Metodologiei anterior
citate, care se referă atât la drepturile de autor cât și la cele conexe,
stabilind un procent de 10% din încasări pentru îndestularea ambelor categorii.
Intimata-reclamantă
nu a depus la dosar întâmpinare, dar a solicitat prin concluziile scrise depuse
la dosar respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este,
într-adevăr, nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Ceea ce s-a dedus
judecății a fost un fapt juridic pretins ilicit, despre care recurenții că susțin
că este perfect legal.
În atare
situație nu se poate vorbi despre denaturarea actului juridic dedus judecății,
motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., fiind greșit
indicat.
În ceea
ce privește criticile de nelegalitate care se circumscriu art. 304 pct. 9 C. proc.
civ., acestea sunt nefondate.
În soluționarea
apelului, care a presupus reevaluarea excepției lipsei calității procesuale
active a reclamantei, curtea de apel a făcut o corectă distincție între
protecția conferită de lege autorului operei muzicale și protecția conferită de
lege producătorului înregistrării sonore.
Pentru drepturile
autorilor de opere muzicale, care sunt opere de creație intelectuală în sensul art.
7 lit. c) din Legea nr. 8/1996, organismul de gestiune colectivă abilitat să le
apere este într-adevăr, U.C.M.R.-A.D.A.
Astfel cum se arată
expres în conținutul său, prin hotărârea arbitrală nr. 1 din 18 decembrie 2004
O.R.D.A. s-a pronunțat exclusiv cu privire la „Metodologia pentru utilizarea
operelor muzicale ca tonuri de apel pentru telefoanele mobile și drepturile
patrimoniale cuvenite titularilor drepturilor de autor”, iar participantă la
mediere a fost U.C.M.R.-A.D.A., adică organismul de gestiune colectivă ce îi
reprezintă pe autorii de opere muzicale.
Or, ceea ce se susține
de către reclamantă prin acțiune, nu este încălcarea drepturilor de autor
aparținând autorilor operelor muzicale, ci încălcarea drepturilor conexe
aparținând producătorilor de înregistrări sonore, denumite și fonograme.
Aceste drepturi conexe
sunt expres reglementate în Capitolul III al Legii nr. 8/1996 și nu reprezintă
drepturi de autor care să poate fi gestionate de U.C.M.R.-A.D.A.
Gestiunea colectivă a
drepturilor producătorilor de înregistrări sonore aparține reclamantei U.P.F.R.,
conform deciziei O.R.D.A. nr. 5/1997, fapt necontestat de altfel în cauză.
Chestiunea dacă pârâții
utilizează ca tonuri de apel opere muzicale în conformitate cu hotărârea
arbitrală nr. 1/2004, sau dacă, dimpotrivă, aceștia utilizează sub formă de
tonuri de apel înregistrări sonore, cu alte cuvinte interpretări sau execuții
ale unor opere muzicale fixate conform art. 103 din Legea nr. 8/1996 și dacă
această utilizare încalcă sau nu drepturile producătorilor de fonograme
reprezintă o chestiune de fond, și nu de calitate procesuală, care se impune a
fi analizată pe baza unui probatoriu adecvat.
Așa fiind, în mod
legal a dispus curtea de apel trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond,
legitimarea procesuală activă a U.P.F.R. în acțiunea vizând protejarea
drepturilor producătorilor de fonograme fiind pe deplin justificată.
În baza art. 312 C.
proc. civ., Înalta Curte va menține decizia și va respinge recursul ca
nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de pârâții SC T.C. SRL și T.A.M. împotriva deciziei
nr. 235/A din 22 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a IX-a
civilă pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 11 februarie 2011.