ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3814/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 26 mai 2006, reclamanta SC

G.V.U.I. a chemat în judecată C.C. solicitând anularea deciziei emise de acesta

cu nr. 97 din 25 aprilie 2006 precum și suspendarea executării ei până la soluționarea

definitivă și irevocabilă a cauzei.

În motivarea cererii,

reclamanta a susținut că în mod greșit prin Decizia nr. 97/2006 a fost amendată

contravențional pentru încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (4) din Legea nr.

21/1996, întrucât, măsurile adoptate de ea după preluarea pachetului majoritar de

acțiuni la SC A.R.O. SA au avut drept scop salvgardarea valorii integrale a

investiției cunoscute fiind starea de insolvență a SC A.R.O. SA.

Prin sentința civilă nr. 422

din 7 februarie Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea reținând pentru aceasta că măsurile

adoptate de reclamantă înainte de emiterea deciziei de autorizare a concentrării

economice, au avut efect pe piață, conducând la schimbarea obiectului de

activitate al agenților economici implicați, reprezentând în mod vădit o încălcare

a dispozițiilor art. 15 alin. (4) din Legea nr. 21/1996.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs SC G.V.U.I. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, recurenta a invocat greșita

aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 137 și art. 138 din Regulamentul

privind autorizarea concentrărilor economice „în condițiile în care potrivit acestora

în cazul dobândirii controlului pe bază de ofertă publică, chiar dacă măsurile

luate ar fi ireversibile și ar modifica piața, ele trebuiesc admise sub

condiția suspensivă a autorizării finale a concentrării, dacă corespund

scopului salvgardării valorii integrale a investiției”.

Cum în cauză rațiunea

măsurilor adoptate a fost determinată de acest scop, SC A.R.O. SA fiind de

notorietate în stare de insolvență vădită, reținută de altfel și de echipa de

investigație, greșit Instanța fondului le-a apreciat ca fiind măsuri

ireversibile în sensul art. 138 din Regulament și cu atât mai mult cu cât

pârâtul - intimat nu a putut demonstra această ireversibilitatea din punct de vedere

economic și nici modificarea definitivă în structura pieței.

Analizând legalitate și

temeinicia sentinței pronunțate în raport de criticile formulate urmează a se reține

că acesta nu se justifică.

Prin contractul de vânzare -

cumpărare de acțiuni nr. 45 din 26 septembrie 2003, SC G.V.U.I. a achiziționat

un pachet de acțiuni reprezentând 68,70% din capitalul SC A.R.O. SA, dobândind astfel

controlul unic.

În această poziție și înainte

de a primi autorizarea operațiunii de concentrare economică prin emiterea de

către C.C. a deciziei prevăzută de art. 46 din Legea nr. 21/1996 reclamanta a

procedat la adoptarea unor măsuri constând în numirea de noi membrii în C.A.; vânzarea

de acțiuni deținute de SC A.R.O. SA și închiriate la SC A.R.O. SA către SC M.M.G. SRL Câmpulung și aprobarea prin vot a bugetului de venituri și cheltuieli

pentru anul 2004; măsuri apreciate legal și temeinic de către echipa de

Investigare a C.C., drept ireversibile în sensul prevederilor art. 38 din

Regulamentul privind autorizarea concentrărilor economice.

Aceasta întrucât nu numai că

se regăsesc enunțate expres de dispoziția legală menționată, dar prin efectul

produs pe piață au dovedit că nu sunt nici pe departe măsuri de conservare a patrimoniului

în sensul susținut de recurentă.

Or, în conformitate cu

dispozițiile art. 137 și art. 138 din Regulament, până la emiterea deciziei de autorizare,

asemenea măsuri sunt permise numai dacă nu sunt ireversibile și nu modifică

structura pieței.

Cum în cauză s-a dovedit că

vânzarea activelor SC A.R.O. SA către SC M.M.G. SRL Câmpulung au avut drept consecință

modificarea obiectului de activitate atât al F.S.M.SA cât și al SC M.M.G. SRL, cu

consecința directă ca piesele necesare SC A.R.O. SA să fie procurate de aceasta

de la o altă unitate decât cele aflate în cadrul grupului A.R.O., modificarea structurii

de piață este evidentă și justifică sancțiunea aplicată reclamantei - recurente.

Văzând și dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC G.V.U.I. împotriva sentinței civile nr. 422 din 7 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 octombrie 2007.