ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3397/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 5 octombrie 2007, reclamanta Societatea

Agricolă I. a solicitat să fie obligați pârâții Statul Român prin Ministerul

Economiei și Finanțelor, Guvernul României, Camera Deputaților, Senatul

României și Președintele României să-i răspundă la Adresele nr. 1582 din 12

septembrie 2007; nr. 49604 din 3 august 2007; nr. 857 din 16 iulie 2007, f.n.

din 20 iunie 2007; nr. 604 din 24 mai 2007 și nr. 495 din 9 mai 2007.

De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea

pârâților la despăgubiri și daune morale de 100 lei/zi de refuz, pentru fiecare

autoritate, de la data înregistrării cererilor.

Reclamanta a completat acțiunea principală

solicitând și obligarea pârâților la eliberarea de fotocopii după anexa ce

privește județul Prahova cu unitățile lichidate, cu datoriile față de stat și

alte persoane juridice și cu unitățile nelichidate cu datorii față de stat,

precum și alte persoane juridice, menționate în expunerea de motive a

guvernului la proiectul Legii nr. 156/1997.

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și

de contencios administrativ, prin sentința nr. 18 din 17 ianuarie 2008 a admis

în parte acțiunea completată, a obligat pârâtele să răspundă reclamantei la

adresele formulate și a respins cererea de despăgubiri și de eliberare

fotocopii.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a

reținut că reclamanta a făcut dovada că a înaintat pârâților cererile

menționate în acțiune fară să primească răspuns în termenul legal de 30 de zile

prevăzut de art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004, așa încât, în cauză, sunt

incidente dispozițiile art. 1 din aceeași lege.

Cu privire la cererea de acordare de

despăgubiri s-a reținut că reclamanta nu a dovedit în ce constau daunele și

prejudiciul suferit.

S-a mai reținut că reclamanta nu a dovedit că

pârâții au refuzat eliberarea de fotocopii de pe documentele solicitate, cu

precizarea că astfel de copii nu pot fi transmise reclamantei întrucât se

plătesc.

Prin cererea formulată la data de 3 martie

2008 Societatea Agricolă I. a solicitat îndreptarea erorilor materiale

strecurate în dispozitivul sentinței, susținând că instanța a omis din hotărâre

Ministerul Economiei și Finanțelor, care este diferit de Statul Român prin

Ministerul Economiei și Finanțelor și că a fost omis obiectul fiecăreia dintre

cereri.

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și

de contencios administrativ, prin Încheierea din 20 martie 2008 a respins

cererea ca nefondată, reținând, în esență, că nu sunt întrunite condițiile art.

281 C. proc. civ.

Împotriva sus menționatei sentințe au

declarat recurs Senatul României, Parlamentul României - Camera Deputaților și

Guvernul României, iar Societatea Agricolă I. a declarat recurs împotriva

încheierii prin care a fost respinsă cererea de îndreptare a erorilor

materiale.

Recurenta-reclamantă Societatea Agricolă I.

critică încheierea prin care s-a solicitat îndreptarea unor erori materiale,

pentru nemotivare și omisiunea de a soluționa cererea de acordare a daunelor

morale și materiale.

Recurentul-pârât Senatul României arată că nu

s-a făcut dovada înregistrării la registratura proprie a adreselor indicate în

sentință, instanța de fond impunându-i, fără nicio bază, obligația de a

răspunde la acestea, imposibil de adus la îndeplinite. Cu privire la adresa nr.

1369 din 30 august 2007, înregistrată la Comisia pentru cercetarea abuzurilor,

combaterea corupției și petiții, susține că a fost clasată întrucât obiectul

petiției este confuz.

La rândul său, recurenta Camera Deputaților a

criticat soluția adoptată de curtea de apel, indicând faptul că a răspuns în

termenul legal la adresa nr. 1493 din 23 iulie 2007 iar actul din 12 septembrie

2007 nu a fost înregistrat nici la registratura instituției și nici la

compartimentele de resort.

Și Guvernul României a combătut soluția

pronunțată, susținând că a primit patru scrisori de la recurenta-reclamantă,

din care la două a răspuns iar celelalte două au fost clasate potrivit art. 10

din O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a

petițiilor.

Examinând sentința atacată prin prisma

criticilor formulate de recurenții-pârâți, precum și potrivit dispozițiilor art.

3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că este

nelegală, pentru următoarele considerente:

Recurenta-reclamantă Societatea Agricolă I. a

afirmat că a trimis cele șase petiții indicate în cererea de chemare în

judecată cu numere de înregistrare de la „U.E./ ROMÂNIA/ Jud. Prahova/com.

Colceag/ Societatea Agricolă I." instituțiilor publice chemate în

judecată.

Toate petițiile semnalează aceeași

problematică. Astfel, recurenta-reclamantă se plânge de destrămarea

Cooperativei Agricole I., cere sprijin pentru a se legifera transformarea

societăților agricole în cooperative agricole, combate „reformele inițiate de

trădătorii de neam și țară", „sărăcia generalizată și genocidul împotriva

neamului românesc, inclusiv prin acte de vânzare a terenurilor susținute de

puterile statului", „mascarada cu pensiile genocid", „distrugerea

totală a zootehniei în favoarea unor interese străine" și informează

despre faptul că „niciun cooperator nu a primit niciun ban din lichidarea

C.A.P.".

Pentru a-și argumenta soluția adoptată,

instanța de fond a considerat că instituțiile publice chemate în judecată nu au

soluționat cererile reclamantei în termenul de 30 de zile de la înregistrare,

termen prevăzut de art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004, fară a verifica dacă

petițiile indicate în acțiune au fost înregistrate la registraturile

corespunzătoare fiecăreia și ignorând apărările formulate în întâmpinare de

Senatul României, referitoare la conținutul petițiilor, precum și la

răspunsurile comunicate recurentei-reclamante.

Înalta Curte constată, cu privire la petiția

recurentei-reclamante cu nr. 1582 din 9 septembrie 2007 și pe care s-a aplicat

număr de înregistrare din 12 septembrie 2007, că nu s-a demonstrat de către

recurenta-reclamantă faptul că a fost înregistrată la recurenții-pârâți Senatul

României și Camera Deputaților. Dimpotrivă, după cum indică recurenta Camera

Deputaților în recursul său, simbolul grupului de litere „GR" nu

corespunde celui utilizat de această instituție ori de senat.

Această petiție a fost înregistrată numai la

recurentul-pârât Guvernul României care, prin adresa nr. 15D/12537 din 28

septembrie 2007 a înaintat-o spre competentă soluționare Ministerului

Agriculturii și Dezvoltării Rurale, informând-o pe recurenta-reclamantă despre

acest fapt printr-o adresă cu același număr.

Referitor la petiția nr. 857 din 16 iulie 2007,

înregistrată la recurenta-pârâtă Camera Deputaților sub nr. 1493 din 23 iulie 2007,

s-a făcut dovada în recurs că instituția publică a răspuns reclamantei în

termenul legal de 30 de zile, prin adresa nr. 54C/30127/1493/2007 în care s-a

precizat că, potrivit principiului constituțional al separației și echilibrului

puterilor în stat, Camera Deputaților, ca organ legislativ, nu are competențe

în sfera de activitate a celorlalte autorități.

Cât privește celelalte petiții, acestea au

fost înaintate instituțiilor competente (Ministerul Agriculturii și Dezvoltării

Rurale și Prefectura județului Prahova), recurenta-reclamantă fiind înștiințată

despre acest fapt prin adresa nr. 16/6202/A din 9 mai 2007.

În fine, cele două petiții datate de

recurenta-reclamantă 20 iunie 2007 au fost înregistrate la recurentul-pârât Guvernul

României sub nr. 7770 și 7771/2007 și au fost clasate în temeiul art. 10 alin. (2)

din O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a

petițiilor, întrucât problematica abordată era identică cu cea care făcuse

obiectul petiției cu nr. 495/2007, înregistrată la Cancelaria Primului Ministru

sub nr. 16/6202 din 9 mai 2007, la care, cum s-a arătat, recurenta-reclamantă a

primit răspuns.

Sintetizând, Înalta Curte constată că

recurenta-reclamantă Societatea Agricolă I. nu a făcut dovada niciunei vătămări

în drepturile ori interesele sale legitime de către instituțiile publice

chemate în judecată, care au soluționat în termenul legal petițiile primite și

în măsura în care conținutul confuz al acestora a permis decelarea unor

solicitări reale, efective.

Așa fiind, în temeiul art. 20 alin. (3) din

Legea nr. 554/2004 raportat la art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., pentru

motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și în

condițiile art. 304 C. proc. civ., se vor admite recursurile declarate de

pârâții Senatul României, Parlamentul României - Camera Deputaților și Guvernul

României, cu consecința modificării sentinței în sensul respingerii acțiunii ca

nefondate.

Analizând recursul reclamantei Societatea

Agricolă I. care vizează numai încheierea din data de 20 martie 2008, Înalta Curte

constată că este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 281 C. proc. civ.,

corect interpretate de către Curtea de Apel, erorile ce pot fi îndreptate pe

această cale nu pot fi erori de judecată. Or, aspectele semnalate de

recurenta-reclamantă sunt de această natură.

Pe de altă parte, soluția de respingere a

acestui recurs se impune cu necesitate și în raport de dezlegarea dată

recursurilor pârâților care a condus la reformarea hotărârii Curții de Apel,

vizate de cererea de îndreptare formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Senatul

României, Parlamentul României - Camera Deputaților și Guvernul României

împotriva sentinței civile nr. 18 din 17 ianuarie 2008 a Curții de Apel

Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ.

Modifică sentința atacată în sensul că

respinge acțiunea formulată de Societatea Agricolă I.

Respinge recursul declarat de Societatea

Agricolă I. împotriva Încheierii din 20 martie 2008 pronunțată de aceeași

instanță în dosarul nr. 1755/42/2007, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10

octombrie 2008.