ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 629/2007

Asupra

recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea ședinței publice de la 6 iulie 2006 a secției comerciale și contencios administrativ de la Tribunalul Hunedoara s-a disjuns cererea reconvențională formulată de F.I., din dosarul nr.

1131/2005, având ca obiect constatarea nulității absolute a unui contract de

vânzare-cumpărare, și s-a format un dosar separat având nr. 4106/2005.

Cererea reconvențională, devenită prin

disjungere acțiune de sine stătătoare, privește anularea parțială a

certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 30

octombrie 1992, emis de M.I. pentru SC F. SA, obligarea SC F. SA să-i

recunoască reclamantului F.I. dreptul de proprietate asupra terenului în

suprafață de 700 mp înscris în certificat și să-i predea terenul în deplină proprietate

și posesie și să se radieze înscrierea din C.F. a dreptului de proprietate al

SC F. SA asupra acestui teren.

În motivarea acțiunii arată că terenul

în suprafață de 700 mp a fost proprietatea tabulară a antecesorului său F.I.,

că el a vândut către SC M.C.C. SRL Hunedoara, în anul 2000, prin act autentic

de vânzare-cumpărare, acest teren și că SC F. SA a formulat acțiune în anularea

actului de vânzare-cumpărare invocând certificatul pe care reclamantul înțelege

să-l conteste, considerând că este lovit de nulitate absolută.

Tribunalul Hunedoara, secția comercială

și contencios administrativ, prin sentința nr. 707/CA/2005 din 6 iulie 2005

și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel

Alba Iulia.

La Curtea

de Apel

Alba Iulia s-au ridicat excepțiile privind tardivitatea introducerii acțiunii

și a inadmisibilității cererii ca urmare a lipsei dovezii vătămării unui drept

recunoscut de lege reclamantului, excepții invocate de pârâții M.E.C. și SC F. SA,

care au fost respinse ca neîntemeiate prin încheierea ședinței publice de la 21

octombrie 2005.

Soluționând cauza ca instanță de fond, Curtea de Apel Alba

Iulia, secția comercială și contencios administrativ, prin sentința civilă nr.

77 din 14 aprilie 2006 a admis acțiunea, în sensul că a anulat în parte

certificatul contestat, prin excluderea din cuprinsul acestuia a suprafeței de

700 mp; a obligat pârâta SC F. SA să predea reclamantului acest teren și a

obligat pârâții să plătească reclamantului suma de 800 RON cu titlu de cheltuieli

de judecată.

Instanța retine, în motivarea sentinței,

că SC F. SA a avut transmisă numai folosința terenului în baza unui contract de

închiriere încheiat cu fostul C.A.P. C., contract de închiriere ce a încetat de

drept după adoptarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, astfel că acest teren

a făcut obiectul constituirii dreptului de proprietate în favoarea

reclamantului.

Împotriva sentinței a declarat recurs

pârâta SC F. SA, criticând-o pentru nelegaliatate.

Susține că instanța de fond a respins

nejustificat excepțiile referitoare la tardivitatea și inadmisibilitatea

acțiunii.

În ce privește tardivitatea introducerii

acțiunii, susține că certificatul i s-a eliberat la data de 30 octombrie 1992,

pe care l-a intabulat în C.F. în anul 1999 și că cel puțin din anul 1999 curgea

termenul în interiorul căruia se putea promova acțiunea.

În plus, susține că a folosit terenul

tot timpul după anul 1990 fără ca reclamantul să ridice vreo pretenție asupra

lui.

Referitor la fondul cauzei, susține că

în anul 1974 a închiriat un teren de la fostul C.A.P. C., în care e inclusă și

suprafața în discuție, iar în anul 1990 acest teren i-a fost transferat de

către fostul C.A.P. C.

Consideră că reclamantul nici nu și-a dovedit

calitatea procesuală activă, nefăcând dovada dreptului la acest teren în

calitate de moștenitor și că nici nu mai poate să-i predea acestuia terenul

pentru că în prezent este deținut de SC M.C.C. SRL.

Recursul va fi admis.

Conform prevederilor art. II din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ, intrată în vigoare la 6 ianuarie 2005, termenul de introducere a

acțiunii este de 6 luni de la anumite momente, ori de un an pentru motive

temeinice, pentru actul administrativ unilateral, dar nu mai târziu de un an de

la data emiterii actului, termenul de un an fiind de decădere.

Cum certificatul contestat s-a emis la

data de 30 octombrie 1992, iar acțiunea s-a introdus după intrarea în vigoare a

Legii nr. 554/2004, a expirat de mult termenul de un an menționat mai sus.

De altfel, și sub incidența Legii nr.

29/1990 acțiunea apărea ca fiind tardiv introdusă, pentru că în conformitate cu

dispozițiile art. 5 alin. ultim. din acea lege introducerea cererii la instanță

nu se putea face mai târziu de un an de la data comunicării actului sau a

luării la cunoștință de conținutul acestuia.

Conform prevederilor art. 25 alin. (1) din

Legea cadastrului și publicității imobiliare nr. 7/1996, „înscrierile în cartea

funciară își vor produce efectele de opozabilitate față de terți de la data înregistrării

cererilor..".

Or, recurenta a făcut dovada că la 19

aprilie 1999 avea înscris terenul în discuție în C.F. pe numele său ca

proprietar în baza H.G. nr. 834/1991, astfel că de la acea dată este prezumat

că pentru toate persoanele această înscriere este opozabilă, deci și față de

intimatul-reclamant.

Astfel fiind, reținându-se că motivul de recurs

privitor la tardivitatea introducerii acțiunii este întemeiat, urmează a se

dispune admiterea recursului, casarea sentinței atacate și respingerea acțiunii

ca tardiv formulată.

Prin reținerea acestei excepții, nu se

mai impune a fi analizate și celelalte motive de recurs.

Văzând și prevederile art. 299 și art. 312 C. proc. civ. și art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004;

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I

D E

Admite

recursul declarat de SC F. SA Deva, împotriva sentinței civile nr. 77 din 14

aprilie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios

administrativ.

Casează

sentința atacată și respinge acțiunea ca tardiv formulată.

Obligă

pe intimatul-reclamant F.I. la 1002,15 RON cheltuieli de judecată către

reclamant.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 1 februarie 2007.