ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2049/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 11 ianuarie 2002 și precizată ulterior, la 10 septembrie 2002, reclamantul A.I. a chemat în judecată SC M.C. SA, solicitând să se constate nulitatea absolută a actelor juridice de înstrăinare a terenurilor în suprafață de 2700 mp, înscrise în C.F. nr. 1035 Câmpeni și în suprafață de 5104 mp nr. top 566/3 și 567, C.F. nr. 94 Câmpeni; obligarea pârâtei de a-i lăsa libera posesie a acestora; să se constate nulitatea absolută a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M.03 nr. 2237 din 29 august 1985, emis de Ministerul Industriilor, în favoarea SC M.C. SA, precum și nulitatea absolută parțială a contractelor de vânzare-cumpărare a pachetului de acțiuni încheiat de F.P.S., cu SC M.C.

SA. În motivarea cererii sale, reclamantul a susținut că este unicul moștenitor al terenurilor în discuție și care au fost preluate abuziv de stat. Prin sentința civilă nr. 108 din 9 aprilie 2003, Curtea de Apel Alba Iulia a respins acțiunea, reținând că față de data emiterii certificatului de atestare și de momentul la care reclamantul a luat cunoștință de existența acestuia, acțiunea este tardiv formulată, cu depășirea termenului de un an, prevăzut de art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantul A.I., care a susținut că instanța i-a modificat temeiul acțiunii, respectiv art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, încălcând astfel, principiul disponibilității.

În opinia sa, faptul că a solicitat și anularea certificatului de atestare M.03 nr. 52237/1995, nu putea duce la modificarea temeiului de drept al cererii sale. Pronunțându-se numai în legătură cu acest aspect, instanța a omis să cerceteze și celelalte capete de cerere. Recursul este fondat. Deși prin acțiunea precizată, reclamantul a învestit instanța, cu mai multe capete de cerere, prin hotărârea pronunțată, Curtea de Apel Alba Iulia s-a preocupat numai de rezolvarea celui referitor la anularea certificatului de atestare M.03 nr. 52237/1995, omițând a se pronunța și asupra celorlalte cereri. Soluția astfel pronunțată, este vădit nelegală și netemeinică și în raport cu dispozițiile art. 304 pct. C. proc.

civ., urmează a fi casată, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de A.I. împotriva sentinței civile nr. 108 din 9 aprilie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceiași instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 mai 2004.