ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1700/2007

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 109 pronunțată la 22 septembrie 2006, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul P.G. în contradictoriu cu pârâții M.A.I. – D.M.R.V. București și I.G.P.R. – D.M.R.V. București și constatând dreptul reclamantului la pensionare anticipată a obligat pe cele două pârâte să emită avizele necesare pentru încetarea raportului de serviciu cu data de 30 noiembrie 2005, cu drept de pensie de serviciu anticipată, obligându-le să întocmească dosarul de pensionare și să dispună pensionarea reclamantului.

Au fost obligate pârâtele, în solidar și la plata a câte 20 RON/zi cu începere de la 30 noiembrie 2005 și până la rămânerea irevocabilă a hotărârii, cu titlu de despăgubiri către reclamant. Pârâtele au fost obligate, în solidar, la plata sumei de 4 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamant. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că la data da 10 noiembrie 2005, reclamantul a întocmit un raport către I.P.J. Harghita, solicitând încetarea raporturilor sale de serviciu, deoarece îndeplinea condițiile cerute de lege pentru pensionarea anticipată, raport ce a fost reînnoit în același sens la data de 25 noiembrie 2005, cu toate că I.G.P.R. - D.M.R.V.

a adresat solicitarea tuturor polițiștilor ca aceștia să depună rapoarte pentru pensionare începând cu data de 31 decembrie 2005. A reținut instanța de fond, faptul că la data formulării raportului de către reclamant, prin care acesta cerea încetarea raporturilor de serviciu, erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 179/2004 și potrivit art. 17 lit. b) polițiștii beneficiau de pensie de serviciu anticipată la împlinirea vârstei de 45 de ani bărbații și 40 de ani femeile, aceste dispoziții suferind modificării prin O.U.G. nr. 185/2005 la data de 23 decembrie 2005 în sensul că s-a majorat vârsta limită de pensionare anticipată cu 5 ani pentru bărbați.

Instanța de fond a reținut că fiind în vigoare Legea nr. 179/2004 privind pensionarea anticipată a polițiștilor la data la care reclamantul a întocmit raport, solicitând pensionarea anticipată, 10 noiembrie 2005 și respectiv 25 noiembrie 2005, se impunea ca cererea să-i fie admisă, ori prin respingerea acesteia s-a produs reclamantului o vătămare care se circumscrie noțiunii prevăzută de art. 1 din Legea nr. 554/2004, vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului vătămător pentru acesta, respectiv adresa I.G.P.R. și ca o consecință obligarea pârâtelor la emiterea avizelor necesare pentru întocmirea raporturilor de muncă, și implicit la întocmirea dosarului de pensionare anticipată.

A apreciat instanța că se impunea obligarea pârâtelor, în solidar, la plata unor penalități de câte 20 RON/zi cu începere de la data de 30 noiembrie 2005 și până la soluționarea irevocabilă a cauzei, prin prisma dispozițiilor art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, socotind că reclamantului i s-a produs un prejudiciu prin neadmiterea cererii de pensionare anticipată. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții M.A.I. și I.G.P.R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și susținând, în esență, că hotărârea a fost pronunțată de instanța de fond cu aplicarea greșită a legii. M.A.I. susține în motivele de recurs formulate că cererea de încetare a raporturilor de serviciu, în ce-l privește pe reclamantul-intimat, avizată de conducerea I.G.P.R.

i-a fost înaintată în vederea emiterii ordinului de încetare a raporturilor de serviciu cu data de 31 decembrie 2005, dată la care condițiile de vârstă pentru pensionare în cazul polițiștilor se modificaseră prin O.U.G. nr. 185/2005 din 23 decembrie 2005, astfel că nu mai erau îndeplinite condițiile impuse de Legea nr. 179/2004. Pe de altă parte, susține recurentul, instanța de fond nu a ținut cont de prevederile Legii nr. 179/2004 privind pensiile de stat și alte drepturi de asigurări sociale ale polițiștilor, care instituie condițiile pe care trebuie să le îndeplinească polițiștii pentru a beneficia de pensia anticipată, articolul 17 instituind condiții mai favorabile doar cu privire la vechimea în serviciu, dar neînlăturând necesitatea îndeplinirii celorlalte condiții pentru a beneficia de acest tip de pensie, condiții care privesc alte aspecte decât vechimea în serviciu.

Din adresa din 21 noiembrie 2005 emisă de I.G.P.R., reiese în mod evident că M.A.I. se afla într-o situație de deficit de cadre și nicidecum în situația de reorganizare sau a unui surplus de personal care să ducă la reducerea unor posturi. În privința acordării despăgubirilor de către 20 RON/zi cu începere de la 30 ianuarie 2005 și până la rămânerea irevocabilă a hotărârii, arată recurentul că nu se impunea acordarea acestora, reclamantul-intimat nefiind prejudiciat, întrucât el prestează și în prezent muncă, fiind salariat, iar prin admiterea capătului de cerere privind stabilirea dreptului la pensie anticipată urmează să beneficieze de sume de bani cu titlu de pensie în mod retroactiv, respectiv de la 30 noiembrie 2005 și până în prezent.

I.G.P.R., critică și el sentința instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică în ceea ce-l privește, pentru că acesta și-a dat avizul favorabil și a propus M.A.I. să emită dispoziție de încetare a raporturilor de serviciu ale reclamantului - intimat, el neavând competența de a aproba cererea de pensionare. Numai la solicitarea M.A.I., care se confruntă cu un deficit mare de polițiști, I.G.P.R. a adresat rugămintea tuturor structurilor aflate în subordine să propună polițiștilor care solicită încetarea raporturilor de serviciu, soluționarea acestor cereri cu data de 31 decembrie 2005. Intimatul P.G. a depus întâmpinare, solicitând respingerea ca nefondate a recursurilor formulate de cei doi pârâți.

Analizând recursurile formulate, prin prisma motivelor de recurs invocate și în raport de dispozițiile legale aplicabile în cauză, Înalta Curte le va admite și va modifica în parte sentința atacată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. La data de 10 noiembrie 2005, printr-o cerere raport, reclamantul-intimat s-a adresat I.J.P.H., solicitând încetarea raporturilor de serviciu începând cu data de 30 noiembrie 2005, în conformitate cu prevederile art. 69 lit. a) din Legea nr. 360/2002, privind statutul polițistului cu modificările și completările ulterioare, raportat la prevederile art. 17 lit. b) și art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 179/2004 privind pensiile de stat ale polițiștilor.

La data de 25 noiembrie 2005, reclamantul-intimat a depus un nou raport, prin care a precizat că își menține raportul inițial, solicitarea sa fiind în același sens de a se dispune încetarea raporturilor de serviciu începând cu data de 30 noiembrie 2005. Cele două rapoarte – cerere depuse de reclamantul-intimat nu au fost aprobate, fapt ce i s-a comunicat de către I.P.J.H. cu adresa din 12 ianuarie 2006, cu motivarea că nu îndeplinește condiția de vârstă, 50 de ani, Legea nr. 179/2004, fiind modificată prin O.U.G.

nr. 185 din 23 decembrie 2005. Rapoartele – cerere depuse de către reclamantul-intimat pentru încetarea raporturilor de serviciu și pensionarea anticipată a sa, au fost greșit respinse de către pârâți, pentru că la data formulării acestora, 10 noiembrie 2005 și respectiv 25 noiembrie 2005, erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 179/2004 privind pensiile de stat și alte drepturi de asigurări sociale ale polițiștilor, care în art. 17 lit. b) statuează că polițiștii care se află în una din situațiile prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c), condiții speciale de muncă, beneficiază de pensie de serviciu anticipată sau anticipată parțial, la împlinirea vârstei de 45 de ani bărbații și 40 de ani femeile, dacă și-au desfășurat activitatea în condiții de muncă speciale cel puțin 15 ani efectiv, din care cel puțin 10 ani efectiv ca polițist militar.

Art. 17 din Legea nr. 179/2004, reglementează pensia de serviciu anticipată pentru cei care și-au desfășurat activitatea în condiții de muncă specială, cum este cazul intimatului – reclamant și nu face trimitere la art. 13 din aceeași lege care pe lângă condiția de vârstă prevede și alte condiții ce trebuiesc îndeplinite pentru polițiștii în activitate care au dreptul la pensie de serviciu. Prin urmare, desfășurându-și activitatea în condiții de muncă specială, pentru a beneficia de pensie de serviciu anticipată este suficientă îndeplinirea condiției de vârstă, 45 de ani pentru bărbați și 40 de ani pentru femei.

Rezultă deci, că prin atitudinea celor două pârâte care au refuzat emiterea dispoziției de încetare a raporturilor de serviciu și ulterior emiterea avizelor necesare pentru întocmirea dosarului de pensionare, reclamantul-intimat a fost vătămat în drepturile sale în sensul prevăzut de art. 1 din Legea nr. 554/2004, actul vătămător constituindu-l adresa din 3 ianuarie 2006 a I.G.P.R., prin acesta refuzându-i-se practic pensionarea anticipată.

Ca o consecință, în mod just instanța de fond a făcut aplicațiunea art. 18 alin. (1) și art. 18 alin. (5) din Legea contenciosului administrativ, în situația în care a obligat pe pârâte să elibereze avizele necesare pentru încetarea raportului de serviciu și întocmirea dosarului de pensionare, stabilindu-se în sarcina acestora ca o sancțiune, plata unei penalități pentru fiecare zi de întârziere, numai că această penalitate urmează a fi plătită începând cu data rămânerii irevocabile a sentinței și până la data emiterii respectivelor avize. Aceasta, pentru că obligația emiterii acestor avize pentru încetarea raporturilor de serviciu și întocmirea dosarului de pensionare, pentru pârâte se naște în momentul rămânerii irevocabile a sentinței prin care s-a dispus asupra acesteia și ea subzistă până la momentul în care cele două autorități pârâte se conformează celor dispuse de instanța de judecată.

Pentru toate aceste considerente, recursurile declarate de cei doi pârâți, urmează a fi admise, făcându-se și aplicațiunea art. 312 C. proc. civ. și ca o consecință se va modifica în parte sentința atacată în sensul că cei doi pârâți-recurenți vor fi obligați în solidar la plata sumei de 20 RON/zi cu titlu de penalități, începând cu data rămânerii irevocabile a sentinței și până la data emiterii avizelor necesare întocmirii dosarului de pensionare. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de M.A.I. și I.G.P.R., împotriva sentinței nr. 109 din 22 septembrie 2006 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ. Modifică în parte sentința atacată, în sensul că obligă pârâții în solidar la plata sumei de 20 RON/zi cu titlu de penalități de la data rămânerii irevocabile a sentinței și până la data emiterii avizelor necesare pentru întocmirea dosarului e pensionare. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2007.