ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2746/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ

înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia sub Dosar nr. 3346/57 din 16

noiembrie 2006, reclamantul F.D.G.M. a chemat în judecată pârâta Comisia

Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au Aparținut Comunităților

Minorităților Naționale din România, solicitând a se dispune, prin hotărârea

judecătorească ce se va pronunța în cauză, anularea Deciziei nr. 73 din 6

octombrie 2006 și retrocedarea imobilului compus din construcții și teren

aferent, situat în municipiul Mediaș, înscris în C.F. Mediaș.

În motivarea acțiunii

reclamantul arată că decizia emisă de pârâtă este nelegală și netemeinică

întrucât reclamantul este înscris în Registrul persoanelor juridice, iar în

Statut se prevede că se substituie în toate drepturile și obligațiile

patrimoniale ale fostelor asociații, fundații și organizații etnice germane

care și-au încetat activitatea, devenind astfel proprietarul de drept al

bunurilor fostă proprietate a organizației G.E.G. desființat prin Legea nr. 85/1944.

Pârâta Comisia Specială de

Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au Aparținut Comunităților Minorităților

Naționale din România prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea

acțiunii ca nefondată.

Curtea de Apel Alba Iulia,

prin sentința nr. 21 din 23 februarie 2007 a respins acțiunea reclamantei ca fiind neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

soluție Instanța de Fond a reținut, în esență, că în mod corect pârâta a

respins cererea reclamantei, întrucât solicitantul restituirii bunurilor

trebuie să dovedească, potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 83/1999, calitatea de

persoană îndreptățită, respectiv să aibă recunoscută continuitatea entității

juridice de drept privat, de către Instanța judecătorească, în condițiile

prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001, privind regimul

juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22

decembrie 1989.

Prin hotărârile

judecătorești depuse la dosar, reclamantul nu face dovada că este aceeași

persoană juridică ca cea desființată prin Legea nr. 485/1944, respectiv că ar

fi continuatorul G.E.G. din România, înființat prin Decretul - lege nr. 3884

din 20 noiembrie 1940.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs F.D.G.M. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

solicitând casarea ei și admiterea contestației împotriva Deciziei nr. 73/2006,

așa cum a fost formulată.

A fost invocat motivul de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia s-a

susținut, în esență, că soluția adoptată de prima Instanță este greșită,

întrucât prin sentința nr. 3637 din 13 decembrie 2006 s-a constatat că F.D.G. are

calitatea de succesor în drepturi a organizației G.E.G., fiind îndreptățit să

solicite retrocedarea imobilului în litigiu.

Recursul nu este fondat.

Analizând actele dosarului

și susținerile recurentului, Înalta Curte constată că hotărârea atacată a fost

dată cu aplicarea corectă a legii, nefiind incident în speță motivul de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocat prin cererea de recurs, pentru considerentele în continuare arătate.

O.U.G. nr. 83/1999

reglementează condițiile de restituire către foștii proprietari a imobilelor

care au aparținut comunităților minorităților naționale din România și care au

fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de Statul Român, de

organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, în perioada 6

septembrie 1940 – 22 decembrie 1989.

Potrivit art. 1 alin. (3) din

această ordonanță de urgență, republicată, prin comunitatea minorităților

naționale se înțelege entitatea juridică de drept privat, constituită și

organizată potrivit legii române, care reprezintă interesele cetățenilor unei

comunități ale unei minorități naționale ce a deținut imobile preluate în mod

abuziv și care dovedește că este continuatoarea recunoscută a unei persoane

juridice titulare de la care s-au preluat bunurile de către stat.

Recunoașterea continuității

entității juridice de drept privat care se pretinde succesoarea fostului

titular al dreptului de proprietate se face de către Instanța judecătorească ce

a autorizat funcționarea acesteia, în condițiile prevăzute la art. 3 alin. (1) lit.

c) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în

mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu

modificările și completările ulterioare.

Din analiza acestui text de

lege rezultă că o entitate care pretinde un imobil potrivit O.U.G. nr. 83/1999

trebuie să se încadreze în definiția dată comunităților naționale prin teza I

și să prezinte o hotărâre judecătorească pronunțată în condițiile art. 3 alin. (1)

lit. c) din Legea nr. 10/2001 prin care să-i fie recunoscută continuitatea față

de fostul titular al dreptului de proprietate.

În sensul dispozițiilor art.

3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001 îndreptățirea la măsuri reparatorii

este condiționată de continuarea activității ca persoană juridică până la

intrarea în vigoare a legii sau de împrejurarea ca activitatea persoanelor

juridice să fi fost interzisă sau întreruptă în perioada 6 martie 1945 - 22

decembrie 1989, dacă, prin hotărâre judecătorească, se constată că sunt aceeași

persoană juridică cu cea desființată sau interzisă.

Pe baza actelor depuse la dosar,

prima Instanță a concluzionat în mod corect că reclamantul nu a făcut dovada că

este aceeași persoană juridică cu cea desființată prin Legea nr. 485/1944, în

sensul acestor dispoziții legale, respectiv că ar fi continuatorul G.E.G.R. - organizație

de propagandă fascistă a P.M.N.S., înființat în temeiul Decretului - Lege nr. 3884/1940,

dat de C.M.S.N.L.R.

Întrucât nu s-a făcut dovada

îndeplinirii cerințelor impuse de art. 1 din O.U.G. nr. 83/1999 pentru

restituirea imobilului înscris în C.F. Mediaș, prima Instanță a reținut în mod

corect netemeinicia acțiunii reclamantului, hotărârea atacată fiind dată cu

aplicarea corectă a legii.

Examinând cauza sub toate

aspectele, conform art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată,

totodată, inexistența vreunui alt motiv de nelegalitate de ordine publică, de

natură a fi invocat din oficiu, în condițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.,

astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de F.D.G.M., împotriva sentinței civile nr. 21 din 23 februarie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 29 mai 2007.