ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 45/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 1 februarie 2005, reclamanta SC D.N. SA Târgu-Mureș, sucursala Bacău a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Bacău – Direcția de impozite și taxe locale să se dispună anularea parțială a Raportului de inspecție fiscală din 23 decembrie 2004 și a deciziilor de impunere din 23 decembrie 2004 și din 9 februarie 2005, cu privire la suma de 11.457.206.253 lei ROL, reprezentând impozit pe clădiri pentru perioada 1 ianuarie 1999 – 30 septembrie 2004, dobânzi, penalități de întârziere și taxă regularizare autorizație.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin actele întocmite de pârâtă a fost nelegal obligată să plătească impozit pentru căile de rulare, branșamente, conducte de gaze și instalații tehnologice, deși acestea constituie construcții speciale pentru care s-a prevăzut scutirea de la plata impozitului pe clădiri în anexa nr. 2 la Legea nr. 27/1994, modificată prin O.U.G. nr. 62/1998 și H.G. nr. 5061/1994, O.U.G. nr. 62/1998, O.U.G. nr. 15/1999 și O.G. nr. 36/2002.

Prin sentința civilă nr. 72/2006, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a admis în parte acțiunea, a anulat parțial Raportul de inspecție fiscală din 23 decembrie 2004, decizia de impunere din 23 decembrie 2004 și decizia de impunere din 9 februarie 2005 emise de Primăria municipiului Bacău – Direcția de impozite și taxe locale și dispoziția nr. 138 din 25 ianuarie 2005 emisă de Primarul municipiului Bacău în ceea ce privește impozitul în sumă de 6.407.225.590 ROL, stabilit pentru branșamente, conducte de gaze și instalații în perioada 1 ianuarie 1999 – 30 septembrie 2004, dobânzi în sumă de 3.794.589.403 ROL în perioada 16 martie 1999 – 20 decembrie 2004 și penalități de întârziere în sumă de 794.633.029 ROL în perioada 1 noiembrie 2001 – 20 decembrie 2004. Pentru a hotărî astfel, Instanța de Fond a constatat că reclamanta nu datorează impozit pentru conductele și rețelele de distribuție a gazelor, deoarece sistemul de distribuție și cel de transport al gazelor naturale cuprind un ansamblu de conducte conectate între ele, astfel încât scutirea de plata impozitului pe clădiri prevăzută de reglementările legale în materie nu poate fi aplicată numai rețelelor de transport, cum a considerat pârâta la întocmirea actelor de impunere.

Instanța de Fond a apreciat că nu este justificată aplicarea altui regim fiscal în funcție de presiunea gazului circulat, așa cum de altfel s-a reglementat ulterior, prin art. 250 pct. 11 din Legea nr. 571/2003, care a prevăzut expres scutirea de impozit pentru rețelele și conductele de transport sau de distribuție a gazelor naturale. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta Primăria municipiului Bacău, solicitând casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică. În primul motiv de recurs s-a susținut că Instanța de Fond nu s-a pronunțat asupra obiecțiunilor formulate cu privire la cele două expertize efectuate în cauză, reținând numai că acestea au fost contestate de pârâtă.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs, invocat pe fondul pricinii, s-a susținut că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, deoarece au fost exceptate de la impozitare conductele de distribuție a gazelor naturale, contrar prevederilor legale din perioada 1999 – 2003, care au exceptat de la impozitare numai conductele de transport. Recurenta a invocat actele normative în materie de impozite locale și a arătat că Instanța de Fond a extins în mod nelegal aplicarea cazurilor de scutire de la impozitare, deși acestea au fost prevăzute strict și limitativ, nefiind posibilă aplicarea normei speciale prin analogie la alte situații. Recurenta a susținut că Instanța de Fond a încălcat și prevederile O.U.G.

nr. 15/1999 și ale O.G. nr. 36/2002, deoarece nu a fost îndeplinită în cauză procedura de avizare a altor construcții speciale de natură similară, în scopul excluderii lor de la impozitare. La data de 10 ianuarie 2007, în temeiul art. 304 pct. 4 C. proc. civ., a fost invocat ca motiv de ordine publică depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, cu motivarea că Instanța de Fond a încălcat competența stabilită de lege în favoarea consiliului local pentru avizarea exceptării de la impozitare a altor construcții speciale de natură similară. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs invocate și de dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente: Proba cu expertiză tehnică și expertiză contabilă a fost încuviințată și administrată de Instanța de Fond în conformitate cu prevederile art. 201-208 C. proc.

civ., nefiind întemeiată critica formulată în primul motiv de recurs cu privire la omisiunea de pronunțare asupra obiecțiunilor depuse la cele două lucrări de specialitate. Critica recurentei nu a fost motivată în drept, reprezentând susțineri cu caracter general privind nelegalitatea și netemeinicia hotărârii atacate, fără indicarea elementelor de fapt din dosar și a prevederilor legale care le sunt aplicabile. Ambele expertize au fost avute în vedere la soluționarea pricinii sub aspectul împrejurărilor de fapt lămurite și necontestate de recurentă, care a formulat obiecțiuni numai cu privire la interpretarea dispozițiilor legale din materia impozitelor locale. Prin conținutul lor, obiecțiunile la expertizele de specialitate au reluat apărările din întâmpinarea depusă de recurenta-pârâtă și în consecință, motivele pentru care au fost respinse de Instanța de Fond se regăsesc în considerentele de fapt și de drept ale hotărârii atacate.

Critica formulată pe fondul cauzei este de asemenea nefondată, constatându-se că hotărârea recurată a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale referitoare la impozitele locale în perioada 16 martie 1999 – 30 septembrie 2004, care a constituit obiectul actelor de impunere contestate prin acțiune. Instanța de Fond a stabilit corect regimul juridic al mijloacelor fixe reprezentând conducte, branșamente, instalații tehnologice pentru distribuirea gazelor naturale, constatând exceptarea lor de la plata impozitelor locale, asemenea conductelor pentru transportul gazelor naturale. Ambele categorii de conducte au fost clasificate în grupa principală, grupa nr. 1 „Construcții” și în subgrupa nr. 1.9 „Construcții pentru transportul și distribuția petrolului, gazelor, lichidelor industriale, aer comprimat și pentru termoficare”, în catalogul privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe, aprobat prin H.G.

nr. 964/1998. În perioada 16 martie 1999 – 31 decembrie 2003, lista construcțiilor speciale care nu sunt supuse impozitului, cuprinsă în anexele nr. 2 la Legea nr. 27/1998 republicată, modificată și completată prin O.U.G. nr. 62/1998 și la O.G. nr. 36/2002, a prevăzut expres numai conductele pentru transportul gazelor naturale, dar reglementarea nu a avut caracter limitativ, fiind posibilă includerea și a altor construcții speciale de natură similară prin hotărâre a Consiliului Local. Aplicarea aceluiași regim de neimpozitare a fost întemeiat motivată de Instanța de Fond pe natura și destinația celor două categorii de construcții speciale, astfel cum au fost definite în Normativele aprobate prin Ordinul M.I.C.

nr. 1513/1998, Ordinul M.L.P.T.L. nr. 11/ N din 1998, Ordinul M.I.C. nr. 126/2000, Ordinul M.L.P.T.L. nr. 33/2000, O.G. nr. 60/2000, aprobată prin Legea nr. 463/2001 și Legea nr. 351/2004. Conform acestor reglementări, transportul gazelor naturale reprezintă activitatea de vehiculare a gazelor naturale de la sursa de gaze naturale, prin intermediul conductelor colectoare ale sistemului național de transport, iar sistemul de distribuție a gazelor naturale include conductele care fac legătura între localități, având instalații de racordare până la instalațiile de utilizare a gazelor naturale aflate în proprietatea consumatorilor.

Din punct de vedere tehnic, obiectivele aferente sistemului de distribuție a gazelor au aceeași funcționalitate ca obiectivele aferente sistemului de transport, în sensul că asigură vehicularea gazelor naturale având un anumit regim de presiune și diferențele dintre ele constau în anumite caracteristici tehnice, precum lungimi, diametre, materiale utilizate. În considerarea definiției legale a celor două categorii de construcții speciale, Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale a comunicat intimatei – reclamante cu adresa nr. 4.021 din 29 noiembrie 2004 că se impune aplicarea unui regim de impozitare unitar tuturor obiectivelor aferente sectorului gazelor naturale, respectiv scutirea de la plata impozitelor și a sistemelor de distribuție a gazelor naturale.

Aceeași concluzie rezultă și din adresa nr. 5049 din 10 septembrie 2003 întocmită de Ministerul Administrației și Internelor, care a precizat că și conductele de distribuție a gazelor naturale, produselor petrolier și lichidelor industriale fac obiectul Anexei nr. 2, pct. 7 sub. pct. 14 din O.G. nr. 36/2002 republicată privind impozitele și taxele locale. În consecință, Instanța de Fond a constatat corect că și conductele de distribuție a gazelor naturale aparțin categoriei de construcții speciale scutite de la plata impozitelor locale, astfel încât intimata-reclamantă nu datorează sumele stabilite prin actele de impunere și nu avea obligația să îndeplinească procedura avizării de către consiliul local, care a fost prevăzută numai în cazul construcțiilor de natură similară, iar nu pentru acelea care au aceeași funcționalitate.

Acesta este și motivul pentru care, începând cu data de 1 ianuarie 2004, reglementarea cuprinsă în art. 250 pct. 11 lit. n) C. fisc., aprobat prin Legea nr. 571/2003, a prevăzut expres că nu se supun impozitării construcțiile speciale reprezentând conducte pentru distribuția gazelor naturale. Motivul de recurs invocat în baza art. 306 alin. (2) C. proc. civ. cu privire la nerespectarea regulilor de competență generală a instanțelor judecătorești este neîntemeiat. Susținerea că a fost încălcată competența consiliului local de avizare a altor construcții speciale de natură similară care nu se impozitează, va fi respinsă pentru considerentele expuse anterior, în sensul că această procedură nu era aplicabilă în cauză pentru construcții speciale din aceeași categorie cu acelea prevăzute expres în lege ca fiind scutite de la plata impozitului.

Susținerea că Instanța de Fond a completat în mod nelegal lista construcțiilor speciale scutite de la impozitare este de asemenea nefondată, întrucât regimul fiscal a fost stabilit în raport de clasificarea juridică a bunurilor, în exercitarea controlului judecătoresc prevăzut expres în actele normative care reglementează aceste creanțe ale bugetelor locale. Față de considerentele expuse, prezentul recurs va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Primăria Municipiului Bacău – Direcția de Impozite și Taxe Sociale, împotriva sentinței civile nr. 72 din 3 aprilie 2006 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 ianuarie 2007.