ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1787/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

A. Prin sentința penală nr. 82/ D din data de 12 februarie 2008,

pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. 257/110/2008, în baza art. 403

alin. (3)

C. proc. pen., s-a respins

cererea de revizuire a sentinței penale

nr. 360/ D din 19 iulie 2007

pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr.

1185/110/2007,

formulată de condamnatul, revizuient R.D.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima

instanță a reținut că prin

cererea

înregistrată la această instanță sub nr. 257/110/2008, condamnatul

R.D. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 360/ D din 19 iulie

2007 pronunțată de Tribunalul Bacău, cu motivarea că la

decesul victimei R.V. au concurat unele afecțiuni grave ale

acesteia, anterioare datei când se retine

comiterea infracțiunii.

În susținerea cererii de revizuire, condamnatul a prezentat o

adeverință purtând titulatura „buletin de analize

medicale radiologice”, pe

care a atașat-o în copie, ce atestă că

fracturile costale constatate la victimă datau din vara anului 2006, poziția cadavrului

nu reflecta o moarte violentă, arătând totodată că declarațiile martorilor

audiați sunt neconcludente și că pedeapsa ce i s-a aplicat este prea mare în

condițiile în care nu a comis fapta cu premeditare și cu obiect contondent, gen

cuțit/topor.

Examinând actele și lucrările din dosar,

prima instanță a reținut că prin

sentința penală nr. 360/ D

din 19 iulie 2007, pronunțată în dosarul nr. 1185/110/2007 al Tribunalului

Bacău, s-a dispus condamnarea inculpatului R.D. la pedeapsa de 15 ani

închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută

de art. 64 lit. a) și b) C. pen., întrucât, în ziua de 30 ianuarie 2007, pe

fondul consumului mare de alcool și al unor discuții contradictorii, inculpatul

R.D. l-a lovit pe tatăl său R.V. în zona feței, iar când acesta era căzut, l-a

lovit și cu picioarele de mai multe ori în zona toracelui, în urma loviturilor

aplicate victima decedând.

Din raportul de constatare medico-legală nr. S19/15/A4/2007 emis

de C.M.L. Onești a rezultat că moartea numitului

R.V. a fost

violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorie

acută, instalată după multiple fracturi costale, ruptură de ficat și

hemoperitoneu, consecutive unui politraumatism prin agresiune. Leziunile de

violență externe și interne s-au produs prin loviri, comprimări repetate cu

corpuri și mijloace contondente.

Prin decizia penală nr. 174 din 2 octombrie 2007 a Curții de Apel Bacău

s-a respins, ca tardiv, apelul declarat de inculpat.

Prin referatul nr. 1069/111/6 din 14

ianuarie 2008 întocmit de Parchetul de pe

lângă Tribunalul

Bacău, după finalizarea actelor de cercetare, s-a concluzionat că motivele

invocate nu se încadrează în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 394

C. proc. pen., pe calea revizuirii neputându-se obține o prelungire a

administrării probelor pentru fapte și împrejurări lămurite deja de instanță

iar actul medical invocat de revizuient nu tinde la pronunțarea unei soluții

diametral opuse celei pronunțate.

Instanța de fond investită cu soluționarea cererii de revizuire a

reținut că, referitor la adeverința medicală depusă în copie de către

revizuient, aceasta nu este ștampilată și

parafată de unitatea medicală ori de medic, situație în care acest înscris nu

este veridic și nu poate produce

consecințe juridice. Mai mult,

analizându-se conținutul acestui act s-a observat că afecțiunea prezentată,

respectiv „fractură arc costal stâng posterior VIII, pe linia axială

posterioară” este diferită și fără legătură cu leziunile constatate în raportul

de constatare medico-legală nr. S19/15/A4/2007 a S.M.L. Bacău, prin care s-au

stabilit cauzele morții,

astfel că actul

depus de revizuient nu are ca obiect un element de bază în

soluționarea

procesului penal, datorită căruia să se ajungă la o soluție diametral opusă

decât cea pronunțată.

În legătură cu celelalte motive invocate, respectiv reaudierea de

martori și verificarea împrejurării că nu a premeditat fapta de lovire a

victimei, s-a reținut că nu se încadrează în cazurile expres și limitativ

prevăzute de art. 394 C. proc. pen., acestea puteau fi invocate ca motive în

căile ordinare de atac.

B. Î

mpotriva acestei

sentințe a declarat apel revizuientul, în memoriul depus ulterior solicitând să

se aibă în vedere motivele invocate

în

cererea de revizuire, dar și împrejurarea că în dosarul de fond nu a fost

expertizat

psihiatric, că nu a dat nicio declarație scrisă și nu există în dosarul de fond

declarații de martori care să stabilească în mod cert situația de fapt reală.

Prin decizia penală nr. 49 din 18 martie 2008 pronunțată de Curtea de

Apel Bacău, secția penală, s-a respins apelul, ca nefondat, cu motivarea că

expresia „ fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la

soluționarea cauzei”, la care se referă dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc.

pen., semnifică existența unor întâmplări, situații, stări, care prin ele

însele sau coroborate cu alte probe sunt de natură a stabili existența erorii

judiciare și a duce la o altă soluționare a cauzei. Or, susținerea

revizuientului în sensul că tatăl său suferise anumite leziuni anterior

comiterii infracțiunii, nu are relevanță atâta vreme cât actul medical

prezentat cu ocazia revizuirii atestă leziuni ce nu au legătură cu cele

constatate pe cadavrul victimei.

C. Î

mpotriva acestei

decizii, condamnatul - revizuient a declarat recurs, în termen legal,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei

respingeri a cererii de revizuire, reiterând motivele din cererea introductivă

și apel.

Examinând recursul declarat de condamnatul - revizuient prin prisma

cazului de casare indicat, cel prevăzută de art. 385

9

pct. 10 C.

proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Cazurile de revizuire sunt prevăzute strict și limitativ de

dispozițiile art. 394 C. proc. pen., acestea vizând descoperirea unor fapte sau

împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;

săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, în cauza a cărei revizuire se

cere, de către un martor, un expert sau un interpret; declararea ca fiind fals

a unui înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere,

sau un membru al completului de judecată, procurorul și persoana care a

efectuat acte de cercetare penală să fi comis o infracțiune în legătură cu

cauza a cărei revizuire se cere; când două sau mai multe hotărâri judecătorești

definitive nu se pot concilia.

În cauză, instanța de fond și cea de apel au analizat susținerile

revizuientului susceptibile de a fi încadrate în cazurile de revizuire

prevăzute de art. 394 C. proc. pen., constatând însă că aceste susțineri sunt

nefondate și apreciind, în mod corect, că motivele invocate de către revizuient

constituie, în fapt, o critică a administrării și soluționării

cauzei în fond, ceea ce nu poate constitui temei

de revizuire și că ceea ce

poate face obiectul probațiunii în cazul de

revizuire prevăzută de art. 394 lit. a) C. proc. pen., o constituie faptele

probatorii noi, iar nu mijloacele de probă noi, fiind inadmisibil ca pe calea

revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte deja cunoscute

și verificate

de instanțele care au

soluționat cauza. Pe de altă parte, în mod corect s-a apreciat că actul medical

prezentat, ce atestă leziuni anterioare decesului, nu este de natură a schimba

radical soluția dispusă în cauză, atâta vreme

cât actul medico-legal a

descris leziuni traumatice poziționate diferit.

Așadar, cum aspectele invocate nu se regăsesc în cazurile de revizuire

prevăzute expres și limitativ de art. 394 alin. (1) lit. a) – e) C. proc. pen.,

văzând și prevederile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta

Curte va respinge, ca nefondat, recursul revizuientului - condamnat, pe care îl

va obliga la cheltuieli judiciare către stat, în baza prevăzută art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat R.D.

împotriva deciziei penale nr. 49 din 18 martie 2008 a Curții de Apel Bacău,

secția penală.

Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 140 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 mai 2008.