ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1787/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: A. Prin sentința penală nr. 82/ D din data de 12 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. 257/110/2008, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen., s-a respins cererea de revizuire a sentinței penale nr. 360/ D din 19 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 1185/110/2007, formulată de condamnatul, revizuient R.D. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. 257/110/2008, condamnatul R.D. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 360/ D din 19 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Bacău, cu motivarea că la decesul victimei R.V.

au concurat unele afecțiuni grave ale acesteia, anterioare datei când se retine comiterea infracțiunii. În susținerea cererii de revizuire, condamnatul a prezentat o adeverință purtând titulatura „buletin de analize medicale radiologice”, pe care a atașat-o în copie, ce atestă că fracturile costale constatate la victimă datau din vara anului 2006, poziția cadavrului nu reflecta o moarte violentă, arătând totodată că declarațiile martorilor audiați sunt neconcludente și că pedeapsa ce i s-a aplicat este prea mare în condițiile în care nu a comis fapta cu premeditare și cu obiect contondent, gen cuțit/topor. Examinând actele și lucrările din dosar, prima instanță a reținut că prin sentința penală nr. 360/ D din 19 iulie 2007, pronunțată în dosarul nr. 1185/110/2007 al Tribunalului Bacău, s-a dispus condamnarea inculpatului R.D.

la pedeapsa de 15 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., întrucât, în ziua de 30 ianuarie 2007, pe fondul consumului mare de alcool și al unor discuții contradictorii, inculpatul R.D. l-a lovit pe tatăl său R.V. în zona feței, iar când acesta era căzut, l-a lovit și cu picioarele de mai multe ori în zona toracelui, în urma loviturilor aplicate victima decedând. Din raportul de constatare medico-legală nr. S19/15/A4/2007 emis de C.M.L. Onești a rezultat că moartea numitului R.V. a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorie acută, instalată după multiple fracturi costale, ruptură de ficat și hemoperitoneu, consecutive unui politraumatism prin agresiune.

Leziunile de violență externe și interne s-au produs prin loviri, comprimări repetate cu corpuri și mijloace contondente. Prin decizia penală nr. 174 din 2 octombrie 2007 a Curții de Apel Bacău s-a respins, ca tardiv, apelul declarat de inculpat. Prin referatul nr. 1069/111/6 din 14 ianuarie 2008 întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, după finalizarea actelor de cercetare, s-a concluzionat că motivele invocate nu se încadrează în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., pe calea revizuirii neputându-se obține o prelungire a administrării probelor pentru fapte și împrejurări lămurite deja de instanță iar actul medical invocat de revizuient nu tinde la pronunțarea unei soluții diametral opuse celei pronunțate.

Instanța de fond investită cu soluționarea cererii de revizuire a reținut că, referitor la adeverința medicală depusă în copie de către revizuient, aceasta nu este ștampilată și parafată de unitatea medicală ori de medic, situație în care acest înscris nu este veridic și nu poate produce consecințe juridice. Mai mult, analizându-se conținutul acestui act s-a observat că afecțiunea prezentată, respectiv „fractură arc costal stâng posterior VIII, pe linia axială posterioară” este diferită și fără legătură cu leziunile constatate în raportul de constatare medico-legală nr. S19/15/A4/2007 a S.M.L. Bacău, prin care s-au stabilit cauzele morții, astfel că actul depus de revizuient nu are ca obiect un element de bază în soluționarea procesului penal, datorită căruia să se ajungă la o soluție diametral opusă decât cea pronunțată.

În legătură cu celelalte motive invocate, respectiv reaudierea de martori și verificarea împrejurării că nu a premeditat fapta de lovire a victimei, s-a reținut că nu se încadrează în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., acestea puteau fi invocate ca motive în căile ordinare de atac. B. Î mpotriva acestei sentințe a declarat apel revizuientul, în memoriul depus ulterior solicitând să se aibă în vedere motivele invocate în cererea de revizuire, dar și împrejurarea că în dosarul de fond nu a fost expertizat psihiatric, că nu a dat nicio declarație scrisă și nu există în dosarul de fond declarații de martori care să stabilească în mod cert situația de fapt reală.

Prin decizia penală nr. 49 din 18 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, s-a respins apelul, ca nefondat, cu motivarea că expresia „ fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei”, la care se referă dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., semnifică existența unor întâmplări, situații, stări, care prin ele însele sau coroborate cu alte probe sunt de natură a stabili existența erorii judiciare și a duce la o altă soluționare a cauzei. Or, susținerea revizuientului în sensul că tatăl său suferise anumite leziuni anterior comiterii infracțiunii, nu are relevanță atâta vreme cât actul medical prezentat cu ocazia revizuirii atestă leziuni ce nu au legătură cu cele constatate pe cadavrul victimei.

C. Î mpotriva acestei decizii, condamnatul - revizuient a declarat recurs, în termen legal, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei respingeri a cererii de revizuire, reiterând motivele din cererea introductivă și apel. Examinând recursul declarat de condamnatul - revizuient prin prisma cazului de casare indicat, cel prevăzută de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Cazurile de revizuire sunt prevăzute strict și limitativ de dispozițiile art. 394 C. proc.

pen., acestea vizând descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, în cauza a cărei revizuire se cere, de către un martor, un expert sau un interpret; declararea ca fiind fals a unui înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere, sau un membru al completului de judecată, procurorul și persoana care a efectuat acte de cercetare penală să fi comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia. În cauză, instanța de fond și cea de apel au analizat susținerile revizuientului susceptibile de a fi încadrate în cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc.

pen., constatând însă că aceste susțineri sunt nefondate și apreciind, în mod corect, că motivele invocate de către revizuient constituie, în fapt, o critică a administrării și soluționării cauzei în fond, ceea ce nu poate constitui temei de revizuire și că ceea ce poate face obiectul probațiunii în cazul de revizuire prevăzută de art. 394 lit. a) C. proc. pen., o constituie faptele probatorii noi, iar nu mijloacele de probă noi, fiind inadmisibil ca pe calea revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte deja cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat cauza. Pe de altă parte, în mod corect s-a apreciat că actul medical prezentat, ce atestă leziuni anterioare decesului, nu este de natură a schimba radical soluția dispusă în cauză, atâta vreme cât actul medico-legal a descris leziuni traumatice poziționate diferit.

Așadar, cum aspectele invocate nu se regăsesc în cazurile de revizuire prevăzute expres și limitativ de art. 394 alin. (1) lit. a) – e) C. proc. pen., văzând și prevederile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul revizuientului - condamnat, pe care îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat, în baza prevăzută art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat R.D. împotriva deciziei penale nr. 49 din 18 martie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția penală. Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 140 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 mai 2008.