ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 294/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 294/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 327 din 24 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul

Cluj, în dosarul nr. 5416/117/2007, a fost condamnat inculpatul V.l., deținut

în prezent în Penitenciarul Gherla, în baza art. 20 C. pen., raportat la art.

174 și 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) și alin. (2)

C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă

la omor calificat la pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (2) și art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Potrivit art. 350 C. proc. pen., sa

menținut starea de arest a

inculpatului, iar conform art.

88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia timpul detenției preventive

începând cu data de 29 noiembrie 2007 și până la zi.

S-a constatat că partea vătămată V.S. nu

a formulat pretenții

civile în cauză.

În temeiul art. 14 și 346 C. proc. pen., combinat cu art. 998 C. civ.,

a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor de spitalizare în sumă de

2704,27 lei, plus dobânda legală începând cu data de 25 septembrie 2007 și până

la achitare integrală a sumei, către partea civilă Spitalul Clinic Județean de

Urgență Cluj, cu sediul în Cluj-Napoca, jud. Cluj, respectiv la plata

cheltuielilor de spitalizare în sumă de 2798,96 lei, plus dobânda legală

începând cu data de 20 octombrie 2007 și până la achitarea integrală a sumei,

către partea civilă Spitalul Municipal Dej, cu sediul în Dej, jud. Cluj.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscare specială a

furcii folosită de inculpat la săvârșire infracțiunii deduse judecății.

Conform art. 189 C. proc. pen., s-a stabilit în favoarea Baroului de

Avocați Cluj suma de 40 lei reprezentând onorariul avocațial din oficiu (cuvenit

av. V.B.D.), care s-a avansat din F.M.J.

Potrivit art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata

cheltuielilor judiciare avansate d stat în sumă de 900 lei, din care 40 lei

reprezintă onorariul avocațial din oficiu.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în fapt

că în cursul anului 2003, inculpatul V.l. s-a despărțit în fapt de soția sa,

reîntorcându-se din municipiul Zalău la locuința mamei sale, V.D., din

localitatea Rugășești, județul Cluj, care i-a pus la dispoziție una dintre

camere, în aceeași casă locuind într-o altă cameră fratele său, partea vătămată

V.S., împreună cu soția și cei trei copii minori.

Inculpatul nu și-a găsit un loc de muncă, realizând venituri doar

sporadic din muncile ocazionale prestate unor consăteni, consumând în mod

frecvent băuturi alcoolice, stare în care a provocat în mod repetat scandal,

certându-se, atât cu mama sa, V.D., cât și cu partea vătămată V.S. ce-i lua

acesteia apărarea.

Neînțelegerile și certurile dintre inculpat, mama și fratele său s-au

înmulțit începând cu anul 2004 ca urmare a promisiunii făcute de V.D. părții

vătămate că-i va lăsa la decesul ei drept moștenire casa de locuit.

Promisiunea arătată l-a nemulțumit pe inculpat și a constituit cauza

numeroaselor certuri ale acestuia cu mama sa și

partea vătămată cu care

s-a bătut de mai multe ori din acest motiv

inclusiv în anul curent.

La data de 13 septembrie 2007 în cursul dimineții, inculpatul V.l. a

consumat băuturi alcoolice, iar în jurul orei 12,00, a iești în curtea

locuinței, ducându-se la grajdul de animale unde cu o furcă de fier a dat

mâncare la animale. A mai fost văzut de partea vătămată V.S. care anterior a

făcut curățenie în grajd, acesta atrăgându-i atenția să nu

mai consuma băuturi alcoolice, întrucât este în

stare de ebrietate.

În urma reproșului făcut de partea vătămată,

inculpatul a început să-l înjure și să-l certe, fiind auzit de mama sa V.D., ce

a ieșit din casă pe scara de la intrare.

Fiindu-i teamă să nu fie lovit de inculpat

cu furca ce o avea în mână,

partea

vătămată a intenționat să intre în casă, pornind cu pași grăbiți spre

scara de la intrare. Inculpatul a fugit însă după partea vătămată,

ajungându-l în momentul în care acesta se afla în apropierea scării de la

intrarea în casă și era orientat cu spatele spre

el. A prins furca cu ambele

mâini aplicându-i părții vătămate o lovitură

în zona capului, astfel încât acesta a căzut la pământ, pierzându-și cunoștința

și fiind apoi ajutat de mama sa să intre în casă.

În cursul aceleiași zile, partea vătămată

V.S. a fost internat la

Clinica de Neurochirurgie I

Cluj-Napoca cu diagnosticul „traumatism

cranio-cerebral

acut mediu prin agresiune. Dilacerare hemoragică fronto-

parietală stângă

și occipital stânga. HSA. Edem cerebral difuz. Afazie motorie. Hemipareză

dreapta predominant brahial."

Examenul neurologic a relevat sindrom HIC moderat, tulburări de

limbaj de tip afazie motorie, hemipareză dreapta,

iar examenul C.T. craniu

fractură tempo-parietală stânga cu hematom

intracerebral posttraumatic lob parietal stând de 29/22 mm, mic hematom

intracerebral posttraumatic de 11/9 mm la nivelul lobului occipital stâng, edem

cerebral difuz.

La data de 15 septembrie 2007 partea

vătămată a fost supusă unei

intervenții chirurgicale

practicându-se volet fronto-parietal stâng, evacuarea hematomului. Examenul CT

craniu din aceeași dată a relevat fractură tempo-parietală stânga, focare

multiple de sângerări în lobii temporal, frontal și parietal stâng, focar mic

hemoragie în lobul temporal

drept, compresiunea

ventriculului lateral stând și dislocarea spre dreapta a

structurilor

liniei mediane. Partea vătămată V.S. a fost externat din Clinica Neurochirurgie

Cluj-Napoca la data de 24 septembrie 2007 și internat la Spitalul Municipal Dej

în perioada 24 septembrie - 3 octombrie 2007.

Din raportul de constatare medico-legală nr. 6435/ll/a/239 din 19

octombrie 2007 a rezultat că partea vătămată V.S. a prezentat leziuni ce s-au

putut produce prin lovire cu un corp dur, leziunile necesitând peste 60 zile

îngrijiri medicale, numărul total al acestora, precum și eventualul grad de

invaliditate putându-se stabili după

epuizarea

tratamentului medico-chirurgical și recuperator aplicat, leziunile

punând

viața victimei în primejdie, salvare acesteia datorându-se tratamentului

medico-chirurgicale corect și aplicat în timp util, direcția de aplicare a

loviturilor putând fi de la dreapta spre stânga și ușor oblic de sus în jos și

putând data din 13 septembrie 2007.

Fapta descrisă mai sus s-a probat prin: procesul-verbal de cercetare la

fața locului și planșa foto, procesul-verbal de consemnare a plângerii sau

denunțului oral, declarațiile părții vătămate V.S., raportul de constatare

medico-legală nr. 6435/ll/a/239 din 19 octombrie 2007 întocmit de I.M.L.

Cluj-Napoca, biletul de ieșire din spital și foile de observație clinică,

dovada de ridicare a furcii cu care inculpatul a lovit partea vătămată,

declarațiile martorilor V.D., V.C.A., V.V., A.A. și A.A., coroborare cu

declarațiile inculpatului.

Referitor la declarațiile inculpatului,

acesta a recunoscut că a aplicat

părții vătămate lovitura

cu furca în partea dreaptă a capului („ținând furca doar cu mâna dreaptă”),

negând, însă, faptul că a avut intenția de a-i

pune viața în primejdie, ori de a-i suprima viața, precizând că a lovit

partea

vătămată pentru a-i aplica o corecție, întrucât a fost provocat

de acesta fiind în prealabil lovit cu coada unui topor în spate, în timp ce se

afla în grajdul de animale și fără a fi de față alte persoane. Totodată,

inculpatul a arătat că, în urma loviturii primite, partea vătămată a căzut pe

scările de la intrarea în casă, lovindu-se cu parte stângă a capului de prima

treaptă a scărilor, sugerând, astfel că, leziunile prezentate de partea

vătămată la nivelul capului, în partea stângă, au fost produse în urma căderii

și lovirii acestuia cu capul de treptele scării.

Aceste afirmații ale inculpatului în apărare au fost înlăturate prin

declarațiile părții vătămate, ale martorilor oculari V.D. și V.C.A., precum și

prin concluziile raportului de constatare medico-legală întocmit de I.M.L.

Cluj-Napoca.

Astfel, din declarațiile părții vătămate

și ale martorilor oculari a reieșit

împrejurarea că inculpatul l-a urmărit cu furca în mână pe partea

vătămată

pentru a-l lovi, doar pentru că i-a cerut să nu

mai consume băuturi alcoolice, întrucât se află în stare de ebrietate, iar când

l-a ajuns a prins furca cu ambele mâini și i-a aplicat o singură lovitură

părții vătămate, în timp ce se afla în spatele acestuia, lovitură în urma

căreia partea vătămată a căzut la pământ.

De asemenea, din raportul de constatare medico-legală a rezultat fără

niciun dubiu că partea vătămată a prezenta leziuni externe doar în partea

stângă a capului, respectiv o fractură tempo-parietală, fiind înlăturată astfel

afirmați inculpatului potrivit căreia ar fi lovit partea vătămată în partea

dreaptă a capului, iar fractura tempo-parietală s-a produs în urma căderii

acestuia pe treptele de la intrarea în casă. Totodată, leziunile suferite de

partea vătămată s-au putut produce prin lovire cu corp dur, aspect ce a exclus,

de asemenea, producerea fracturii craniene prin cădere pe un plan dur.

Partea vătămată V.S. a fost internată la Spitalul Clinic Județean Cluj

în perioada 13 septembrie - 24 septembrie 2007, iar în perioada 24 septembrie -

3 octombrie 2007 la Spitalul Municipal Dej, cele două unități medicale

constituindu-se părți civile în cauză cu sumele de 2704,27 lei, respectiv

2798,96 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare, plus dobânda legală

începând cu prima zi următoare datei externării victimei și până la recuperarea

integrală a prejudiciului.

Partea vătămată V.S. a declarat că nu formulează pretenții civile în

cauză.

În drept, fapta inculpatului V.S., care, la data de 13 septembrie 2007,

i-a aplicat părții vătămate V.S., fratele său, o lovitură cu furca în cap,

producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare peste 60 zile îngrijiri

medicale și care i-au pus victimei viața în primejdie, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută și

pedepsită de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și 175 lit. c) C. pen.

La încadrarea juridică dată faptei

reținute în sarcina inculpatului s-au

avut în vedere

împrejurările în care acesta a comis fapta, respectiv în urma unei altercații avute

cu partea vătămată, pe fondul consumului de băuturi alcoolice și a unei stări

conflictuale mai vechi, instrumentul folosit

la

producerea leziunilor, respectiv o furcă din fier prevăzută cu o coadă de

lemn

în lungime de aproximativ 2 metri, instrument apt de a produce decesul, de

intensitatea loviturii aplicate și de zona corpului ce a fost vizată

(inculpatul alergând după victimă pe o distanță de aproximativ 15

m, prinzând furca cu ambele mâini și lovindu-l cu

putere în zona capului),

de leziunile ce i-au fost cauzate victimei,

care i-au pus efectiv viața în primejdie (salvarea acesteia datorându-se doar

intervenției chirurgicale competente și efectuate la timp), elemente ce au

relevat în mod clar intenția inculpatului, chiar și indirectă, de a suprima

viața victimei, motiv pentru care instanța a respins, ca nefondată, cererea de

schimbare a încadrării juridice formulată de apărătorul ales al inculpatului [(din

infracțiunea de tentativă la omor calificat pentru care inculpatul a fost

trimis în judecată în infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de

art. 182 alin. (2) C. pen.)].

La individualizare pedepsei care a fost aplicată inculpatului, instanța

a luat în considerare gradul de pericol social concret, foarte ridicat, al

infracțiunii comise, atitudinea relativ sinceră

avută de acesta pe parcursul

procesului penal, precum și faptul că

inculpatul posedă antecedente penale (care nu atrag însă starea de recidivă) și

s-a împăcat cu fratele său victima V.S. (acesta din urmă învederând instanței

că „nu are nicio pretenție de despăgubiri de la inculpat și dorește să fie

achitat și absolvit de vină”).

În consecință, făcând și aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit.

c) și alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen. (vis-a-vis de conduita

relativ

sinceră a acestuia în fața

organelor judiciare și de faptul că s-a împăcat cu

partea vătămată),

prima instanță a considerat că o pedeapsă de 6 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., aplicată

inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii sus menționate va fi în măsură să

contribuie la reeducarea lui.

Prima instanță a făcut aplicare art. 71 alin. (2) și art. 64 lit. a) și

b) C. pen.

Potrivit art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a

inculpatului, iar conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată

acestuia timpul detenției preventive începând cu data de 29 noiembrie 2007 și

până la zi.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, prima instanță a constatat

că partea vătămată V.S. nu a formulat pretenții civile în cauză.

Totodată, fiind întrunite cumulativ în cauză condițiile răspunderii

civile delictuale, temeiul art. 14 și 346 C. proc. pen., combinat cu art. 998

C. civ., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor de spitalizare în

sumă de 2704,27 lei, plus dobânda legală începând cu data de 25 septembrie 2007

și până la achitare integrală a sumei, către partea civilă Spitalul Clinic

Județean de Urgență Cluj, respectiv la plata cheltuielilor de spitalizare în

sumă de 2798,96 lei, plus dobânda legală începând cu data de 20 octombrie 2007

și până la achitarea integrală a sumei, către partea civilă Spitalul Municipal

Dej.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscare specială a

furcii

folosită de inculpat la săvârșirea

infracțiunii deduse judecății.

Conform art. 189 C. proc. pen., s-a stabilit în favoarea Baroului de

Avocați Cluj suma de 40 lei reprezentând onorariul avocațial din oficiu

(cuvenit av. V.B.D.), care s-a avansat din F.M.J.

Potrivit art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 900 lei, din care 40 lei

reprezintă onorariul avocațial din oficiu.

Împotriva acestei hotărâri a formulat, în termen legal, apel,

inculpatul, criticând hotărârea primei instanțe ca nefiind temeinică și legală.

În motivare apelului său, inculpatul a învederat faptul că încadrarea

juridică dată faptei sale nu este corectă, din probele aflate la dosar,

rezultând cu certitudine faptul că, acesta nu a intenționat să-și ucidă

fratele, agresiunile exercitate asupra acestuia fiind datorate stării de

ebrietate în care se afla și de altfel relațiile dintre cei doi sunt bune și

continuă și după incidentul, pe care, de altfel îl regretă.

De asemenea, inculpatul a mai criticat și cuantumul pedepsei stabilite,

arătând că aceasta este mult prea mare, în raport cu împrejurările concrete în

care a fost comisă fapta.

Prin decizia penală nr. 113/ A de la 10 noiembrie 2008 a Curții de Apel

Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr. 5416/117/2007, în

baza art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpatul V.l.

S-a menținut starea de arest preventiv a

inculpatului și s-a dedus din

pedeapsa

stabilită timpul reținerii și al arestului preventiv începând cu data

de 29 noiembrie 2007 și până la zi.

A fost obligat inculpatul la plata în favoarea statului a sumei de 300

lei, cheltuieli judiciare.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că din ansamblul

probator administrat în cauză, de către prima instanță și completat de către

instanța de apel (reaudierea inculpatului și a părții vătămate, precum și

raportul de expertiză întocmit) a rezultat fără dubiu vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii descrise în actul de sesizare a instanței.

Astfel, s-a constatat că, la data de 13 septembrie 2007, pe fondul

consumului de băuturi alcoolice, i-a aplicat fratelui său, părții vătămate V.S.,

o lovitură cu furca în cap, cauzându-i leziuni ce au necesitat spre vindecare

peste 60 de zile și au pus în primejdie viața victimei, după cum a rezultat din

raportul de constatare medico-legală întocmit în cauză.

Ulterior, inculpatul a solicitat, în fața instanței de apel întocmirea

unui raport de expertiză medico-legală având

următoarele obiective: dacă

leziunile suferite s-au putut produce și

prin cădere sau acțiune combinată și care dintre aceste leziuni au pus în

primejdie viața părții vătămate.

Concluziile raportului de expertiză medico-legală nu au făcut decât să

confirme starea de fapt expusă mai sus, principalele leziuni care au pus în

primejdie viața părții vătămate (fractură temporo-parietală stg. cu hematom

intracerebral posttraumatic lob. parietal stg.), s-au putut produce mai

probabil prin lovire activă cu un corp dur.

Raportat la cele de mai sus, coroborând proba științifică cu

declarațiile inculpatului, a părții vătămate, precum și a martorilor audiați a

rezultat că inculpatul a comis cu vinovăție

infracțiunea de tentativă la omor

calificat, această încadrare juridică

fiind corectă, ținând cont de împrejurările concrete de comitere a faptei, de

zona vitală în car a fost lovită partea vătămată, de obiectul contondent

folosit.

Apoi, faptul că partea vătămată l-a iertat pe inculpat, că relațiile

acestora sunt bune, a fost avut în vedere de către prima instanță la

individualizarea judiciară a pedepsei, prima instanță dând dovadă de clemență

la stabilirea cuantumului pedepsei, coborând pedeapsa sub minimul special

prevăzut de textul incriminator, prin aplicare circumstanțelor atenuante

prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) și alin. (2) C. pen.

Așa fiind, curtea de apel a apreciat că

hotărârea primei instanțe este

temeinică și legală și în

consecință, în baza art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a respins, ca

nefondat, apelul.

În baza art. 381 C. proc. pen., a menținut starea de arest

preventiv a inculpatului, constatând că

temeiurile care au stat la baza luării acesteia subzistă și în continuare și a

dedus din pedeapsa stabilită timpul reținerii și al arestului preventiv

începând cu data de 29 noiembrie 2007 și

până la zi.

A fost obligat inculpatul la plata în favoarea statului a sumei de 300

lei, cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei decizii a declarat, în termenul legal, recurs

inculpatul V.l., criticând-o, arătând în scris împrejurările faptice din ziua

de 13 septembrie 2007, în sensul că a efectuat niște munci agricole și a

consumat împreună cu fratele său, V.S. băuturi alcoolice, având o discuție cu

una dintre fetele fratelui său, acesta a venit la el înjurându-l, s-au luat la

ceartă și acesta având în mână un topor cu care lucra la lemne l-a lovit peste

spate, după care a fugit spre intrarea de la casă. Recurentul inculpat a

menționat că a fugit după el și având furca cu care lucra la grajd în mâna

dreaptă la scările de la intrare în casă l-a lovit cu o singură mână cu furca,

o lovitură întâmplătoare, pentru a-i aplica o corecție, fără a-și da seama că

furca ajunge în partea gâtului și a

capului

pe partea dreaptă, el fiind cu spatele, după care a căzut cu partea

stângă

a capului lovindu-se de scările de beton de la intrarea în casă. Auzind gălăgie

mama sa V.D. și fiica cea mare a lui au ieșit din casă văzând toate cele

întâmplate, după un timp s-a ridicat și a intrat în casă. Mai târziu acuzând

dureri, fiica lui cea mare a mers la niște vecini pentru a da telefon la spital

pentru a trimit o salvare, acestea și la insistențele sale fiind de față. După

ce a fost lua de salvare și dus la Spitalul Dej, aceștia l-au trimis la Clinica

de Neurochirurgie unde a vorbit cu medicul care Ie-a spus că va trebui să

intervină chirurgical pentru că are format un hematom pe creier în partea

stângă după cum prezintă filmul C.T. Pe parcursul spitalizării, în Spitalul

Județean Cluj și Spitalul mun. Dej a fost de mai multe ori la el pentru a vedea

cum se simte, iar după ce s-a întors acasă din spital, a conviețuit din nou

împreună în aceeași casă, părându-i foarte rău de ceea ce s-a întâmplat.

Recurentul inculpat a mai arătat aspecte legate de ancheta desfășurată

la poliție, despre audierea sa, că a lucrat în cadrul Ministerului de Interne

la I.J. Sălaj, poliție și cu șeful de post din

comună nu era în relații bune, aspecte privind prezentarea materialului

de

urmărire penale și afirmațiile procurorului față de declarațiile date

de mama și fratele său, că dacă nu semnează materialul de urmărire penală ca

studiat îi va întocmi proces-verbal și numai așa o să poată vreo 3 - 4 ani pe

la Penitenciarul Gherla. De asemenea, recurentul inculpat a mai făcut referiri

la aspecte de la instanța de fond, la audierea fratelui său, arătând pedeapsa

ce i-a fost aplicată. Fiind nemulțumit de pedeapsa aplicată și pentru faptul că

nu i s-a acordat timp pentru a putea aduce pe cei doi, adică pe fratele său și

mama sa în instanță a solicitat o expertiză după intervenția chirurgicală, că

la dosarul curții de apel a prezentat decizia de clasare medicală a sa de la

Spitalul Militar de Urgență Cluj, are 4 frați care s-au prezentat la instanța

de apel pentru a povesti că toți cei 5 frați s-au înțeles foarte bine și că el

nu a avut niciodată pretenții la nimic, precum și alte aspecte.

Recurentul inculpat a mai menționat faptul că nu pune la îndoială

cercetarea făcută de organele competente, recunoaște că este vinovat, supărarea

de după cele întâmplate i-au produs un accident vascular pe creier urmat de o

semipareză stânga din timpul când a fost arestat, a fost dus la Spitalul

Penitenciar Dej unde și-a petrecut timpul, a fost internat de 5 ori, anexând

prima scrisoare medicală a Spitalului Dej, solicitând analizarea situației

sale, casarea hotărârilor pronunțate și schimbarea încadrării juridice de la

tentativă la omor calificat la vătămare corporală gravă și aplicare unei

pedepse cu suspendare sau la o altă măsură prin extinderea ariei circumstanțelor

atenuante și coborârea pedepsei până la limita minimă posibilă.

Motivelor de recurs le-au fost atașate un bilet de ieșire scrisoare

medicală de la Spitalul Militar de Urgență Dr. Constantin Papilian Cluj-

Napoca privind pe plt. adj. Rez. V.l. având diagnosticul

„discopatie

lombo-sacrată faza III std. II Lombosciatică stg. trenantă

H.T.A. gradul II risc înalt, obezitate gradul II, dislipidemie mixtă”, precum

și scrisoare medicală din Penitenciarul Spital Dej în care se arată

diagnosticul la externare, „HTA gr. II risc înalt. Hemipareză stg. post AVC

ischemic, Lambliază”.

La termenul de judecată de la 11 decembrie 2008, Înalta Curte, în baza

art. 300

2

și a art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen., a constatat

legală și temeinică

măsura arestării preventive a inculpatului V.l., măsură pe care a menținut-o,

onorariul pentru apărare din oficiu a inculpatului, în sumă de 100 lei se va

plăti din fondul Ministerului Justiției.

În considerentele încheierii de la termenul arătat, instanța de recurs

a constatat că măsura arestării preventive este legală și temeinică și având în

vedere că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului

subzistă și că impun privarea de libertate în continuare a dispus în

consecință.

La termenul de astăzi, în recurs,

apărătorul recurentului inculpat, în

concluziile orale, în

dezbateri a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct.

17 și 14 C. proc. pen., solicitând în

susținerea

primului temei de casare, schimbarea încadrării juridice a faptei

în

infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., arătând că din probe

rezultă că inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu intenția de a-i aplica o corecție,

iar nu de a o ucide. În ceea ce privește al doilea temei de casare, apărătorul

recurentului inculpat a solicitat reducerea pedepsei aplicată, ca urmare a

schimbării încadrării juridice și a acordării unei mai

mari eficiente circumstanțelor concrete de săvârșire ale faptei, comisă

pe fondul unei neînțelegeri și a consumului de alcool, precum și a se avea în

vedere

că relațiile dintre inculpat și fratele său sunt bune în prezent și starea

sănătății inculpatului, așa încât apreciază că se impune admiterea recursului

declarat de inculpat.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public asupra recursului

declarat de inculpat, precum și poziția recurentului inculpat din ultimul

cuvânt au fost consemnate în detaliu în parte introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursul declarat de recurentul inculpat V.l. împotriva

deciziei instanței de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza

prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și 14

C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul inculpatului ca fiind nefondat

pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat

rezultă că instanța de apel în mod corect și-a însușit argumentele primei

instanțe, iar la rândul său, în baza propriului examen, în mod judicios și

motivat a stabilit vinovăția inculpatului V.l. în săvârșirea infracțiunii

pentru care a fost trimis în judecată, respectiv tentativă la omor calificat,

în raport cu situația de fapt reținută.

Înalta Curte consideră că în contextul cauzei s-a dat eficiență

dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea

probelor, stabilindu-se că fapta inculpatului V.l., care la data de 13

septembrie 2007, i-a aplicat părții vătămate V.S., fratele său, o lovitură cu

furca în zona capului, producându-i leziuni ce au necesitate pentru vindecare

peste 60 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus victimei viața în

primejdie, întrunește, atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator

al infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen.,

raportat la art. 174 și 175 lit. c) C. pen.

Din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cursul procesului

penal, atât în faza urmăririi penale, cât și a cercetării judecătorești, în

primă instanță, precum și în apel, respectiv din procesul-verbal de cercetare

la fața locului și planșa foto

, cu

procesul-verbal de consemnare a plângerii sau denunțului

oral, cu

declarațiile părții vătămate V.l., cu declarațiile martorilor V.D., V.C.A., V.V.,

A.A., A.A., cu raportul de constatare medico-legală nr. 6435/ll/a/239 din 19

octombrie 2007, cu biletul de ieșire din spital și foile de observație clinică,

dovada de ridicare a furcii cu care inculpatul a lovit partea vătămată, cu

raportul de expertiză medico-legală nr. 6277/ll/a/200 din 31 octombrie 2008

întocmit de I.M.L. Cluj Napoca privind pe V.S., cu fotocopiile scrisorilor

medicale privind pe inculpatul V.l., cu declarațiile inculpatului V.l. a

rezultat modalitatea efectivă de săvârșire a infracțiunii de către inculpatul V.l.,

concretizată în contribuția concretă, exclusivă în care acesta a acționat, prin

aplicarea unei lovituri, în timp ce partea vătămată se afla cu spatele, cu o

furcă, în zona capului părții vătămate V.S., fratele său, producându-i acestuia

leziuni ce au necesitat peste 60 de zile îngrijiri

medicale și care au pus viața acesteia în primejdie, evidențiind,

totodată și

reprezentarea de către inculpat a rezultatului letal al

faptei sale, care chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea

producerii acestuia, acționând cu intenție indirectă în comiterea infracțiunii

de tentativă la omor calificat, așa încât au fost înlăturate apărările

inculpatului, care a invocat că nu a urmărit suprimarea vieții fratelui său, ci

doar aplicarea unei corecții.

Astfel, în declarația dată în cursul urmăririi penale, în prezența

procurorului, aflată la dosarul parchetului, partea vătămată V.S. arătat. „La

data de 13 septembrie 2007 am văzut că fratele meu V.l. a consumat dimineața

țuică, astfel încât în jurul amiezii era deja beat. Mă aflam la domiciliu

împreună cu cei trei copii ai mei minori, fratele V.l. și mama noastră V.D.

M-am dus la grajdul de animale să scot gunoiul afară timp în care fratele meu V.l.

se afla în casă. În jurul orei 12,00, V.l. a ieșit în curte locuinței și l-am

văzut că a dat de mâncare la animale cu furca, l-am atras atenția să nu mai

bea, întrucât este beat, acesta a început să strige la mine motiv pentru ca am

intenționat să intru în casă,

fiindu-mi

teamă să nu mă lovească cu furca ce o avea în mână. Am pornit

din curte

spre scara de la intrare în casă cu pași grăbiți, văzând că fratele meu V.l.

vine după mine, încercând să mă ajungă. Înainte de a urca pe

prima treaptă de la intrare în timp ce mă aflam

cu spatele spre fratele meu V.l. am simțit o lovitură puternică în cap, căzând

la pământ după care mi-

am pierdut cunoștința. Precizez că înainte de a

fi lovit de către fratele meu mama a iești din casă pe scara de la intrare

întrucât a auzit când fratele meu a strigat la mine”.

Partea vătămată V.l. în declarația dată, la instanța de apel, aflată la

dosarul curții de apel a menționat că”. Nu a avut loc o altercație cu fratele

meu, nu ne-am certat, acesta m-a lovit cu furca în partea stângă a capului,

mi-a aplicat o singură lovitură în urma căreia am căzut și m-am lovit de scări ...

îmi amintesc bine, cu siguranță în partea stângă a capului am fost lovit cu

furca de inculpat. Precizez că eram cu spatele la inculpat, nu am putut observa

cu ce mână ținea furca sau modalitatea în care m-a lovit, cu o mână sau

ambele..”.

În declarația dată, în prezenta procurorului, aflată la dosarul

parchetului, martora V.D., mama inculpatului și a părții vătămate a precizat că

„..La data de 13 septembrie 2007 mă aflam acasă împreună cu V.l., V.S. și cei

trei copii minori ai acestuia și am văzut că în

cursul dimineții cei doi au consumat țuică după care s-au dus la

grajdul de animale. În jurul orei 12,00, am auzit gălăgie în curte motiv pentru

care am

iești din casă afară să văd ce se întâmpla deoarece mi-am dat

seama că cei doi fii ai mei se ceartă. în momentul în care am ajuns pe scări

l-am văzut pe V.S. apropiindu-se de scara de la intrare venind mai grăbit iar

în spatele său la o distanță de 2 - 3 m venea V.l. având în mână o furcă cu

coarne de fier. În momentul în care V.S. a ajuns în capătul scărilor a fost

ajuns din urmă de către fratele său V.l. care a prins furca cu ambele mâini

lovindu-l din spate în cap, acesta căzând la pământ ... L-am întrebat pe V.l.

de ce l-a lovit cu furca pe fratele său V.S. acesta spunând că i-a luat sticla

de țuică. De mai multe ori V.l. s-a certat atât cu fratele său V.S., cât și cu

mine fiind nevoită să anunț organele de poliție pentru a interveni întrucât

vroia să ne bată. Și în cursul anului curent V.l. s-a bătut cu fratele său V.S.”.

Martora V.C.A., în declarația dată, în prezența procurorului, aflată la

dosarul parchetului a arătat că „..în jurul orei

12,00, în timp ce eu mă aflam în curtea locuinței și mă jucam l-am văzut

pe

tata lucrând în grajdul de

animale de unde scotea gunoiul pe oblon. La un

moment dat după ce tata a

terminat lucrul a iești din grajd în curte și l-am

văzut pe unchiul meu că a apărut în curte. Unchiul meu s-a dus în șură

de

unde a luat o furcă, având coarnele din fier îndreptându-se spre

tata. În acel moment văzându-l pe V.l. cu furca în mână, tata a fugit spre

casă, însă înainte de a reuși să ajungă la scara de la intrare a fost ajuns din

urmă de V.l., care a ridicat furca ținând-o cu ambele mâini de coada din lemn,

lovindu-l pe tatăl meu în cap, astfel încât acesta a căzut jos. Precizez că în

momentul în care V.l. l-a lovit pe tata cu furca acesta se afla cu spatele spre

unchiul meu și bănuiesc că nu a văzut ce vrea să facă unchiul, motiv pentru

care nu a încercat să se apere. Menționez că înainte ca V.l. să îl lovească pe

tata cu furca nu i-am auzit să se certe și nu cunosc motivul pentru care l-a

lovit. în perioada anterioară V.l. s-a certat de mai multe ori cu tata de

regulă când era sub influența băuturilor alcoolice, acesta fiind un consumator

de băuturi alcoolice certându-se de multe ori cu bunica.”

Martora V.V., în declarația dată, în prezența procurorului, aflată la dosarul

parchetului a arătat că „..Eu locuiesc împreună cu soțul și copii noști minori

în locuința mamei sale încă de la căsătorie, însă după ce în casă s-a mutat și

V.l., între acesta și soțul meu au

apărut

neînțelegeri, în principal generate de modul în care se comporta cu

soacra mea V.D. față de care avea o atitudine

necuviincioasă, o

înjura mereu și îi reproșa multe lucruri pe care

aceasta le făcea și mi se păreau normale. V.l. consuma aproape zilnic băuturi

alcoolice și

de regulă când era băut se

certa cu mama sa V.D. și o înjura fără

niciun motiv. Soțul meu V.S.

intervenea între fratele său V.

l. și mama

lor V.D., luându-i de fiecare dată acesteia din urmă

apărarea. întrucât

soțul meu îi atrăgea atenția fratelui său V.l. cu privire la modul în care se

comporta și atitudinea ce o are față de mama lor, cei doi s-au certat de mai

multe ori și chiar s-au bătut. Nu am fost

niciodată

în relații de dușmănie cu V.l., însă m-am certat câteodată

cu el și

bănuiesc că acestuia nu-i convenea faptul că eu și familia mea locuim în casa

lui V.D. Nu cunosc ca între V.l. și soțul meu să fi existat discuții cu privire

la casa aparținând mamei lor din care aveam și eu cotă parte”.

În declarația dată, în prezenta procurorului, aflată la dosarul

parchetului, martora A.A. a menționat că „..La data de 13 septembrie 2007 mă

aflam la domiciliu în bucătăria de vară și în jurul orei 12 am auzit gălăgie în

curte la V.l. auzind că cesta de ceartă cu fratele său V.S. Nu i-am văzut pe cei

doi, însă i-am recunoscut după voce. l-am auzi „hai să ne batem” fără să pot

preciza cine a spus acest lucru. Cei doi se certau cu voce tare. La un moment

dat am auzit-o pe V.D. strigând. „Vai că l-ai omorât”.

În declarația dată, în prezența procurorului, aflată la dosarul

parchetului, martorul A.A. a arătat că „..La data de 13 septembrie 2007 mă

aflam la domiciliu și în jurul amiezii am auzit gălăgie în curte la V.D.

intenționând să merg să văd ce se întâmplă, însă soția mea mi-a interzis să fac

acest lucru. Am auzit-o pe V.D.:” Vai că-l omoară. Vai că i-a dat cu furca-n

cap” la scurt timp am văzut apoi venind la locuința lui V.D. organele de

poliție și

salvarea. În stradă am văzut mai

mulți vecini care s-au dus să vadă ce s-a

întâmplat dintre care rețin pe

A.A.”.

În concluziile raportului de constatare

medico-legală nr. 6435/ll/a/239

din 19 octombrie 2007

întocmit de I.M.L. Cluj Napoca, aflat la dosarul parchetului se concluzionează

că „Numitul V.S. prezintă

leziuni corporale

care s-au putut produce prin lovire cu corp dur. Leziunile

necesită

peste 60 zile de îngrijiri medicale. Numărul total al acestora, precum și

eventualul grad de invaliditate se vor putea stabili după

epuizarea tratamentului medico-chirurgical și

recuperator aplicat. Leziunile

au pus în primejdie viața victimei,

salvarea acestuia datorându-se tratamentului medico-chirurgical corect aplicat

și în timp util. Direcția de aplicare a loviturilor a putut fi de la dreapta

spre stânga și ușor oblic de sus în jos. Leziunile pot data din 13 septembrie

2007.”

În raportul de expertiză medico-legală nr. 6277/ll/a/200 din 31

octombrie 2008 întocmit de I.M.L. Cluj Napoca, aflat la dosarul curții de apel

se concluzionează că „Din actele medicale și medico-legale

rezultă că numitul V.S. a prezentat ca urmare a

agresiunii din data

de 13 septembrie 2007 următoarele leziuni

traumatice: a) Plagă contuză parietală stg. (se menționează în diagnosticul de

trimitere), b) TCCA cu plagă contuză superficială (excoriație fronto-parietală

dr. ), c) fractură temporo-parietală stg. cu hematom intracerebral

posttraumatic lob parietal stg; mic hematom intracerebral posttraumatic la

nivel occipital stg. (leziuni decelate cu ocazia examinărilor clinice și

paraclinice efectuate în cursul internării la Clinica de Neurochirurgie Cluj).

Coroborând datele din actele medicale și medico-legale cu datele de anchetă

opiniem că: leziunile

traumatice descrise

la punctul a) și c) s-au putut produce mai probabil prin lovire activă cu un

corp dur, neputându-se exclude în totalitate căderea de

la același

nivel, leziunea descrisă la punctul b) s-a putut produce mai

probabil prin cădere de la același nivel pe o

suprafață dură. 3. Opiniem că

leziunile descrise la punctul c) au pus în

primejdie viața victimei.”

În raport cu cele mai sus arătate, Înalta Curte nu poate avea în

vedere apărarea inculpatului cu privire la

schimbarea încadrării juridice din

infracțiunea de tentativă la omor

prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și 175 lit. c) C. pen., în

aceea de vătămare corporală gravă statuată de art. 182 alin. (2) C. pen.,

deoarece din materialitatea concretă a săvârșirii faptei, respectiv din actul

efectiv de executare comis de către inculpat, a rezultat atitudinea subiectivă

a acestuia de a produce rezultatul letal al victimei, atâta timp cât la

aplicarea loviturii, a folosit un obiect vulnerant, respectiv o furcă cu coarne

de fier, care era apt de a cauza moartea, într-o zonă vitală, respectiv aceea a

capului, cu o intensitate relativ ridicată, lovitură aplicată din spate părții vătămate,

aceasta, aflându-se în imposibilitate de a se apăra, forța loviturii fiind

ridicată, atâta timp cât a produs căderea părții vătămate la pământ, lovire ce

a condus la leziuni care au necesitat intervenție chirurgicală, pentru a căror

vindecare au fost necesare peste 60 de zile de îngrijiri medicale și care au

pus viața părții vătămate în primejdie.

Astfel, Înalta Curte constată că nu se susțin apărările recurentului

inculpat V.l., în sensul că a aplicat lovitura părții vătămate, doar pentru a

realiza o corecție, neurmărind suprimarea vieții victimei, deoarece din

modalitatea concretă în care a acționat, acesta a dovedit capacitatea de a

conștientiza consecințele pe care le poate produce aplicarea unei lovituri cu

furca asupra unei persoane, demonstrată nu numai prin experiența de viață a

inculpatului, ca o persoană matură, cu vârsta de 48 de ani și care efectuat

numeroase munci agricole, dar și prin pregătirea sa, având studii medii.

Așadar, Înalta Curte consideră că

încadrarea juridică a faptei pentru

care a fost trimis în

judecată inculpatul V.l. și anume infracțiunea

de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen., raportat

la art.

174 și 175 lit. c) C. pen., este corectă și susținut prin

materialul probator

administrat,

neimpunându-se schimbarea ei, așa cum s-a solicitat, nefiind

aplicabil

cazul de casare invocat, respectiv art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen.

Înalta Curte nu poate reține solicitarea apărării referitoare la

reindividualizarea pedepsei aplicată inculpatului, ca urmare a schimbării

încadrării juridice în art. 182 alin. (2) C. pen., față de limitele de

pedeapsă prevăzute de lege pentru această

infracțiune, deoarece nu și-a

însușit critica cu privire la greșita

încadrare juridică, ci dimpotrivă a constatat că în mod corect s-a reținut în

sarcina inculpatului infracțiunea de tentativă la omor calificat, așa cum s-a

arătat, așa încât va examina critica cu privire la greșita individualizare a

pedepsei pentru infracțiunea de care a fost învinuit.

Așadar, Înalta Curte constată să sub aspectul individualizării pedepsei

aplicată inculpatului, în contextul cauzei, atât în ceea ce privește cuantumul

acesteia, cât și modalitatea de executare, atât prima instanță, cât și instanța

de apel, prin însușirea argumentelor a celei dintâi, cât și propriului examen

efectuat, în mod just au ținut cont în mod efectiv de criteriile generale

prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv de gradul de pericol social concret

ridicat al faptei comise, agravat prin circumstanțele reale în care s-a

săvârșit fapta, valoarea socială atinsă prin aceasta, urmările produse, numărul

zilelor de îngrijiri medicale și faptul că viața părții vătămate i-a fost pusă

în primejdie, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, relația de

rudenie cu partea vătămată, atitudinea relativ sinceră a inculpatului pe

parcursul procesului penal, este cunoscut cu antecedente penale, care deși nu

atrag starea de recidivă, așa cum rezultă din fișa de cazier aflată la dosarul

parchetului, dovedesc o perseverență infracțională, are doi copii minori, are

studii medii.

Mai mult în stabilirea cuantumului de pedeapsă aplicat inculpatului s-a

dat eficiență în mod distinct circumstanțelor judiciare atenuante prevăzute la

art. 74 alin. (1) lit. c) și alin. (2) C. pen. și regimului sancționator

corespunzător statuat în art. 76 alin. (2) C. pen., apreciindu-se conduita

inculpatului în fața organelor judiciare, precum și faptul că s-a împăcat cu

partea vătămată, așa încât pedeapsa a fost

coborâtă

sub minimul legal prevăzut de lege pentru infracțiunea reținută în

sarcina

sa, respectiv tentativă la omor calificat, forma tentativei având un regim

sancționator legal deja diminuat, în condițiile prevăzute la art. 21 alin. (2)

C. proc. pen.

Astfel, Înalta Curte consideră că pedeapsa principală de 6 ani închisoare

cu executare în regim de detenție este singura în măsură să asigure realizarea

scopurilor de exemplaritate, dar și cel educativ, în îndreptarea atitudinii

inculpatului față de comiterea de infracțiuni și resocializarea sa viitoare

pozitivă.

În raport cu cele arătate, nu poate fi avută în vedere solicitarea

apărătorului recurentului inculpat de a se da o și mai largă eficiență

circumstanțelor atenuante judiciare, deoarece, pe de-o parte au fost avute în

vedere în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea

judiciară a pedepselor, așa încât pedeapsa stabilită în cuantumul și

modalitatea arătată reflectă și respectarea principiului proporționalității

între gravitatea faptei și profilul socio-moral și de personalitate al

inculpatului, iar pe de altă parte, reținerea în mod predilect numai a

circumstanțelor personale ale inculpatului, ar conduce la încălcarea procesului

de stabilire al pedepselor.

De asemenea, Înalta Curte nu poate reține nici apărările personale ale

inculpatului cu privire la circumstanțele personale privind starea sănătății

sale, care deși a fost susținută probator, atât la instanța de apel, cât și la

instanța de recurs, reprezentând o realitate că inculpatul este suferind, însă

această circumstanță personală a fost evaluată în raport și cu circumstanțele

reale ale faptei, așa încât nu conduce exclusiv la diminuarea cuantumului de

pedeapsă.

Astfel, Înalta Curte constată că instanțele în mod just au stabilit

cuantumul pedepsei principale aplicat inculpatului, precum și modalitatea

de executare, prin privare de libertate, așa

încât nu este incident cazul de

casare invocat, respectiv art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

În raport cu cele menționate, Înalta Curte consideră că decizia

instanței de apel este legală și temeinică sub toate aspectele.

De asemenea, verificând hotărârea atacată nu a constatat nici existența

vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 385

9

alin.

(3) C. proc. pen.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen.,

va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat V.l.

împotriva deciziei penale nr. 113/ A din 10 noiembrie 2008 a Curții de Apel

Cluj, secția penală și de minori.

Se va deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata

reținerii și a arestării preventive de la 29 noiembrie 2007 la 29 ianuarie

2009.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga

recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma

de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat V.I. împotriva

deciziei penale nr. 113/ A din 10 noiembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția

penală și de minori.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reținerii și

a arestării preventive de la 29 noiembrie 2007 la 29 ianuarie 2009.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei cu titlul de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29

ianuarie 2009.