ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 294/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 327 din 24 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. 5416/117/2007, a fost condamnat inculpatul V.l., deținut în prezent în Penitenciarul Gherla, în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) și alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat la pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (2) și art. 64 lit. a) și b) C. pen. Potrivit art. 350 C. proc. pen., sa menținut starea de arest a inculpatului, iar conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia timpul detenției preventive începând cu data de 29 noiembrie 2007 și până la zi.

S-a constatat că partea vătămată V.S. nu a formulat pretenții civile în cauză. În temeiul art. 14 și 346 C. proc. pen., combinat cu art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor de spitalizare în sumă de 2704,27 lei, plus dobânda legală începând cu data de 25 septembrie 2007 și până la achitare integrală a sumei, către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj, cu sediul în Cluj-Napoca, jud. Cluj, respectiv la plata cheltuielilor de spitalizare în sumă de 2798,96 lei, plus dobânda legală începând cu data de 20 octombrie 2007 și până la achitarea integrală a sumei, către partea civilă Spitalul Municipal Dej, cu sediul în Dej, jud. Cluj. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscare specială a furcii folosită de inculpat la săvârșire infracțiunii deduse judecății.

Conform art. 189 C. proc. pen., s-a stabilit în favoarea Baroului de Avocați Cluj suma de 40 lei reprezentând onorariul avocațial din oficiu (cuvenit av. V.B.D.), care s-a avansat din F.M.J. Potrivit art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate d stat în sumă de 900 lei, din care 40 lei reprezintă onorariul avocațial din oficiu. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în fapt că în cursul anului 2003, inculpatul V.l. s-a despărțit în fapt de soția sa, reîntorcându-se din municipiul Zalău la locuința mamei sale, V.D., din localitatea Rugășești, județul Cluj, care i-a pus la dispoziție una dintre camere, în aceeași casă locuind într-o altă cameră fratele său, partea vătămată V.S., împreună cu soția și cei trei copii minori.

Inculpatul nu și-a găsit un loc de muncă, realizând venituri doar sporadic din muncile ocazionale prestate unor consăteni, consumând în mod frecvent băuturi alcoolice, stare în care a provocat în mod repetat scandal, certându-se, atât cu mama sa, V.D., cât și cu partea vătămată V.S. ce-i lua acesteia apărarea. Neînțelegerile și certurile dintre inculpat, mama și fratele său s-au înmulțit începând cu anul 2004 ca urmare a promisiunii făcute de V.D. părții vătămate că-i va lăsa la decesul ei drept moștenire casa de locuit. Promisiunea arătată l-a nemulțumit pe inculpat și a constituit cauza numeroaselor certuri ale acestuia cu mama sa și partea vătămată cu care s-a bătut de mai multe ori din acest motiv inclusiv în anul curent.

La data de 13 septembrie 2007 în cursul dimineții, inculpatul V.l. a consumat băuturi alcoolice, iar în jurul orei 12,00, a iești în curtea locuinței, ducându-se la grajdul de animale unde cu o furcă de fier a dat mâncare la animale. A mai fost văzut de partea vătămată V.S. care anterior a făcut curățenie în grajd, acesta atrăgându-i atenția să nu mai consuma băuturi alcoolice, întrucât este în stare de ebrietate. În urma reproșului făcut de partea vătămată, inculpatul a început să-l înjure și să-l certe, fiind auzit de mama sa V.D., ce a ieșit din casă pe scara de la intrare. Fiindu-i teamă să nu fie lovit de inculpat cu furca ce o avea în mână, partea vătămată a intenționat să intre în casă, pornind cu pași grăbiți spre scara de la intrare.

Inculpatul a fugit însă după partea vătămată, ajungându-l în momentul în care acesta se afla în apropierea scării de la intrarea în casă și era orientat cu spatele spre el. A prins furca cu ambele mâini aplicându-i părții vătămate o lovitură în zona capului, astfel încât acesta a căzut la pământ, pierzându-și cunoștința și fiind apoi ajutat de mama sa să intre în casă. În cursul aceleiași zile, partea vătămată V.S. a fost internat la Clinica de Neurochirurgie I Cluj-Napoca cu diagnosticul „traumatism cranio-cerebral acut mediu prin agresiune. Dilacerare hemoragică fronto- parietală stângă și occipital stânga. HSA. Edem cerebral difuz. Afazie motorie. Hemipareză dreapta predominant brahial." Examenul neurologic a relevat sindrom HIC moderat, tulburări de limbaj de tip afazie motorie, hemipareză dreapta, iar examenul C.T.

craniu fractură tempo-parietală stânga cu hematom intracerebral posttraumatic lob parietal stând de 29/22 mm, mic hematom intracerebral posttraumatic de 11/9 mm la nivelul lobului occipital stâng, edem cerebral difuz. La data de 15 septembrie 2007 partea vătămată a fost supusă unei intervenții chirurgicale practicându-se volet fronto-parietal stâng, evacuarea hematomului. Examenul CT craniu din aceeași dată a relevat fractură tempo-parietală stânga, focare multiple de sângerări în lobii temporal, frontal și parietal stâng, focar mic hemoragie în lobul temporal drept, compresiunea ventriculului lateral stând și dislocarea spre dreapta a structurilor liniei mediane. Partea vătămată V.S. a fost externat din Clinica Neurochirurgie Cluj-Napoca la data de 24 septembrie 2007 și internat la Spitalul Municipal Dej în perioada 24 septembrie - 3 octombrie 2007. Din raportul de constatare medico-legală nr. 6435/ll/a/239 din 19 octombrie 2007 a rezultat că partea vătămată V.S.

a prezentat leziuni ce s-au putut produce prin lovire cu un corp dur, leziunile necesitând peste 60 zile îngrijiri medicale, numărul total al acestora, precum și eventualul grad de invaliditate putându-se stabili după epuizarea tratamentului medico-chirurgical și recuperator aplicat, leziunile punând viața victimei în primejdie, salvare acesteia datorându-se tratamentului medico-chirurgicale corect și aplicat în timp util, direcția de aplicare a loviturilor putând fi de la dreapta spre stânga și ușor oblic de sus în jos și putând data din 13 septembrie 2007. Fapta descrisă mai sus s-a probat prin: procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto, procesul-verbal de consemnare a plângerii sau denunțului oral, declarațiile părții vătămate V.S., raportul de constatare medico-legală nr. 6435/ll/a/239 din 19 octombrie 2007 întocmit de I.M.L.

Cluj-Napoca, biletul de ieșire din spital și foile de observație clinică, dovada de ridicare a furcii cu care inculpatul a lovit partea vătămată, declarațiile martorilor V.D., V.C.A., V.V., A.A. și A.A., coroborare cu declarațiile inculpatului. Referitor la declarațiile inculpatului, acesta a recunoscut că a aplicat părții vătămate lovitura cu furca în partea dreaptă a capului („ținând furca doar cu mâna dreaptă”), negând, însă, faptul că a avut intenția de a-i pune viața în primejdie, ori de a-i suprima viața, precizând că a lovit partea vătămată pentru a-i aplica o corecție, întrucât a fost provocat de acesta fiind în prealabil lovit cu coada unui topor în spate, în timp ce se afla în grajdul de animale și fără a fi de față alte persoane.

Totodată, inculpatul a arătat că, în urma loviturii primite, partea vătămată a căzut pe scările de la intrarea în casă, lovindu-se cu parte stângă a capului de prima treaptă a scărilor, sugerând, astfel că, leziunile prezentate de partea vătămată la nivelul capului, în partea stângă, au fost produse în urma căderii și lovirii acestuia cu capul de treptele scării. Aceste afirmații ale inculpatului în apărare au fost înlăturate prin declarațiile părții vătămate, ale martorilor oculari V.D. și V.C.A., precum și prin concluziile raportului de constatare medico-legală întocmit de I.M.L. Cluj-Napoca.

Astfel, din declarațiile părții vătămate și ale martorilor oculari a reieșit împrejurarea că inculpatul l-a urmărit cu furca în mână pe partea vătămată pentru a-l lovi, doar pentru că i-a cerut să nu mai consume băuturi alcoolice, întrucât se află în stare de ebrietate, iar când l-a ajuns a prins furca cu ambele mâini și i-a aplicat o singură lovitură părții vătămate, în timp ce se afla în spatele acestuia, lovitură în urma căreia partea vătămată a căzut la pământ. De asemenea, din raportul de constatare medico-legală a rezultat fără niciun dubiu că partea vătămată a prezenta leziuni externe doar în partea stângă a capului, respectiv o fractură tempo-parietală, fiind înlăturată astfel afirmați inculpatului potrivit căreia ar fi lovit partea vătămată în partea dreaptă a capului, iar fractura tempo-parietală s-a produs în urma căderii acestuia pe treptele de la intrarea în casă.

Totodată, leziunile suferite de partea vătămată s-au putut produce prin lovire cu corp dur, aspect ce a exclus, de asemenea, producerea fracturii craniene prin cădere pe un plan dur. Partea vătămată V.S. a fost internată la Spitalul Clinic Județean Cluj în perioada 13 septembrie - 24 septembrie 2007, iar în perioada 24 septembrie - 3 octombrie 2007 la Spitalul Municipal Dej, cele două unități medicale constituindu-se părți civile în cauză cu sumele de 2704,27 lei, respectiv 2798,96 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare, plus dobânda legală începând cu prima zi următoare datei externării victimei și până la recuperarea integrală a prejudiciului. Partea vătămată V.S. a declarat că nu formulează pretenții civile în cauză.

În drept, fapta inculpatului V.S., care, la data de 13 septembrie 2007, i-a aplicat părții vătămate V.S., fratele său, o lovitură cu furca în cap, producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare peste 60 zile îngrijiri medicale și care i-au pus victimei viața în primejdie, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și 175 lit. c) C. pen.

La încadrarea juridică dată faptei reținute în sarcina inculpatului s-au avut în vedere împrejurările în care acesta a comis fapta, respectiv în urma unei altercații avute cu partea vătămată, pe fondul consumului de băuturi alcoolice și a unei stări conflictuale mai vechi, instrumentul folosit la producerea leziunilor, respectiv o furcă din fier prevăzută cu o coadă de lemn în lungime de aproximativ 2 metri, instrument apt de a produce decesul, de intensitatea loviturii aplicate și de zona corpului ce a fost vizată (inculpatul alergând după victimă pe o distanță de aproximativ 15 m, prinzând furca cu ambele mâini și lovindu-l cu putere în zona capului), de leziunile ce i-au fost cauzate victimei, care i-au pus efectiv viața în primejdie (salvarea acesteia datorându-se doar intervenției chirurgicale competente și efectuate la timp), elemente ce au relevat în mod clar intenția inculpatului, chiar și indirectă, de a suprima viața victimei, motiv pentru care instanța a respins, ca nefondată, cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de apărătorul ales al inculpatului [(din infracțiunea de tentativă la omor calificat pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen.)].

La individualizare pedepsei care a fost aplicată inculpatului, instanța a luat în considerare gradul de pericol social concret, foarte ridicat, al infracțiunii comise, atitudinea relativ sinceră avută de acesta pe parcursul procesului penal, precum și faptul că inculpatul posedă antecedente penale (care nu atrag însă starea de recidivă) și s-a împăcat cu fratele său victima V.S. (acesta din urmă învederând instanței că „nu are nicio pretenție de despăgubiri de la inculpat și dorește să fie achitat și absolvit de vină”). În consecință, făcând și aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. c) și alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen.

(vis-a-vis de conduita relativ sinceră a acestuia în fața organelor judiciare și de faptul că s-a împăcat cu partea vătămată), prima instanță a considerat că o pedeapsă de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii sus menționate va fi în măsură să contribuie la reeducarea lui. Prima instanță a făcut aplicare art. 71 alin. (2) și art. 64 lit. a) și b) C. pen. Potrivit art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia timpul detenției preventive începând cu data de 29 noiembrie 2007 și până la zi. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, prima instanță a constatat că partea vătămată V.S.

nu a formulat pretenții civile în cauză. Totodată, fiind întrunite cumulativ în cauză condițiile răspunderii civile delictuale, temeiul art. 14 și 346 C. proc. pen., combinat cu art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor de spitalizare în sumă de 2704,27 lei, plus dobânda legală începând cu data de 25 septembrie 2007 și până la achitare integrală a sumei, către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj, respectiv la plata cheltuielilor de spitalizare în sumă de 2798,96 lei, plus dobânda legală începând cu data de 20 octombrie 2007 și până la achitarea integrală a sumei, către partea civilă Spitalul Municipal Dej. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscare specială a furcii folosită de inculpat la săvârșirea infracțiunii deduse judecății.

Conform art. 189 C. proc. pen., s-a stabilit în favoarea Baroului de Avocați Cluj suma de 40 lei reprezentând onorariul avocațial din oficiu (cuvenit av. V.B.D.), care s-a avansat din F.M.J. Potrivit art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 900 lei, din care 40 lei reprezintă onorariul avocațial din oficiu. Împotriva acestei hotărâri a formulat, în termen legal, apel, inculpatul, criticând hotărârea primei instanțe ca nefiind temeinică și legală. În motivare apelului său, inculpatul a învederat faptul că încadrarea juridică dată faptei sale nu este corectă, din probele aflate la dosar, rezultând cu certitudine faptul că, acesta nu a intenționat să-și ucidă fratele, agresiunile exercitate asupra acestuia fiind datorate stării de ebrietate în care se afla și de altfel relațiile dintre cei doi sunt bune și continuă și după incidentul, pe care, de altfel îl regretă.

De asemenea, inculpatul a mai criticat și cuantumul pedepsei stabilite, arătând că aceasta este mult prea mare, în raport cu împrejurările concrete în care a fost comisă fapta. Prin decizia penală nr. 113/ A de la 10 noiembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr. 5416/117/2007, în baza art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul V.l. S-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa stabilită timpul reținerii și al arestului preventiv începând cu data de 29 noiembrie 2007 și până la zi. A fost obligat inculpatul la plata în favoarea statului a sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că din ansamblul probator administrat în cauză, de către prima instanță și completat de către instanța de apel (reaudierea inculpatului și a părții vătămate, precum și raportul de expertiză întocmit) a rezultat fără dubiu vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii descrise în actul de sesizare a instanței. Astfel, s-a constatat că, la data de 13 septembrie 2007, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, i-a aplicat fratelui său, părții vătămate V.S., o lovitură cu furca în cap, cauzându-i leziuni ce au necesitat spre vindecare peste 60 de zile și au pus în primejdie viața victimei, după cum a rezultat din raportul de constatare medico-legală întocmit în cauză.

Ulterior, inculpatul a solicitat, în fața instanței de apel întocmirea unui raport de expertiză medico-legală având următoarele obiective: dacă leziunile suferite s-au putut produce și prin cădere sau acțiune combinată și care dintre aceste leziuni au pus în primejdie viața părții vătămate. Concluziile raportului de expertiză medico-legală nu au făcut decât să confirme starea de fapt expusă mai sus, principalele leziuni care au pus în primejdie viața părții vătămate (fractură temporo-parietală stg. cu hematom intracerebral posttraumatic lob. parietal stg.), s-au putut produce mai probabil prin lovire activă cu un corp dur.

Raportat la cele de mai sus, coroborând proba științifică cu declarațiile inculpatului, a părții vătămate, precum și a martorilor audiați a rezultat că inculpatul a comis cu vinovăție infracțiunea de tentativă la omor calificat, această încadrare juridică fiind corectă, ținând cont de împrejurările concrete de comitere a faptei, de zona vitală în car a fost lovită partea vătămată, de obiectul contondent folosit. Apoi, faptul că partea vătămată l-a iertat pe inculpat, că relațiile acestora sunt bune, a fost avut în vedere de către prima instanță la individualizarea judiciară a pedepsei, prima instanță dând dovadă de clemență la stabilirea cuantumului pedepsei, coborând pedeapsa sub minimul special prevăzut de textul incriminator, prin aplicare circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) și alin. (2) C. pen.

Așa fiind, curtea de apel a apreciat că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală și în consecință, în baza art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul. În baza art. 381 C. proc. pen., a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, constatând că temeiurile care au stat la baza luării acesteia subzistă și în continuare și a dedus din pedeapsa stabilită timpul reținerii și al arestului preventiv începând cu data de 29 noiembrie 2007 și până la zi. A fost obligat inculpatul la plata în favoarea statului a sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare. Împotriva acestei decizii a declarat, în termenul legal, recurs inculpatul V.l., criticând-o, arătând în scris împrejurările faptice din ziua de 13 septembrie 2007, în sensul că a efectuat niște munci agricole și a consumat împreună cu fratele său, V.S.

băuturi alcoolice, având o discuție cu una dintre fetele fratelui său, acesta a venit la el înjurându-l, s-au luat la ceartă și acesta având în mână un topor cu care lucra la lemne l-a lovit peste spate, după care a fugit spre intrarea de la casă. Recurentul inculpat a menționat că a fugit după el și având furca cu care lucra la grajd în mâna dreaptă la scările de la intrare în casă l-a lovit cu o singură mână cu furca, o lovitură întâmplătoare, pentru a-i aplica o corecție, fără a-și da seama că furca ajunge în partea gâtului și a capului pe partea dreaptă, el fiind cu spatele, după care a căzut cu partea stângă a capului lovindu-se de scările de beton de la intrarea în casă. Auzind gălăgie mama sa V.D.

și fiica cea mare a lui au ieșit din casă văzând toate cele întâmplate, după un timp s-a ridicat și a intrat în casă. Mai târziu acuzând dureri, fiica lui cea mare a mers la niște vecini pentru a da telefon la spital pentru a trimit o salvare, acestea și la insistențele sale fiind de față. După ce a fost lua de salvare și dus la Spitalul Dej, aceștia l-au trimis la Clinica de Neurochirurgie unde a vorbit cu medicul care Ie-a spus că va trebui să intervină chirurgical pentru că are format un hematom pe creier în partea stângă după cum prezintă filmul C.T. Pe parcursul spitalizării, în Spitalul Județean Cluj și Spitalul mun. Dej a fost de mai multe ori la el pentru a vedea cum se simte, iar după ce s-a întors acasă din spital, a conviețuit din nou împreună în aceeași casă, părându-i foarte rău de ceea ce s-a întâmplat.

Recurentul inculpat a mai arătat aspecte legate de ancheta desfășurată la poliție, despre audierea sa, că a lucrat în cadrul Ministerului de Interne la I.J. Sălaj, poliție și cu șeful de post din comună nu era în relații bune, aspecte privind prezentarea materialului de urmărire penale și afirmațiile procurorului față de declarațiile date de mama și fratele său, că dacă nu semnează materialul de urmărire penală ca studiat îi va întocmi proces-verbal și numai așa o să poată vreo 3 - 4 ani pe la Penitenciarul Gherla. De asemenea, recurentul inculpat a mai făcut referiri la aspecte de la instanța de fond, la audierea fratelui său, arătând pedeapsa ce i-a fost aplicată.

Fiind nemulțumit de pedeapsa aplicată și pentru faptul că nu i s-a acordat timp pentru a putea aduce pe cei doi, adică pe fratele său și mama sa în instanță a solicitat o expertiză după intervenția chirurgicală, că la dosarul curții de apel a prezentat decizia de clasare medicală a sa de la Spitalul Militar de Urgență Cluj, are 4 frați care s-au prezentat la instanța de apel pentru a povesti că toți cei 5 frați s-au înțeles foarte bine și că el nu a avut niciodată pretenții la nimic, precum și alte aspecte.

Recurentul inculpat a mai menționat faptul că nu pune la îndoială cercetarea făcută de organele competente, recunoaște că este vinovat, supărarea de după cele întâmplate i-au produs un accident vascular pe creier urmat de o semipareză stânga din timpul când a fost arestat, a fost dus la Spitalul Penitenciar Dej unde și-a petrecut timpul, a fost internat de 5 ori, anexând prima scrisoare medicală a Spitalului Dej, solicitând analizarea situației sale, casarea hotărârilor pronunțate și schimbarea încadrării juridice de la tentativă la omor calificat la vătămare corporală gravă și aplicare unei pedepse cu suspendare sau la o altă măsură prin extinderea ariei circumstanțelor atenuante și coborârea pedepsei până la limita minimă posibilă.

Motivelor de recurs le-au fost atașate un bilet de ieșire scrisoare medicală de la Spitalul Militar de Urgență Dr. Constantin Papilian Cluj- Napoca privind pe plt. adj. Rez. V.l. având diagnosticul „discopatie lombo-sacrată faza III std. II Lombosciatică stg. trenantă H.T.A. gradul II risc înalt, obezitate gradul II, dislipidemie mixtă”, precum și scrisoare medicală din Penitenciarul Spital Dej în care se arată diagnosticul la externare, „HTA gr. II risc înalt. Hemipareză stg. post AVC ischemic, Lambliază”. La termenul de judecată de la 11 decembrie 2008, Înalta Curte, în baza art. 300 2 și a art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen., a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului V.l., măsură pe care a menținut-o, onorariul pentru apărare din oficiu a inculpatului, în sumă de 100 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

În considerentele încheierii de la termenul arătat, instanța de recurs a constatat că măsura arestării preventive este legală și temeinică și având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă și că impun privarea de libertate în continuare a dispus în consecință. La termenul de astăzi, în recurs, apărătorul recurentului inculpat, în concluziile orale, în dezbateri a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc. pen., solicitând în susținerea primului temei de casare, schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., arătând că din probe rezultă că inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu intenția de a-i aplica o corecție, iar nu de a o ucide.

În ceea ce privește al doilea temei de casare, apărătorul recurentului inculpat a solicitat reducerea pedepsei aplicată, ca urmare a schimbării încadrării juridice și a acordării unei mai mari eficiente circumstanțelor concrete de săvârșire ale faptei, comisă pe fondul unei neînțelegeri și a consumului de alcool, precum și a se avea în vedere că relațiile dintre inculpat și fratele său sunt bune în prezent și starea sănătății inculpatului, așa încât apreciază că se impune admiterea recursului declarat de inculpat. Concluziile reprezentantului Ministerului Public asupra recursului declarat de inculpat, precum și poziția recurentului inculpat din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu în parte introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursul declarat de recurentul inculpat V.l. împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul inculpatului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta. Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat rezultă că instanța de apel în mod corect și-a însușit argumentele primei instanțe, iar la rândul său, în baza propriului examen, în mod judicios și motivat a stabilit vinovăția inculpatului V.l. în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, respectiv tentativă la omor calificat, în raport cu situația de fapt reținută.

Înalta Curte consideră că în contextul cauzei s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că fapta inculpatului V.l., care la data de 13 septembrie 2007, i-a aplicat părții vătămate V.S., fratele său, o lovitură cu furca în zona capului, producându-i leziuni ce au necesitate pentru vindecare peste 60 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus victimei viața în primejdie, întrunește, atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și 175 lit. c) C. pen.

Din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cursul procesului penal, atât în faza urmăririi penale, cât și a cercetării judecătorești, în primă instanță, precum și în apel, respectiv din procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto , cu procesul-verbal de consemnare a plângerii sau denunțului oral, cu declarațiile părții vătămate V.l., cu declarațiile martorilor V.D., V.C.A., V.V., A.A., A.A., cu raportul de constatare medico-legală nr. 6435/ll/a/239 din 19 octombrie 2007, cu biletul de ieșire din spital și foile de observație clinică, dovada de ridicare a furcii cu care inculpatul a lovit partea vătămată, cu raportul de expertiză medico-legală nr. 6277/ll/a/200 din 31 octombrie 2008 întocmit de I.M.L.

Cluj Napoca privind pe V.S., cu fotocopiile scrisorilor medicale privind pe inculpatul V.l., cu declarațiile inculpatului V.l. a rezultat modalitatea efectivă de săvârșire a infracțiunii de către inculpatul V.l., concretizată în contribuția concretă, exclusivă în care acesta a acționat, prin aplicarea unei lovituri, în timp ce partea vătămată se afla cu spatele, cu o furcă, în zona capului părții vătămate V.S., fratele său, producându-i acestuia leziuni ce au necesitat peste 60 de zile îngrijiri medicale și care au pus viața acesteia în primejdie, evidențiind, totodată și reprezentarea de către inculpat a rezultatului letal al faptei sale, care chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii acestuia, acționând cu intenție indirectă în comiterea infracțiunii de tentativă la omor calificat, așa încât au fost înlăturate apărările inculpatului, care a invocat că nu a urmărit suprimarea vieții fratelui său, ci doar aplicarea unei corecții.

Astfel, în declarația dată în cursul urmăririi penale, în prezența procurorului, aflată la dosarul parchetului, partea vătămată V.S. arătat. „La data de 13 septembrie 2007 am văzut că fratele meu V.l. a consumat dimineața țuică, astfel încât în jurul amiezii era deja beat. Mă aflam la domiciliu împreună cu cei trei copii ai mei minori, fratele V.l. și mama noastră V.D. M-am dus la grajdul de animale să scot gunoiul afară timp în care fratele meu V.l. se afla în casă. În jurul orei 12,00, V.l. a ieșit în curte locuinței și l-am văzut că a dat de mâncare la animale cu furca, l-am atras atenția să nu mai bea, întrucât este beat, acesta a început să strige la mine motiv pentru ca am intenționat să intru în casă, fiindu-mi teamă să nu mă lovească cu furca ce o avea în mână.

Am pornit din curte spre scara de la intrare în casă cu pași grăbiți, văzând că fratele meu V.l. vine după mine, încercând să mă ajungă. Înainte de a urca pe prima treaptă de la intrare în timp ce mă aflam cu spatele spre fratele meu V.l. am simțit o lovitură puternică în cap, căzând la pământ după care mi- am pierdut cunoștința. Precizez că înainte de a fi lovit de către fratele meu mama a iești din casă pe scara de la intrare întrucât a auzit când fratele meu a strigat la mine”. Partea vătămată V.l. în declarația dată, la instanța de apel, aflată la dosarul curții de apel a menționat că”. Nu a avut loc o altercație cu fratele meu, nu ne-am certat, acesta m-a lovit cu furca în partea stângă a capului, mi-a aplicat o singură lovitură în urma căreia am căzut și m-am lovit de scări ... îmi amintesc bine, cu siguranță în partea stângă a capului am fost lovit cu furca de inculpat.

Precizez că eram cu spatele la inculpat, nu am putut observa cu ce mână ținea furca sau modalitatea în care m-a lovit, cu o mână sau ambele..”. În declarația dată, în prezenta procurorului, aflată la dosarul parchetului, martora V.D., mama inculpatului și a părții vătămate a precizat că „..La data de 13 septembrie 2007 mă aflam acasă împreună cu V.l., V.S. și cei trei copii minori ai acestuia și am văzut că în cursul dimineții cei doi au consumat țuică după care s-au dus la grajdul de animale. În jurul orei 12,00, am auzit gălăgie în curte motiv pentru care am iești din casă afară să văd ce se întâmpla deoarece mi-am dat seama că cei doi fii ai mei se ceartă. în momentul în care am ajuns pe scări l-am văzut pe V.S.

apropiindu-se de scara de la intrare venind mai grăbit iar în spatele său la o distanță de 2 - 3 m venea V.l. având în mână o furcă cu coarne de fier. În momentul în care V.S. a ajuns în capătul scărilor a fost ajuns din urmă de către fratele său V.l. care a prins furca cu ambele mâini lovindu-l din spate în cap, acesta căzând la pământ ... L-am întrebat pe V.l. de ce l-a lovit cu furca pe fratele său V.S. acesta spunând că i-a luat sticla de țuică. De mai multe ori V.l. s-a certat atât cu fratele său V.S., cât și cu mine fiind nevoită să anunț organele de poliție pentru a interveni întrucât vroia să ne bată. Și în cursul anului curent V.l. s-a bătut cu fratele său V.S.”. Martora V.C.A., în declarația dată, în prezența procurorului, aflată la dosarul parchetului a arătat că „..în jurul orei 12,00, în timp ce eu mă aflam în curtea locuinței și mă jucam l-am văzut pe tata lucrând în grajdul de animale de unde scotea gunoiul pe oblon.

La un moment dat după ce tata a terminat lucrul a iești din grajd în curte și l-am văzut pe unchiul meu că a apărut în curte. Unchiul meu s-a dus în șură de unde a luat o furcă, având coarnele din fier îndreptându-se spre tata. În acel moment văzându-l pe V.l. cu furca în mână, tata a fugit spre casă, însă înainte de a reuși să ajungă la scara de la intrare a fost ajuns din urmă de V.l., care a ridicat furca ținând-o cu ambele mâini de coada din lemn, lovindu-l pe tatăl meu în cap, astfel încât acesta a căzut jos. Precizez că în momentul în care V.l. l-a lovit pe tata cu furca acesta se afla cu spatele spre unchiul meu și bănuiesc că nu a văzut ce vrea să facă unchiul, motiv pentru care nu a încercat să se apere.

Menționez că înainte ca V.l. să îl lovească pe tata cu furca nu i-am auzit să se certe și nu cunosc motivul pentru care l-a lovit. în perioada anterioară V.l. s-a certat de mai multe ori cu tata de regulă când era sub influența băuturilor alcoolice, acesta fiind un consumator de băuturi alcoolice certându-se de multe ori cu bunica.” Martora V.V., în declarația dată, în prezența procurorului, aflată la dosarul parchetului a arătat că „..Eu locuiesc împreună cu soțul și copii noști minori în locuința mamei sale încă de la căsătorie, însă după ce în casă s-a mutat și V.l., între acesta și soțul meu au apărut neînțelegeri, în principal generate de modul în care se comporta cu soacra mea V.D. față de care avea o atitudine necuviincioasă, o înjura mereu și îi reproșa multe lucruri pe care aceasta le făcea și mi se păreau normale.

V.l. consuma aproape zilnic băuturi alcoolice și de regulă când era băut se certa cu mama sa V.D. și o înjura fără niciun motiv. Soțul meu V.S. intervenea între fratele său V. l. și mama lor V.D., luându-i de fiecare dată acesteia din urmă apărarea. întrucât soțul meu îi atrăgea atenția fratelui său V.l. cu privire la modul în care se comporta și atitudinea ce o are față de mama lor, cei doi s-au certat de mai multe ori și chiar s-au bătut. Nu am fost niciodată în relații de dușmănie cu V.l., însă m-am certat câteodată cu el și bănuiesc că acestuia nu-i convenea faptul că eu și familia mea locuim în casa lui V.D. Nu cunosc ca între V.l. și soțul meu să fi existat discuții cu privire la casa aparținând mamei lor din care aveam și eu cotă parte”.

În declarația dată, în prezenta procurorului, aflată la dosarul parchetului, martora A.A. a menționat că „..La data de 13 septembrie 2007 mă aflam la domiciliu în bucătăria de vară și în jurul orei 12 am auzit gălăgie în curte la V.l. auzind că cesta de ceartă cu fratele său V.S. Nu i-am văzut pe cei doi, însă i-am recunoscut după voce. l-am auzi „hai să ne batem” fără să pot preciza cine a spus acest lucru. Cei doi se certau cu voce tare. La un moment dat am auzit-o pe V.D. strigând. „Vai că l-ai omorât”. În declarația dată, în prezența procurorului, aflată la dosarul parchetului, martorul A.A. a arătat că „..La data de 13 septembrie 2007 mă aflam la domiciliu și în jurul amiezii am auzit gălăgie în curte la V.D.

intenționând să merg să văd ce se întâmplă, însă soția mea mi-a interzis să fac acest lucru. Am auzit-o pe V.D.:” Vai că-l omoară. Vai că i-a dat cu furca-n cap” la scurt timp am văzut apoi venind la locuința lui V.D. organele de poliție și salvarea. În stradă am văzut mai mulți vecini care s-au dus să vadă ce s-a întâmplat dintre care rețin pe A.A.”. În concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 6435/ll/a/239 din 19 octombrie 2007 întocmit de I.M.L. Cluj Napoca, aflat la dosarul parchetului se concluzionează că „Numitul V.S. prezintă leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire cu corp dur. Leziunile necesită peste 60 zile de îngrijiri medicale. Numărul total al acestora, precum și eventualul grad de invaliditate se vor putea stabili după epuizarea tratamentului medico-chirurgical și recuperator aplicat.

Leziunile au pus în primejdie viața victimei, salvarea acestuia datorându-se tratamentului medico-chirurgical corect aplicat și în timp util. Direcția de aplicare a loviturilor a putut fi de la dreapta spre stânga și ușor oblic de sus în jos. Leziunile pot data din 13 septembrie 2007.” În raportul de expertiză medico-legală nr. 6277/ll/a/200 din 31 octombrie 2008 întocmit de I.M.L. Cluj Napoca, aflat la dosarul curții de apel se concluzionează că „Din actele medicale și medico-legale rezultă că numitul V.S. a prezentat ca urmare a agresiunii din data de 13 septembrie 2007 următoarele leziuni traumatice: a) Plagă contuză parietală stg. (se menționează în diagnosticul de trimitere), b) TCCA cu plagă contuză superficială (excoriație fronto-parietală dr.

), c) fractură temporo-parietală stg. cu hematom intracerebral posttraumatic lob parietal stg; mic hematom intracerebral posttraumatic la nivel occipital stg. (leziuni decelate cu ocazia examinărilor clinice și paraclinice efectuate în cursul internării la Clinica de Neurochirurgie Cluj). Coroborând datele din actele medicale și medico-legale cu datele de anchetă opiniem că: leziunile traumatice descrise la punctul a) și c) s-au putut produce mai probabil prin lovire activă cu un corp dur, neputându-se exclude în totalitate căderea de la același nivel, leziunea descrisă la punctul b) s-a putut produce mai probabil prin cădere de la același nivel pe o suprafață dură.

3. Opiniem că leziunile descrise la punctul c) au pus în primejdie viața victimei.” În raport cu cele mai sus arătate, Înalta Curte nu poate avea în vedere apărarea inculpatului cu privire la schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și 175 lit. c) C. pen., în aceea de vătămare corporală gravă statuată de art. 182 alin. (2) C. pen., deoarece din materialitatea concretă a săvârșirii faptei, respectiv din actul efectiv de executare comis de către inculpat, a rezultat atitudinea subiectivă a acestuia de a produce rezultatul letal al victimei, atâta timp cât la aplicarea loviturii, a folosit un obiect vulnerant, respectiv o furcă cu coarne de fier, care era apt de a cauza moartea, într-o zonă vitală, respectiv aceea a capului, cu o intensitate relativ ridicată, lovitură aplicată din spate părții vătămate, aceasta, aflându-se în imposibilitate de a se apăra, forța loviturii fiind ridicată, atâta timp cât a produs căderea părții vătămate la pământ, lovire ce a condus la leziuni care au necesitat intervenție chirurgicală, pentru a căror vindecare au fost necesare peste 60 de zile de îngrijiri medicale și care au pus viața părții vătămate în primejdie.

Astfel, Înalta Curte constată că nu se susțin apărările recurentului inculpat V.l., în sensul că a aplicat lovitura părții vătămate, doar pentru a realiza o corecție, neurmărind suprimarea vieții victimei, deoarece din modalitatea concretă în care a acționat, acesta a dovedit capacitatea de a conștientiza consecințele pe care le poate produce aplicarea unei lovituri cu furca asupra unei persoane, demonstrată nu numai prin experiența de viață a inculpatului, ca o persoană matură, cu vârsta de 48 de ani și care efectuat numeroase munci agricole, dar și prin pregătirea sa, având studii medii. Așadar, Înalta Curte consideră că încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul V.l.

și anume infracțiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și 175 lit. c) C. pen., este corectă și susținut prin materialul probator administrat, neimpunându-se schimbarea ei, așa cum s-a solicitat, nefiind aplicabil cazul de casare invocat, respectiv art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen. Înalta Curte nu poate reține solicitarea apărării referitoare la reindividualizarea pedepsei aplicată inculpatului, ca urmare a schimbării încadrării juridice în art. 182 alin. (2) C. pen., față de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracțiune, deoarece nu și-a însușit critica cu privire la greșita încadrare juridică, ci dimpotrivă a constatat că în mod corect s-a reținut în sarcina inculpatului infracțiunea de tentativă la omor calificat, așa cum s-a arătat, așa încât va examina critica cu privire la greșita individualizare a pedepsei pentru infracțiunea de care a fost învinuit.

Așadar, Înalta Curte constată să sub aspectul individualizării pedepsei aplicată inculpatului, în contextul cauzei, atât în ceea ce privește cuantumul acesteia, cât și modalitatea de executare, atât prima instanță, cât și instanța de apel, prin însușirea argumentelor a celei dintâi, cât și propriului examen efectuat, în mod just au ținut cont în mod efectiv de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv de gradul de pericol social concret ridicat al faptei comise, agravat prin circumstanțele reale în care s-a săvârșit fapta, valoarea socială atinsă prin aceasta, urmările produse, numărul zilelor de îngrijiri medicale și faptul că viața părții vătămate i-a fost pusă în primejdie, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, relația de rudenie cu partea vătămată, atitudinea relativ sinceră a inculpatului pe parcursul procesului penal, este cunoscut cu antecedente penale, care deși nu atrag starea de recidivă, așa cum rezultă din fișa de cazier aflată la dosarul parchetului, dovedesc o perseverență infracțională, are doi copii minori, are studii medii.

Mai mult în stabilirea cuantumului de pedeapsă aplicat inculpatului s-a dat eficiență în mod distinct circumstanțelor judiciare atenuante prevăzute la art. 74 alin. (1) lit. c) și alin. (2) C. pen. și regimului sancționator corespunzător statuat în art. 76 alin. (2) C. pen., apreciindu-se conduita inculpatului în fața organelor judiciare, precum și faptul că s-a împăcat cu partea vătămată, așa încât pedeapsa a fost coborâtă sub minimul legal prevăzut de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, respectiv tentativă la omor calificat, forma tentativei având un regim sancționator legal deja diminuat, în condițiile prevăzute la art. 21 alin. (2) C. proc. pen.

Astfel, Înalta Curte consideră că pedeapsa principală de 6 ani închisoare cu executare în regim de detenție este singura în măsură să asigure realizarea scopurilor de exemplaritate, dar și cel educativ, în îndreptarea atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni și resocializarea sa viitoare pozitivă.

În raport cu cele arătate, nu poate fi avută în vedere solicitarea apărătorului recurentului inculpat de a se da o și mai largă eficiență circumstanțelor atenuante judiciare, deoarece, pe de-o parte au fost avute în vedere în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor, așa încât pedeapsa stabilită în cuantumul și modalitatea arătată reflectă și respectarea principiului proporționalității între gravitatea faptei și profilul socio-moral și de personalitate al inculpatului, iar pe de altă parte, reținerea în mod predilect numai a circumstanțelor personale ale inculpatului, ar conduce la încălcarea procesului de stabilire al pedepselor.

De asemenea, Înalta Curte nu poate reține nici apărările personale ale inculpatului cu privire la circumstanțele personale privind starea sănătății sale, care deși a fost susținută probator, atât la instanța de apel, cât și la instanța de recurs, reprezentând o realitate că inculpatul este suferind, însă această circumstanță personală a fost evaluată în raport și cu circumstanțele reale ale faptei, așa încât nu conduce exclusiv la diminuarea cuantumului de pedeapsă. Astfel, Înalta Curte constată că instanțele în mod just au stabilit cuantumul pedepsei principale aplicat inculpatului, precum și modalitatea de executare, prin privare de libertate, așa încât nu este incident cazul de casare invocat, respectiv art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. În raport cu cele menționate, Înalta Curte consideră că decizia instanței de apel este legală și temeinică sub toate aspectele. De asemenea, verificând hotărârea atacată nu a constatat nici existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat V.l. împotriva deciziei penale nr. 113/ A din 10 noiembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Se va deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reținerii și a arestării preventive de la 29 noiembrie 2007 la 29 ianuarie 2009. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat V.I. împotriva deciziei penale nr. 113/ A din 10 noiembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reținerii și a arestării preventive de la 29 noiembrie 2007 la 29 ianuarie 2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 ianuarie 2009.