ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 996/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, reclamantul C.I., în contradictoriu cu Guvernul României, în

temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, a solicitat suspendarea H.G. nr. 1224

din 13 septembrie 2006 prin care s-a dispus eliberarea sa din funcția de

Subprefect al județului Dolj, până la pronunțarea Instanței de Fond, care

soluționează cererea de anulare a actului administrativ.

Prin sentința

nr. 2256 din 11 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ, a fost respinsă cererea de suspendare.

S-a reținut

de către Instanța de Fond că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative

prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pentru că în cauză nu

rezultă indicii bine justificate privind nelegalitatea H.G. nr. 1224/2004 și

nici condiția privind paguba iminentă de neînlăturat în alt mod decât prin

suspendarea actului administrativ contestat nu este îndeplinită.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea recursului,

modificarea în tot a sentinței, pe fond admiterea cererii de suspendare și

obligarea la plata cheltuielilor de judecată de către pârât.

S-a arătat,

în motivele de recurs, că se impune suspendarea executării actului pentru

prevenirea unei pagube iminente, pentru că prin aceasta trebuie să se înțeleagă

nu numai un prejudiciu material concret în accepțiunea lui din dreptul privat,

dar și o gravă tulburare care s-ar putea aduce funcționării unui serviciu

public, funcționării unei autorități sau instituții publice, așa cum este

instituția Prefectului, instituție din care face parte și subprefectul.

Pe de altă

parte, chiar dacă într-un asemenea gen de acțiune, în aparență, nu au relevanță

argumentele care susțin nelegalitatea pe fond a actului administrativ, se

impune ca Instanța care soluționează cererea de suspendare să realizeze crasa

ilegalitate a acestuia și să-și formeze convingerea că actul trebuie să fie

suspendat.

Guvernul

României a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului și

menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.

La data

soluționării recursului, recurentul a prezentat dovada că pe rolul Curții de

Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, se află Dosarul nr.

9561/2/2/2006 având ca obiect anularea H.G. nr. 1224 din 13 februarie 2006,

prin care a fost eliberat din funcția de subprefect al județului Dolj, iar în

cadrul acestui dosar a solicitat și suspendarea acestui act, iar prin

încheierea din 31 ianuarie 2006, pronunțată în dosarul respectiv a fost admisă

cererea de suspendare a executării în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004 și

s-a suspendat executarea H.G. nr. 1224/2006, până la soluționarea irevocabilă a

cauzei, încheiere care este executorie.

Examinând actele

dosarului, dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite

recursul dar pentru următoarele considerente:

Legea nr. 554/2004 a

reglementat suspendarea executării actului administrativ, în condițiile art.

14, suspendare care poate fi cerută când persoana vătămată s-a adresat în

plângere prealabilă, în condițiile art. 7 din același act normativ, autorității

publice care a emis actul.

În acest caz

suspendarea se dispune până la pronunțarea Instanței de Fond.

În cererea adresată Instanței

de Fond, în prezenta cauză, cererea de suspendare era întemeiată pe

dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, fiind formulată odată cu plângerea

prealabilă, adresată autorității publice emitente a actului a cărui suspendare

se solicită.

Între timp,

așa cum rezultă din actele aflate în dosar, autoritatea emitentă a răspuns la

procedura prealabilă, iar reclamantul a formulat cerere pentru anularea actului

administrativ prin care i-au fost vătămate drepturile sau interesele.

În condițiile

art. 15 din Legea nr. 554/2004, reclamantul a solicitat suspendarea actului

administrativ contestat, alături de cererea principală privind anularea

actului.

Prin

încheierea din 31 ianuarie 2006, pronunțată de Curtea de Apel București, secția

contencios administrativ și fiscal, a fost admisă cererea de suspendare, iar

actul administrativ contestat, respectiv H.G. nr. 1224/2006, a fost suspendat

până la soluționarea irevocabilă a cererii de anulare, încheiere care este executorie,

iar prin Ordinul nr. 37 din 12 februarie 2007 al Prefectului județului Dolj,

începând cu data de 5 februarie 2007, subprefectul I.C. a preluat atribuțiile

stabilite prin Ordinul Prefectului nr. 188/2006.

În aceste

condiții, se constată că cererea de suspendare, în temeiul art. 14 din Legea nr.

554/2004 a rămas fără obiect având în vedere că prin încheierea din 31 ianuarie

2006 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a

dispus suspendarea actului de eliberare din funcție până la soluționarea

irevocabilă a cauzei privind anularea actului.

De aceea, în

baza art. 312 C. proc. civ., va fi admis recursul, va fi casată sentința atacată

și, pe fond respinsă cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de C.I. împotriva sentinței civile nr. 2256 din 11 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează

sentința atacată și în fond respinge cererea de suspendare ca rămasă fără

obiect.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 februarie 2007.