ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2863/2007

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 31 ianuarie 2007,

pronunțată în Dosarul nr. 9561/2/2006, Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare a executării

H.G. nr. 1224/2006, până la soluționarea irevocabilă a cauzei, în conformitate

cu dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, hotărâre de guvern prin care

reclamantul C.I. a fost eliberat din funcția publică de subprefect al județului

Dolj.

Instanța a reținut că sunt

întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004

și de Recomandarea nr. R (89) 8 adoptată la 13 septembrie 1989 de Consiliul de

Miniștri din cadrul C.E., existând un caz bine justificat și tinzând să prevină

o pagubă iminentă.

Împotriva acestei încheieri

au declarat recursuri, în termen, pârâții Guvernul României, Cancelaria

Primului Ministru și intervenientul M.I.R.A.

În motivarea recursurilor

pârâților s-a arătat, în esență, că la baza emiterii hotărârii de guvern s-a

aflat Raportul de evaluare a performanțelor profesionale individuale ale

reclamantului, asupra legalității căruia Instanța nu s-a pronunțat; că Instanța

nu a avut în vedere interesul public al comunității locale, ci interesul

reclamantului și prejudiciul material al acestuia; că interesul public este

avut în vedere și de Recomandarea R (2003) 16 a Comitetului de Miniștri din cadrul C.E.; că prejudiciul reclamantului ar putea fi reparat în temeiul art. 89 din

Legea nr. 188/1999, republicată; că Instanța s-a mai pronunțat asupra cererii

de suspendare a aceluiași act prin sentința civilă nr. 2256/2006; că

Recomandarea nr. R (89) 8 a Comitetului de Miniștri din cadrul C.E. nu este

obligatorie.

În recursul intervenientului

s-a arătat, în esență, că nu sunt întrunite cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004

fiind reiterată motivarea recurenților - pârâți.

Verificând cauza în funcție

de motivarea recursurilor și având în vedere dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că sentința este legală și temeinică.

Curtea apreciază că sunt

îndeplinite cerințele prevăzute de art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004,

potrivit cărora, admisibilitatea cererii de suspendare a executării actului

administrativ este condiționată de existența unui caz bine justificat și pentru

prevenirea producerii unei pagube iminente.

Cazul bine justificat îl

reprezintă împrejurarea că subprefectul nu-și mai poate exercita funcția până

la soluționarea irevocabilă a cauzei, prin schimbarea intempestivă a înaltului

funcționar public producându-se perturbări funcționale la nivelul prefecturii.

De asemenea, s-ar produce și

o pagubă, constând în lipsirea de mijloace salariale a reclamantului care, o

perioadă nedeterminată de timp nu ar mai avea suport material pentru

întreținerea sa și a familiei.

Împrejurarea că aceeași Instanță

de Fond s-a mai pronunțat asupra suspendării executării aceluiași act

administrativ, însă în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, prin sentința

civilă nr. 2256/2006, nu are relevanță.

Sentința a fost casată de

către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, prin Decizia nr. 996/2007 și cererea a fost respinsă ca rămasă fără

obiect, tocmai în considerarea faptului că reclamantul a formulat actuala

cerere întemeiată pe dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, soluționată

prin încheierea atacată prin prezentele recursuri.

Formularea unei acțiuni de

către reclamant întemeiată pe dispozițiile art. 89 din Legea nr. 188/1999,

republicată, dispoziții care se completează cu cele ale Legii nr. 554/2004, nu

reprezintă un motiv de neîndeplinire a condițiilor prevăzute de dispozițiile art.

14 și art. 15 din Legea contenciosului administrativ. Din contră, tocmai

existența unei astfel de acțiuni a justificat promovarea cererii de suspendare

a executării actului administrativ în conformitate cu dispozițiile art. 15 din

Legea nr. 554/2004.

Se constată că nu are

relevanță împrejurarea că Instanța nu se pronunțase asupra cererii de anulare a

Raportului de evaluare a performanțelor profesionale individuale ale

reclamantului, din moment ce sunt îndeplinite condițiile impuse de dispozițiile

art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Din actele dosarului și din

motivarea încheierii recurate, rezultă că Instanța a avut în vedere atât

interesul reclamantului, cât și interesul public, întrucât prin eliberarea din

funcția publică de subprefect este influențată activitatea din cadrul

instituției și implicit interesele comunității locale, deoarece se produc

perturbări funcționale la nivel de prefectură.

Din motivarea hotărârii

atacate se reține că Instanța de Fond nu a avut în vedere numai Recomandarea nr.

R (89) 8 a Comitetului de Miniștri din cadrul C.E., care evident nu este o

normă primară, Curtea de Apel analizând și îndeplinirea condițiilor prevăzute

în textele articolelor 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Pentru considerentele expuse

recursurile vor fi respinse ca nefondate, în cauză neexistând motive de casare

de ordine publică în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de M.I.R.A., de Guvernul României și de Cancelaria Primului Ministru

împotriva încheierii din 31 ianuarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 5 iunie 2007.