ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2316/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel Brașov,

reclamantul M.A. a chemat în judecată A.N.V., pentru ca Instanța să dispună

obligarea pârâtei la plata integrală a premiului anual corespunzător salariului

mediu lunar de bază încasat în perioada 01 ianuarie - 09 mai 2006 și plata

cheltuielilor de judecată.

În motivarea

cererii a arătat faptul că în perioada 01 ianuarie - 09 mai 2006 reclamantul a

activat ca manager public la A.N.V. – D.S.C.V.

A susținut

că, suma în litigiu a fost calculată eronat de pârâtă, cu consecința diminuării

premiului său anual, sumă care ar fi trebuit să fie proporțională cu salariul

mediu lunar de bază încasat în perioada 01 ianuarie - 09 mai 2006 în calitate

de manager public la A.N.V., în baza art. 19 alin. (3) din O.G. nr. 2/2006

aprobată prin Legea nr. 417/2006.

Prin sentința nr. 20/ F/ CA

Curtea de Apel Brașov a dispus declinarea competenței de soluționare a pricinii

în favoarea Tribunalului Brașov, secția conflicte de muncă și asigurări

sociale.

Pentru a

pronunța această hotărâre, Instanța de Fond a reținut faptul că în cauza de

față se impune aplicarea prevederilor dreptului comun în completare la

prevederile Legii nr. 188/1999 privind salarizarea, deoarece reclamantul nu

contestă vreo sancțiune sau vreun act de autoritate.

A constatat

faptul că petitul acțiunii de față, privește acordarea premiului anual

corespunzător salariului mediu lunar de bază încasat în perioada 01 ianuarie -

09 mai 2006 și nu contestarea unui act de autoritate centrală, situație în care

competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul M.A. criticând-o ca nelegală și

netemeinică, întrucât a fost dată cu greșita aplicare a dispozițiilor art. 91

1

din Legea nr. 188/1999.

În motivele de recurs

se arată că Instanța de contencios administrativ este competentă să judece

cauza, în raport de dispozițiile Legii nr. 188/1999 și nu Tribunalul, secția de

asigurări sociale și litigii de muncă.

Recursul este întemeiat și va fi

admis.

Examinând actele

și lucrărilor dosarului vis a vis de dispozițiile legale invocate, Înalta Curte

de Casație și Justiție retine următoarele:

Cauza de față

are ca obiect obligarea pârâtei la plata premiului anual corespunzător

salariului mediu lunar de bază încasat pe perioada 01 ianuarie - 09 mai 2006.

Pe această

perioadă recurentul - reclamant a avut calitatea de funcționar public, iar

litigiul este în legătură cu raportul de serviciu, acesta determinând aplicarea

prevederilor Legii nr. 188/1999.

Prin introducerea

art. 91

1

din Legea nr. 188/1999, cauzele care au ca obiect raportul

de serviciu al funcționarului public sunt de competența Instanțelor de

contencios administrativ, cu excepția situațiilor în care prin lege este

stabilită expres competența altor Instanțe.

De

necontestat că dispozițiile Legii nr. 188/1999 se completează cu prevederile C.

Muncii, însă numai în măsura în care în lege nu există prevederi exprese.

Așa fiind în

raport de dispozițiile Legii nr. 188/1999 astfel cum au fost modificate prin Legea

nr. 251/2006, se apreciază de Înalta Curte de Casație și Justiție că sentința

atacată este nelegală, fiind dată cu greșita aplicarea a legii.

Se va admite

conform art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de reclamantul M.A. și se va

casa sentința atacată cu trimitere spre rejudecare la aceleiași Instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de reclamantul M.A. împotriva sentinței nr. 20/ F/ CA din 5

februarie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și

fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza pentru continuarea judecății aceleiași Instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 3 mai 2007.