ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2316/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Curții de Apel Brașov, reclamantul M.A. a chemat în judecată A.N.V., pentru ca Instanța să dispună obligarea pârâtei la plata integrală a premiului anual corespunzător salariului mediu lunar de bază încasat în perioada 01 ianuarie - 09 mai 2006 și plata cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii a arătat faptul că în perioada 01 ianuarie - 09 mai 2006 reclamantul a activat ca manager public la A.N.V. – D.S.C.V. A susținut că, suma în litigiu a fost calculată eronat de pârâtă, cu consecința diminuării premiului său anual, sumă care ar fi trebuit să fie proporțională cu salariul mediu lunar de bază încasat în perioada 01 ianuarie - 09 mai 2006 în calitate de manager public la A.N.V., în baza art. 19 alin. (3) din O.G.

nr. 2/2006 aprobată prin Legea nr. 417/2006. Prin sentința nr. 20/ F/ CA Curtea de Apel Brașov a dispus declinarea competenței de soluționare a pricinii în favoarea Tribunalului Brașov, secția conflicte de muncă și asigurări sociale. Pentru a pronunța această hotărâre, Instanța de Fond a reținut faptul că în cauza de față se impune aplicarea prevederilor dreptului comun în completare la prevederile Legii nr. 188/1999 privind salarizarea, deoarece reclamantul nu contestă vreo sancțiune sau vreun act de autoritate. A constatat faptul că petitul acțiunii de față, privește acordarea premiului anual corespunzător salariului mediu lunar de bază încasat în perioada 01 ianuarie - 09 mai 2006 și nu contestarea unui act de autoritate centrală, situație în care competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul M.A. criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât a fost dată cu greșita aplicare a dispozițiilor art. 91 1 din Legea nr. 188/1999. În motivele de recurs se arată că Instanța de contencios administrativ este competentă să judece cauza, în raport de dispozițiile Legii nr. 188/1999 și nu Tribunalul, secția de asigurări sociale și litigii de muncă. Recursul este întemeiat și va fi admis. Examinând actele și lucrărilor dosarului vis a vis de dispozițiile legale invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție retine următoarele: Cauza de față are ca obiect obligarea pârâtei la plata premiului anual corespunzător salariului mediu lunar de bază încasat pe perioada 01 ianuarie - 09 mai 2006. Pe această perioadă recurentul - reclamant a avut calitatea de funcționar public, iar litigiul este în legătură cu raportul de serviciu, acesta determinând aplicarea prevederilor Legii nr. 188/1999.

Prin introducerea art. 91 1 din Legea nr. 188/1999, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența Instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor în care prin lege este stabilită expres competența altor Instanțe. De necontestat că dispozițiile Legii nr. 188/1999 se completează cu prevederile C. Muncii, însă numai în măsura în care în lege nu există prevederi exprese. Așa fiind în raport de dispozițiile Legii nr. 188/1999 astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 251/2006, se apreciază de Înalta Curte de Casație și Justiție că sentința atacată este nelegală, fiind dată cu greșita aplicarea a legii. Se va admite conform art. 312 C. proc.

civ., recursul declarat de reclamantul M.A. și se va casa sentința atacată cu trimitere spre rejudecare la aceleiași Instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul M.A. împotriva sentinței nr. 20/ F/ CA din 5 februarie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza pentru continuarea judecății aceleiași Instanțe. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 mai 2007.