ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 488/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 93/F din 14 iulie 2008 a Curții de Apel Brașov a fost respinsă acțiunea reclamantului M.A. în contradictoriu

cu A.N.V., prin care s-a solicitat obligarea pârâtului la plata integrală a

premiului anual pentru perioada 1 ianuarie 2006 - 9 mai 2006.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul a fost angajat la

autoritatea pârâtă în calitate de manager public, în perioada 1 ianuarie 2006 -

9 mai 2006, perioadă pentru care a primit premiul anual în sumă de 498 lei

brut, conform actelor depuse la dosar.

Suma acordată de pârâtă,

reprezentând premiu anual, a fost corect calculată în raport cu salariul mediu

lunar realizat în anul în care s-a făcut premierea și cu perioada efectiv

lucrată.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamantul A.M., solicitând modificarea în sensul admiterii

acțiunii și obligarea pârâtei la plata integrală a premiului anual aferent

anului 2006, în cuantum de 380,29 lei, precum și la plata cheltuielilor de

judecată.

În motivarea recursului s-a

susținut, în esență, că instanța de fond a confundat momentul nașterii unor

drepturi salariale restante (provenite din anul de activitate 2005) cu momentul

plății efective a acestora în anul 2006 în baza unor sentințe irevocabile,

respectiv a înlocuit faptele juridice concrete cu caracter excepțional,

generatoare de efecte juridice în privința cuantumului premiului anual pe 2006

cu fapte abstracte, străine de natura cauzei, care ar fi trebuit să se petreacă

undeva în anul 2005, nesocotindu-i astfel dreptul la plata integrală a

premiului anual.

În opinia recurentului,

pentru stabilirea cuantumului premiului anual se impunea a fi luate în

considerare toate salariile de bază încasate cu întârziere din culpa exclusivă

a pârâtei, în urma punerii în executare a două sentințe irevocabile, respectiv

și sumele de 3.884 RON reprezentând spor specific personalului vamal, inclus în

salariul de bază și 679,5 lei, reprezentând indemnizația de mutare egală cu un

salariu de bază brut de 679,5 lei.

Analizând actele dosarului

și criticile recurentului, prin prisma dispozițiilor art. 304 și a art. 304

1

C. proc. civ. precum și a prevederilor legale incidente în materia supusă

cenzurii instanței de control judiciar, Înalta Curte a reținut că recursul nu este

fondat, pentru considerentele în continuare arătate.

În conformitate cu

prevederile art. 19 din O.G. nr. 2/2006, aprobată prin Legea nr. 417/2006,

funcționarii publici au dreptul la plata premiului anual egal cu salariul mediu

lunar realizat în anul în care se face premierea.

Pentru funcționarii care nu

au lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada

lucrată, care nu poate cuprinde însă și intervalele de timp în care

funcționarul s-a aflat în concediu medical, avându-se în vedere numai salariile

de bază realizate în perioada în care reclamantul-recurent și-a desfășurat

efectiv activitatea.

Reclamantul a avut calitatea

de manager public în perioada 1 ianuarie 2006 – 9 mai 2006, veniturile realizate în intervalul în care și-a desfășurat efectiv activitatea

fiind de 5976 lei, în raport cu care premiul anual brut a fost corect

determinat la suma de 498 lei care i-a fost achitată în luna decembrie 2006.

În raport cu prevederile

legale anterior menționate, sumele încasate în anul 2006 cu alt titlu, în baza

unor hotărâri judecătorești irevocabile, la care a făcut referire recurentul,

nu pot fi luate în calcul pentru determinarea premiului aferent respectivului

an, nefiind „salarii de bază realizate în perioada pentru care s-a făcut premierea”,

cum corect a reținut instanța de fond.

Față de cele expuse,

reținând că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a legii și nu

este incident în speță nici un motiv care să impună casarea sau modificarea ei,

Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de M.A. împotriva sentinței nr. 93/F din 14 iulie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 ianuarie 2009.