ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 488/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 93/F din 14 iulie 2008 a Curții de Apel Brașov a fost respinsă acțiunea reclamantului M.A. în contradictoriu cu A.N.V., prin care s-a solicitat obligarea pârâtului la plata integrală a premiului anual pentru perioada 1 ianuarie 2006 - 9 mai 2006. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul a fost angajat la autoritatea pârâtă în calitate de manager public, în perioada 1 ianuarie 2006 - 9 mai 2006, perioadă pentru care a primit premiul anual în sumă de 498 lei brut, conform actelor depuse la dosar. Suma acordată de pârâtă, reprezentând premiu anual, a fost corect calculată în raport cu salariul mediu lunar realizat în anul în care s-a făcut premierea și cu perioada efectiv lucrată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A.M., solicitând modificarea în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâtei la plata integrală a premiului anual aferent anului 2006, în cuantum de 380,29 lei, precum și la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea recursului s-a susținut, în esență, că instanța de fond a confundat momentul nașterii unor drepturi salariale restante (provenite din anul de activitate 2005) cu momentul plății efective a acestora în anul 2006 în baza unor sentințe irevocabile, respectiv a înlocuit faptele juridice concrete cu caracter excepțional, generatoare de efecte juridice în privința cuantumului premiului anual pe 2006 cu fapte abstracte, străine de natura cauzei, care ar fi trebuit să se petreacă undeva în anul 2005, nesocotindu-i astfel dreptul la plata integrală a premiului anual.

În opinia recurentului, pentru stabilirea cuantumului premiului anual se impunea a fi luate în considerare toate salariile de bază încasate cu întârziere din culpa exclusivă a pârâtei, în urma punerii în executare a două sentințe irevocabile, respectiv și sumele de 3.884 RON reprezentând spor specific personalului vamal, inclus în salariul de bază și 679,5 lei, reprezentând indemnizația de mutare egală cu un salariu de bază brut de 679,5 lei. Analizând actele dosarului și criticile recurentului, prin prisma dispozițiilor art. 304 și a art. 304 1 C. proc. civ. precum și a prevederilor legale incidente în materia supusă cenzurii instanței de control judiciar, Înalta Curte a reținut că recursul nu este fondat, pentru considerentele în continuare arătate.

În conformitate cu prevederile art. 19 din O.G. nr. 2/2006, aprobată prin Legea nr. 417/2006, funcționarii publici au dreptul la plata premiului anual egal cu salariul mediu lunar realizat în anul în care se face premierea. Pentru funcționarii care nu au lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada lucrată, care nu poate cuprinde însă și intervalele de timp în care funcționarul s-a aflat în concediu medical, avându-se în vedere numai salariile de bază realizate în perioada în care reclamantul-recurent și-a desfășurat efectiv activitatea.

Reclamantul a avut calitatea de manager public în perioada 1 ianuarie 2006 – 9 mai 2006, veniturile realizate în intervalul în care și-a desfășurat efectiv activitatea fiind de 5976 lei, în raport cu care premiul anual brut a fost corect determinat la suma de 498 lei care i-a fost achitată în luna decembrie 2006. În raport cu prevederile legale anterior menționate, sumele încasate în anul 2006 cu alt titlu, în baza unor hotărâri judecătorești irevocabile, la care a făcut referire recurentul, nu pot fi luate în calcul pentru determinarea premiului aferent respectivului an, nefiind „salarii de bază realizate în perioada pentru care s-a făcut premierea”, cum corect a reținut instanța de fond. Față de cele expuse, reținând că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a legii și nu este incident în speță nici un motiv care să impună casarea sau modificarea ei, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.A. împotriva sentinței nr. 93/F din 14 iulie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2009.