ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2746/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în

judecată, reclamantul K.S. a solicitat suspendarea executării hotărârilor adunării

generale a acționarilor SC M. SA din data de 7 iulie 2005, precum și anularea

acestor hotărâri ca fiind nelegale.

Prin sentința nr. 17/ C din

31 ianuarie 2006, pronunțată de Tribunalul comercial Mureș, a fost admisă în

parte acțiunea reclamantului, anulându-se în parte hotărârea A.G.E.A. din 7

iunie 2005, numai în privința pct. ui 4 din ordinea de zi, referitor la casarea

mijloacelor fixe și a obiectelor de inventar. Au fost respinse cererea privind

anularea celorlate dispoziții cuprinse în hotărârea A.G.E.A. din 7 iunie 2005,

precum și cererea de anulare a aceleiași hotărâri.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că Adunarea generală a acționarilor din 7

iunie 2005, a fost convocată cu respectarea dispozițiilor art. 117 alin. (3)

din Legea nr. 31/1990, dar că pct. 4 din ordinea de zi din care nu rezultă ce

aspecte urmează a fi discutate, echivalează cu lipsa convocării, împrejurare ce

atrage nulitatea hotărârii în ceea ce privește casarea mijloacelor fixe și de

inventar. S-a mai reținut că reclamantul nu a făcut dovada existenței fraudei

din partea societății debitoare, precum și prejudicierea drepturilor

reclamantului care să constea în micșorarea gajului general de natură a

determina insolvabilitatea totală sau parțială a debitoarei.

Soluția instanței de fond a

fost menținută de Curtea de Apel Tg. Mureș, prin decizia nr. 11/ A din 23

februarie 2007. În argumentarea soluției pronunțate, Curtea a reținut că

Adunarea generală din 7 iunie 2005 a fost legal convocată, în conformitate cu

dispozițiile art. 117 alin. (2) și (3) din Legea nr. 31/1990. În ceea ce

privește dispozițiile alin. (4) ale art. 117 din aceeași lege, invocate de

reclamant ca având caracter imperativ, Curtea a constatat că nu sunt incidente

în cauză, având în vedere că actul constitutiv al societății prevedea în mod

expres, convocarea numai în condițiile art. 117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.

Referitor la includerea pe ordinea

de zi a pct. 4, Curtea a mai reținut că anularea în parte a hotărârii este

legală, în limita respectivului punct sus menționat ce privea lista de casare a

mijloacelor fixe și a obiectelor de inventar. În același timp, s-a reținut că

susținerile privitoare la existența fraudei din partea societății debitoare nu

au fost cu nimic probate de reclamant, atâta timp cât reclamantul a confirmat

începerea executării silite în condițiile legii.

Împotriva deciziei nr. 11/ A

din 23 februarie 2007, a declarat recurs reclamantul K.S., în termenul prevăzut

de art. 301 C. proc. civ., invocând dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 din același

cod, în temeiul cărora a solicitat casarea deciziei recurate și admiterea

cererii astfel cum a fost formulată.

În argumentarea motivelor de

recurs, recurentul a susținut în esență că, soluția Curții de Apel este

nelegală, prin prisma greșitei interpretări a dispozițiilor art. 117 alin. (4)

și (7) din Legea nr. 31/1990. Totodată, s-a invocat de către recurent,

nulitatea absolută a deciziei recurate, având în vedere faptul că au fost

încălcate dispozițiile art. 132 alin. (9) din aceeași lege, în sensul că

cererea trebuia soluționată în Camera de Consiliu și nu în ședință publică.

Recursul este nefondat.

Din expunerea argumentelor

aduse în susținerea recursului, rezultă că recurentul a invocat motivele de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., pe care însă nu

le-a dezvoltat separat, așa cum dispune art. 302

1

lit. c) C. proc.

civ.

Cu toate acestea, trecând la

analiza motivului prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.,

potrivit căruia modificarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu

cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine

de natura pricinii, Curtea constată că recurentul nu aduce nici un argument în

susținerea acestui motiv, criticile vizând aspecte ce nu pot fi încadrate în

dispozițiile sus evocate. Așadar, din analiza soluției pronunțate, precum și a

argumentelor ce au dus la pronunțarea acesteia, nu poate fi reținută critica

privind pretinsa contrarietate sau motivare contradictorie a hotărârii.

Al doilea motiv invocat de

recurent [(304 pct. 9 C. proc. civ.)] se referă la aplicarea greșită a legii.

Din perspectiva acestui motiv, s-ar putea analiza încălcarea legii de drept

substanțial, mai precis aplicarea unui text de lege străin de situația de fapt

dedusă judecății sau extinderea normei de drept la situații neaplicabile în

speță.

Critica formulată de

recurent în ceea ce privește încălcarea dispozițiilor art. 117 alin. (4) din

Legea nr. 31/1990 este nefondată. Astfel, potrivit textului invocat, în

situația în care acțiunile sunt nominative, convocarea poate fi făcută și numai

prin scrisoare recomandată sau, dacă actul constitutiv permite, prin scrisoare

transmisă pe cale electronică, formulare din care rezultă caracterul dispozitiv

al textului sus evocat. În speță, instanța de apel a constatat în mod corect că

nu sunt incidente dispozițiile alin. (4), de vreme ce actul constitutiv prevede

în mod expres convocarea numai în condițiile art. 117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.

Nu poate fi reținută nici

critica ce privește încălcarea dispozițiilor art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990,

atâta timp cât convocarea cuprinde ordinea de zi cu menționarea tuturor

problemelor supuse dezbaterii acționarilor, astfel încât aceștia aveau

suficiente informații pentru a putea lua decizii în cunoștință de cauză.

În ceea ce privește

constatarea nulității absolute a deciziei recurate, prin prisma dispozițiilor art.

132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora cererea se va judeca în

camera de consiliu, trebuie observat că legiuitorul a înțeles să reglementeze

în mod expres judecata în fond a cererii de anulare a unei hotărâri A.G.A. Ori,

atâta vreme cât legea nu dispune judecata în camera de consiliu în ceea ce

privește căile de atac, sunt aplicabile dispozițiile de drept comun, astfel

încât critica se dovedește nefondată.

Căt privește celelate

critici formulate, vizând reprezentarea societății intimate și executarea

silită despre care face vorbire recurentul, constituie chestiuni de fond legate

de desfășurarea procesului și aprecierea probelor, ce nu pot fi analizate în

recurs, cale de atac nedevolutivă ce impune numai analiza motivelor de

nelegalitate și nu o rejudecare a fondului în orice condiții.

Față de considerentele ce

preced, întrucât se constată că nu sunt motive de nelegalitate care să ducă la

modificarea sau casarea deciziei pronunțate în apel, potrivit art. 312 C. proc.

civ., recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul K.S., împotriva deciziei nr. 11/ A din 23 februarie 2007,

pronunțată de Curtea de Apel Tg. Mureș, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 septembrie 2007.