ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1681/2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1681/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Comercial Mureș la data de 9 iulie 2007, sub

nr. 1191/1371/2007,

disjunsă din Dosarul nr. 621/1371/2007 al Tribunalului

Comercial Mureș,

reclamantul P.T.S.,

în contradictoriu cu pârâta

SC E.T. SRL Târgu-Mureș, a solicitat anularea hotărârii

Adunării Generale din 17 noiembrie 2006, semnată în exclusivitate de

„președinte A.G.A. - P.B.”.

La data de 4

octombrie 2007,

reclamantul

P.T.S. a depus la dosar cerere precizatoare la acțiune, prin care a arătat că

înțelege să solicite constatarea nulității absolute a Hotărârii Adunării

Generale nr. 17 din 11 septembrie 2006, semnată în

exclusivitate, în

calitate de „președinte A.G.A.”, de către numitul P.B.

La solicitarea

instanței, dispusă prin încheierea de ședință din 5 octombrie 2007,

reclamantul P.T.S. a

depus la dosar, la data de 9 noiembrie 2007, o nouă precizare la acțiune, prin

care a arătat că petitul privind anularea Hotărârii A.G.A. nr. 17 din 11

septembrie 2006 a fost formulat în contradictoriu cu pârâta SC E.T. SRL, și nu

în contradictoriu cu numiții P.B., T.I. și H.M., aceștia fiind chemați în

judecată doar în cauza care a făcut obiectul Dosarului nr. 621/1371/2007, din

care s-a disjuns prezenta cerere.

Prin

încheierea de ședință

din data de 7 decembrie 2007, instanța a luat act de precizarea de acțiune

depusă la dosar de către reclamant, prin care s-a stabilit cadrul procesual,

cererea urmând să fie judecată doar în contradictoriu cu pârâta

SC E.T. SRL

Prin sentința

nr. 17, pronunțată la

data de 12 martie 2008, Tribunalul Comercial Mureș a respins excepția lipsei de

interes a reclamantului

P.T.S.

în promovarea acestei acțiuni, invocată de pârâta SC E.T. SRL; a admis în parte

cererea formulată de reclamantul

P.T.S.,

în

contradictoriu

cu pârâta

SC

E.T. SRL,

și,

în consecință: a

anulat parțial Hotărârea A.G.A.

din 11 septembrie 2006, în ceea ce privește punctul 5, care cuprinde

dispoziția de mandatare a noului administrator pentru încheierea contractului

de licență

pentru mărcile „J.S.S.R.”, „O.M.”

și

SC

E.T. SRL; a

r

espins cererea de anulare a celorlalte dispoziții

cuprinse în

hotărârea

mai sus menționată și a

r

espins

cererea

pârâtei pentru acordarea cheltuielilor judecată, ca nedovedită.

În motivarea acestei

hotărâri, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele aspecte:

Referitor la excepția

lipsei de interes, invocată de pârâtă, instanța de fond a apreciat că sunt

întrunite condițiile prevăzute de art. 196, raportat la art. 132 alin. (2) din

Legea nr. 31/1990, întrucât reclamantul nu a fost prezent la această adunare. Buna

funcționare a societății este în strânsă legătură cu interesele patrimoniale

ale asociatului - reclamant, care s-a asociat în această formă tocmai pentru

obținerea unor beneficii. Simplul fapt că nu s-a prezentat la acea adunare sau

la adunările din ultimii trei ani, nu sunt aspecte care să ducă la concluzia că

reclamantul - asociat nu are interes să atace prezenta hotărâre, pentru

realizarea unui control de legalitate.

Pe fondul cauzei, a apreciat instanța, fiind în discuție

o societate cu răspundere limitată, este cert că

încălcarea

dispozițiilor art. 195 din Legea nr. 31/1990, ce reglementează convocarea, mai

precis, stabilirea

persoanei care este îndreptățită să facă convocarea, pot

aduce atingere doar

interesului persoanei juridice, și nu interesului general,

deci, pot atrage doar sancțiunea nulității relative.

Faptul că la punctul

1 din procesul - verbal se prevede că administratorul H.M. reprezintă

interesele societății, este, de asemenea, o mențiune ce nu este în măsură să

atragă nulitatea absolută a hotărârii atacate; nulitățile mai sus analizate,

având un caracter relativ, se impunea a fi dovedită o vătămare care să nu poată

fi înlăturată decât prin anularea hotărârii, în condițiile art. 105 alin. (2) C.

proc. civ., o

astfel de vătămare nefiind

invocată și nici dovedită.

În

ceea ce privește încălcarea dispozițiilor art. 192 alin. (1) și (2) din Legea nr.

31/1990, se observă că, prin hotărârea atacată, nu s-a dispus nici o modificare

a actului constitutiv care să impună votul tuturor asociaților. Or, cât

privește votul, hotărârea a fost luată cu majoritatea absolută a capitalului

social - 94,2 % din capitalul social.

În

ceea ce privește, însă, punctul nr. 5 din această hotărâre, a reținut instanța

de fond că, potrivit dispozițiilor legale sus - citate, c

onvocarea trebuie să cuprindă explicit toate

problemele care

vor face obiectul dezbaterilor adunării.

Necomunicarea

completă a ordinii de zi duce la încălcarea dreptului la informare în ceea ce

privește punctul 5 - „diverse”, drept pe care legiuitorul român și european a

urmărit în mod repetat să-l consacre și să-l ocrotească.

La rubrica „diverse”

a hotărârii adunării generale a asociaților

SC E.T. SRL

nr. 17 din 11 septembrie 2006, s-a

dispus mandatarea noului administrator pentru încheierea contractului de

licență pentru mărcile „J.S.S.R.

”, „O.M.” și

SC

E.T. SRL

În concluzie, a

constatat instanța de fond, că a fost identificată o cauză de nulitate

absolută, însă numai în ceea ce privește punctul 5 de pe ordinea de zi a

adunării generale extraordinare a asociaților

SC E.T. SRL

din 11 septembrie

2006, prin care s-a dispus mandatarea noului administrator pentru încheierea

contractului de licență pentru mărcile „J.S.S.R.”, „O.M.” și

SC E.T. SRL

și care nu poate fi

înlăturată altfel decât prin anularea hotărârii atacate și restabilirea

legalității încălcate.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel pârâta SC E.T. SRL Târgu-Mureș, la data de 10 iunie

2008, motivele de apel fiind depuse în termen, la data de 5 septembrie 2008.

La data de 5

septembrie 2008, reclamantul

P.T.S. a depus la dosar cerere de aderare la apel, prin

care a solicitat admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței din 12

martie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș, privind anularea

Hotărârii A.G.A. din 11 septembrie 2006, în ceea ce privește numirea

administratorului Timar Iuliu, ca fiind lovită de nulitate absolută.

Prin decizia

nr. 80/A, pronunțată

la data de 13 octombrie 2008, Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal a admis apelul formulat de

SC E.T. SRL împotriva

sentinței

nr.

17 din 12 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș, în Dosarul nr.

1191/1371/2007; a schimbat în tot hotărârea atacată, în sensul că a respins

acțiunea formulată de P.T.S., și a respins apelul formulat de P.T.S., împotriva

aceleiași sentințe.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de control judiciar a reținut, în esență, că, problema

invocată de reclamant este aceea că, acordarea mandatului pentru încheierea

contractelor trebuia să fie menționată expres în convocator, ca un punct

distinct, pentru ca acționarii să aibă cunoștință de acesta, și nu la rubrica

diverse.

După cum se poate

observa din analiza art. 75, 76, 77 alin. (1), 78 alin. (1) și 79 din Legea nr.

31/1990, nu este nevoie de nici un mandat special pentru reprezentarea

societății, acest mandat aparținând de drept administratorului.

În speță, punctul 5

din hotărârea A.G.A. atacată viza acordarea unui mandat pentru încheierea unui

contract de licență cu două societăți comerciale. Încheierea acestor contracte

viza activitatea curentă a societății, astfel că nu era necesar nici un mandat

special.

În ceea ce privește cererea de aderare

la apel, a constatat instanța de apel că reclamantul a invocat motive noi de

anulare a hotărârii A.G.A., însă acestea nu pot fi analizate pentru prima oară

în apel, deoarece reprezintă cereri noi (art. 294 alin. (1) C. proc. civ.).

Chiar și acestea, a apreciat instanța,

reflectă însă intenția de șicană a reclamantului, deoarece, de exemplu,

potrivit listingului de la fila 107 din dosarul de fond, acționarul B.P. deține

94,1884% din capitalul social, și nu 50%, cum susține apelantul - reclamant,

iar mandatul de la punctul 5 nu este pentru cesiunea drepturilor (care a fost

hotărâtă anterior), ci pentru semnarea contractelor.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs, în termen, reclamantul P.S., solicitând admiterea recursului și

modificarea în tot a deciziei pronunțate în apel, cu anularea în tot a

hotărârii adunării generale nr. 17 din 11 septembrie 2009.

În recursul său, care

poate fi încadrat în drept în prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.,

recurentul - reclamant P.S. a invocat, în esență, următoarele motive:

fost dată cu încălcarea prevederilor art. 195 alin. (1) din Legea nr. 31/1990,

întrucât adunarea generală a cărei nulitate absolută s-a cerut a se constata,

în aplicarea prevederilor art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, a fost

convocată de o persoană ce nu avea calitatea de

administrator, respectiv, numitul H.M.

fost dată cu greșita aplicare a art. 193 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, prin

aprobarea exclusiv de către asociatul B.P. a încheierii unor contracte de

licență privind titlurile de presă ale societății, care, prin interpuși, au

fost contractate cu societatea „E.M.”, al cărei asociat principal era același B.P.,

precum și în condiția în care, prin statutul societății, se prevede regula

unanimității în materia drepturilor de editare a titlurilor proprietatea

societății.

Analizând recursul

reclamantului, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept încadrat,

Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor

arăta în continuare:

Prin primul motiv de

recurs formulat, încadrat în drept în prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc.

civ., recurentul - reclamant P.S. critică decizia instanței de apel ca fiind

dată cu încălcarea prevederilor art. 195 alin. (1) din

Legea nr. 31/1990,

sub aspectul convocării Adunării Generale de către o persoană care nu avea

calitatea de administrator, respectiv, numitul

H.M.

Acest

motiv de recurs nu poate fi primit, fiind nefondat.

Într-adevăr,

potrivit dispozițiilor art. 195 alin. (1) C. proc. civ., „Administratorii sunt

obligați să convocare adunarea asociaților la sediul social, cel puțin o dată

pe an sau de câte ori este necesar”.

Rezultă,

așadar, din economia acestui text, că subiectul de drept căruia legea îi acordă

dreptul de a convoca o adunare generală este administratorul, legiuitorul

acordând un drept exclusiv administratorilor de a convoca adunarea generală din

propria lor inițiativă sau la cererea unui asociat cu o anumită cotă de

participație, tocmai pentru a asigura o anumită independență administratorilor

și a-i proteja împotriva imixtiunilor sau actelor intempestive ale asociaților

în viața și managementul societății.

Însă, în speță, deși

recurentul - reclamant P.S. susține că adunarea generală a fost convocată de o

persoană care nu avea calitatea de administrator, respectiv, numitul

H.M.,

în realitate, așa cum în mod corect s-a reținut și de către instanța de apel,

aspectul privind valabilitatea și existența mandatului de administrare a

acestuia până la data de 1 octombrie 2006, când a fost numit administrator

T.I.P., nu fusese

încă soluționat printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.

Or, așa fiind, nu se

poate aprecia în mod just asupra calității sau nu de administrator a numitului

H.M.,

cu atât mai mult cu cât instanțele de fond nu au fost învestite și cu

soluționarea unui astfel de capăt de cerere, privind clarificarea acestei

situații.

Prin cea de-a doua

critică formulată în motivarea recursului său, recurentul - reclamant P.S.

susține că „decizia recurată a fost dată cu greșita aplicare a art. 193 alin.

(2) din

Legea

nr. 31/1990, prin aprobarea exclusiv de către asociatul B.P. a încheierii unor

contracte de licență privind titlurile de presă ale societății, care, prin

interpuși, au fost contractate cu societatea „E.M.”, al cărei asociat principal

era același B.P.”.

O asemenea critică nu

poate fi primită, deoarece aceste prevederi nu au constituit cauza nulității

invocată prin cererea introductivă, iar, potrivit art. 316 C. proc. civ.,

raportat la art. 294 C. proc. civ., nu se poate schimba obiectul cererii de

chemare în judecată în recurs.

Față de cele de mai

sus, nefiind vorba, așadar de vreo încălcare sau aplicare greșită a legii,

Înalta Curte constată că recursul formulat de

recurentul - reclamant P.S. este

nefondat.

Pentru cele ce

preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge

recursul declarat de reclamant, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de reclamantul P.S.

împotriva Deciziei nr. 80/A din 13 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel

Târgu-Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi

11

mai 2010.