ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 182/2008

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 129

din 26 aprilie 2007, pronunțată de Tribunalul Botoșani, în dosarul nr. 1322/40/2006,

s-a dispus, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b

1

)

C. proc. pen., achitarea inculpatului G.I., pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 176 din Legea nr. 141/1997

(infracțiune incriminată în prezent în art. 271 din Legea nr. 86/2006), cu

aplicarea art. 33 lit. b) și art. 34 C. pen.

În temeiul art. 18

1

C. pen., raportat la art. 91 și următoarele C. pen., i-a fost aplicată

inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii de 1.000 lei.

În baza art. 17 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantității de 10,33 grame cannabis.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că, în ziua de 12 august 2005, orele 5,45,

inculpatul a fost depistat, după trecerea frontierei în România, prin punctul

de trecere Stânca, județul Botoșani, că transporta în autoturismul său

cantitatea de 10,33 grame cannabis.

Totodată, s-a stabilit că în

ziua de 10 august 2005, prin același punct de frontieră, inculpatul a scos din

țară o cantitate de cannabis ce fusese recoltat din localitatea Trușești,

județul Botoșani de numitul M.R., cunoscând că acele fragmente vegetale fac

parte din categoria drogurilor.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel D.I.I.C.O.T. – Biroul teritorial Botoșani, criticând-o pentru

netemeinicie.

Prin decizia penală nr. 96

din 1 octombrie 2007, pronunțată în dosarul nr. 1322/40/2006, Curtea de Apel

Suceava a admis apelul și în rejudecare, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen., a dispus achitarea

inculpatului G.I. pentru săvârșirea infracțiunii de introducere și scoatere

în/din țară, fără drept, de droguri de risc, prevăzută de art. 3 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea

încadrării juridice din infracțiunile prevăzute de art. 3 alin. (1) din Legea nr.

143/2000 și art. 176 din Legea nr. 141/1997 (art. 271 din Legea nr. 86/2006).

În temeiul art. 18

1

C. pen., raportat la art. 91 C. pen., a aplicat inculpatului sancțiunea

administrativă a amenzii în cuantum de 1000 lei.

În temeiul art. 17 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea cantității de 5,88 grame cannabis

rămasă după efectuarea constatării tehnico-științifice, iar în baza art. 192 C.

pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare din prima

instanță.

Această din urmă decizie a

fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava,

criticându-se greșita achitare a inculpatului.

Înalta Curte, examinând

motivele de recurs invocate cât și din oficiu cauza, potrivit art. 385

9

alin. (3) combinat cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

alin.

(1) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce

vor fi arătate în continuare.

Potrivit art. 18

1

alin. (1) C. pen., nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală,

dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin

conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă

gradul de pericol social al unei infracțiuni.

În speța de față faptele

reținute în sarcina inculpatului au fost săvârșite cu vinovăție de acesta, dar,

astfel cum, în mod just, au stabilit instanțele de fond și de apel, le lipsește

una din trăsăturile esențiale pentru a putea fi considerate infracțiuni și

anume pericolul social concret.

Condițiile în care au fost

comise cele două fapte (la prima dintre ele a acceptat să-l ia în mașină pe M.R.,

cunoscând că acesta are asupra lui plante de cannabis), scopul urmărit dar și

persoana inculpatului (tânăr, cu o comportare corespunzătoare în familie și

societate, fără antecedente penale) justifică, pe deplin, hotărârile

instanțelor de fond și de apel de a-i aplica o sancțiune administrativă, ca

urmare a stabilirii unui grad redus al pericolului social.

Așa fiind, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat,

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava împotriva

deciziei penale nr. 96 din 1 octombrie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția penală,

privind pe inculpatul G.I.

Suma de 100 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul

inculpat G.I., se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 21 ianuarie 2008.