ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 07.02.2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 466/2008

HOTĂRÂRE
07.02.2008
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 466/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea introductivă

reclamantul S.Ș. a chemat în judecată pârâtul M.S.P. - prin reprezentant G.E.N.

și a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat ministrul

sănătății:

- să

emită de îndată actele normative adiacente Legii nr. 448/2006,coroborată cu O.U.

nr. 14/2007 și să prezinte spre aprobare Guvernului proiectele ce trebuie

aprobate de

acesta în domeniu;

- să fie obligat la plata unei penalități de 10.000 lei

în favoarea Bugetului de

Stat, pentru încălcarea cu vinovăție a obligațiilor de serviciu și obligarea la

plata unei penalități de 2 lei.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că Legea privind protecția și promovarea

drepturilor persoanelor cu handicap a fost modificată și completată prin O.U.G.

nr. 14/2007 fiind necesar ca Guvernul și ministerele să elaboreze și să aprobe

acte conexe pentru funcționarea legii, responsabilitatea revenindu-i

ministrului sănătății publice G.E.N.

Prin

întâmpinarea formulată M.S.P. a

invocat

excepția lipsei procedurii prealabile și excepția lipsei calității

procesuale

active, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 1803 din 25 iunie 2007 Curtea de Apel

București a respins

excepțiile invocate de pârât și a respins acțiunea reclamantului ca

neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție Instanța de Fond a reținut faptul

că excepția lipsei plângerii

prealabile nu este întemeiată întrucât s-a

făcut

dovada faptului că a fost formulată plângere prealabilă care a fost transmisă

prin poșta electronică (e-mail nr. 52/2003 din 19 februarie 2007).

În ceea ce

privește excepția lipsei calității procesuale active Instanța a reținut faptul că

reclamantul, care prezintă un handicap gradul 1, justifică un interes în

promovarea acțiunii și în cunoașterea criteriilor medico-psihosociale pe baza

cărora se stabilește încadrarea în grad de handicap.

Pe fondul cererii de chemare în judecată, Instanța a reținut faptul

că nu este numai obligația

ministerului pârât de a emite ordinele de aplicare a legii, astfel încât nu

poate fi obligat acest minister la

emiterea

ordinului. De asemenea, s-a reținut faptul că pentru celelalte

acte

adiacente Legii nr. 448/2006, reclamantul ar fi trebuit să formuleze plângere

prealabilă și ar fi trebuit să fie introduse în cauză și instituțiile

competente.

Instanța de Fond

a reținut ca neîntemeiate pretențiile bănești cerute de reclamant având în

vedere faptul că a fost respins capătul principal al acțiunii.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamantul S.Ș.

Recurentul a subliniat că nu

înțelege să indice textele legale pe care își întemeiază recursul, apreciind că

în opinia sa litigiul declanșat va ajunge în mod obligatoriu la C.E.D.O. și că fondul cauzei este caduc față de modificarea adusă art. 84 alin. (5) din

O.U.G. nr. 14/2007 prin pct. 10 din Legea nr. 275/2007, conform căreia data

până la care se vor stabili criteriile medico-psihosociale pe baza cărora se va

face încadrarea în grad de handicap, prin ordin comun al ministrului sănătății

publice și al ministrului muncii, familiei și egalității de șanse, la

propunerea A.N.P.H.

Imputându-se judecătorului

fondului lipsa de rol activ atâta vreme cât nu a luat nici o măsură pentru

chemarea în judecată a M.M.F.E.Ș., în condițiile în care sunt lezate astfel

cele peste 500.000 persoane cu handicap interesate în emiterea Ordinului comun

mai sus menționat, s-a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre

rejudecare unei alte Curți de Apel.

Examinând cauza prin prisma

aspectelor enunțate în cererea de recurs, dar și în temeiul art. 304

1

casarea sau modificarea sentinței atacate.

Este neîntemeiată critica

privitoare la încălcarea de către judecătorul fondului a dispozițiilor art. 129

alin. (5) C. proc. civ., rolul activ neputând fi valorificat decât în limitele

legii, mai exact în condițiile în care și părțile își respectă îndatoririle

prevăzute de alin. (1) al art. 129 C. proc. civ. în sensul exercitării

drepturilor procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. (1) din același

cod și al probării pretențiilor/ apărărilor făcute.

În considerentele sentinței

se arată că în respectarea principiului disponibilității Instanța nu se poate

pronunța decât asupra a ceea ce s-a cerut, ori în cauză reclamantul nu a

înțeles să cheme în judecată și M.F.E.Ș. (fost M.M.S.S.F.) în vederea

satisfacerii interesului său pe deplin justificat de a cunoaște criteriile

medico-psihosociale pe baza cărora se stabilește încadrarea în grad de

handicap.

De altfel, legiuitorul a

statuat că „în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului

cererii deduse judecății” (art. 129 alin. (6) C. proc. civ.).

Soluția Instanței de Fond

este susținută de actele dosarului conform cărora deși recurentul - reclamant a

cunoscut încă din faza procedurii prealabile necesitatea judecății în

contradictoriu și cu autoritatea mai sus arătată, nu a făcut nici un demers legal

în conformitate cu art. 57 și următoarele C. proc. civ. nici după comunicarea

întâmpinării prin care pârâtul M.S.P. învedera că ordinul a cărui emitere este

solicitată în temeiul art. 84 alin. (5) din Legea n. 448/2006 privind protecția

și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap este un ordin comun al

reprezentanților celor două ministere.

Față de cele arătate, în mod

corect s-a apreciat că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 1 alin. (1)

și art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.

Ca urmare, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

Respinge recursul declarat

de S.Ș. împotriva sentinței civile nr. 1803 din 25 iunie 2007 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 februarie 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-03-06
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 916/2008
soluția este corectă și susținută de Ordinul nr. 762/2002 care nu a fost abrogat. În conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., verificând excepțiile mai înainte arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că acestea nu su
ÎCCJ 2009-05-08
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2453/2009
Asupra recursurilor de față; Prin sentința civilă nr. 398 din 17 septembrie 2007, Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ, admițând excepția necompetenței materiale, invocată de pârâtă, prin întâmpinare, a declinat comp
ÎCCJ 2009-04-07
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2033/2009
Ordinului Ministrului Sănătății Publice nr. 871 din 14 mai 2008 și a primit răspunsul nr. EN 5445 din 18 iunie 2008, prin care i s-a adus la cunoștință faptul că evaluarea anuală s-a realizat în conformitate cu prevederile Legii nr. 95/2006
ÎCCJ 2010-02-04
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 594/2010
aprilie 2009 a Curții de Apel Timișoara a declarat recurs Ministerul Sănătății. Prin cererea de recurs au fost invocate motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., iar în motivarea ei s-a arătat, în esență, că
ÎCCJ 2007-09-27
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3591/2007
8 februarie 2006. Prin întâmpinare, pârâtul M.S. a invocat excepția lipsei de obiect și excepția lipsei de interes, iar, pe fond, a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. Prin încheierea din 19 iunie 2006, Curtea de Apel București
Sursă