ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3339/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3339/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Curtea de Apel București, secția a VIII-a
de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 297 din 4
noiembrie 2008, a respins, ca lipsită de interes acțiunea formulată de
reclamantul S.S. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României reprezentat de C.C.A.P.T.,
L.O. - Ministrul Transporturilor, P.P. - Ministrul Muncii, Familiei și
Egalității de Șanse, S.G.D. - Președintele Autorității Naționale pentru
Persoanele cu Handicap, V.V. - Ministrul Economiei și Finanțelor și A.C. -
Secretar de Stat, Departamentul pentru Afaceri Europene, având ca obiect
abrogarea, ca neconstituțională și nelegală a H.G. nr. 787/2007 privind
stabilirea unor măsuri pentru asigurarea aplicării Regulamentului CE nr. 1107/2006,
al Parlamentului European și al Consiliului din 5 iulie 2006, privind
drepturile persoanelor cu handicap și a persoanelor cu mobilitate redusă care
călătoresc pe calea aerului și să dispună obligarea pârâților, către bugetul de
stat, în solidar cu autoritățile pe care le conduc, la plata câte unei
penalități de 10.000 lei fiecare.
Totodată, instanța a respins excepțiile
lipsei calității procesuale active și a lipsei calități procesuale pasive a
pârâtului V.V.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a
reținut, sub aspectul calității procesuale active, incidența în cauză a
dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004.
S-a mai reținut de asemenea că, față de
dispozițiile art. 84 C. proc. civ., cererea reclamantului este valabil făcută,
chiar dacă poartă o altă denumire, dar că acesta nu a arătat, în concret, în ce
anume constă vătămarea unui drept subiectiv sau a unui interes legitim privat,
prin hotărârea de guvern a cărei adoptare pretinde că s-a făcut cu încălcarea
Constituției, în ceea ce privește data intrării în vigoare, precum și a
normelor de tehnică legislativă, referitor la forma redactării, stilul și
mențiunea privind transpunerea actelor comunitare.
Pe cale de consecință, s-a apreciat că în
speță sunt incidente prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora
interesul legitim public poate fi invocat numai în subsidiar și numai în măsura
în care decurge din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim
privat, prevedere legală ce conduce la concluzia lipsei de interes a acțiunii.
Cu privire la calitatea procesuală pasivă
a pârâtului V.V., instanța a reținut că aceasta decurge din calitatea sade
Ministru al Economiei și contrasemnatar al actului a cărui abrogare se
solicită.
Împotriva acestei sentințe, a declarat
recurs reclamantul S.S., susținând că hotărârea atacată este nelegală și
netemeinică pentru următoarele motive:
- instanța de fond a pronunțat hotărârea
cu incompleta stabilire a situației de fapt care justifică interesul acțiunii,
respectiv calitatea sa de invalid gradul I, cu un picior amputat și deplasabil
în fotoliu rulant, calitate în care a solicitat anularea H.G. nr. 787/2007
privind stabilirea unor măsuri pentru asigurarea aplicării Regulamentului CE
nr.1107/2006, al Parlamentului European și al Consiliului din 5 iulie 2006,
privind drepturile persoanelor cu handicap și a persoanelor cu mobilitate
redusă care călătoresc pe calea aerului;
- în motivarea sentinței atacate instanța
a preluat mecanic susținerile din întâmpinarea pârâtului, stabilind, fără
temei, că nu s-a dovedit o vătămare a unui drept sau interes legitim, conform
art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004.
Recurentul solicită casarea sentinței și
trimiterea cauzei spre rejudecare la o altă curte de apel din țară, cea din
București fiind „compromisă profesional și moral”.
Analizând actele și lucrările dosarului
de fond, precum și motivele de recurs invocate, ce se încadrează în drept în
prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte
constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel, chiar dacă recurentul-reclamant
invocă starea sa de invaliditate gradul I, aceasta nu justifică automat un
interes legitim pentru anularea sau abrogarea în totalitate a H.G. nr. 787/2007,
ca neconstituțională și nelegală, pe motiv că se aplică de la o dată anterioară
publicării sale, precum și pentru motivul că nu are un stil „clar, fluent și
inteligibil” și nu indică prevederile din Regulamentul C.E. în aplicarea căruia
este dată. Nu se arată în ce fel aceste nelegalități invocate prin acțiune au
adus sau sunt de natură să aducă o vătămare în concret a unui drept sau interes
legitim al reclamantului-recurent.
Este cunoscut că, potrivit teoriei
dreptului, interesul, ca element al acțiunii, trebuie să aibă ca titular
persoana care formulează cererea, să fie legitim și actul (concret), ori, în
speță, recurentul nu a dovedit un astfel de interes.
Pentru considerentele menționate, Înalta
Curte constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, iar în
baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de S.S.,
împotriva sentinței civile nr. 2978 din 4 noiembrie 2008 a Curții de Apel
București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17
iunie 2009.