ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 862/2007

Asupra contestației în anulare

de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată la Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de

5 septembrie 2006, contestatorul I.Ș.C. a

solicitat anularea

Deciziei nr. 4828 din 10 octombrie 2005, pronunțată

în Dosarul nr. 1615/2005, în contradictoriu cu intimații B.D. și U.N.B.R. În

motivarea cererii, contestatorul a arătat că pronunțând decizia contestată,

prin care i-a fost respins recursul împotriva sentinței nr. 137 din 1 aprilie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, Instanța nu a cercetat din

eroare motivul nr. 4 din cererea de recurs, referitor la vechimea în munca

juridică.

În acest

sens, contestatorul a arătat că Instanța nu a cercetat susținerile referitoare

la incidența prevederilor Decretului nr. 546/1972 privind recunoașterea

vechimii în munca juridică a absolvenților cu diplomă ai facultăților de drept

care ocupă funcții în sistemul organelor puterii și administrației de stat;

perioada 17 martie 1997 - 26 februarie 1999, când a avut contractul de muncă

anulat

printr-o Decizie cu nr. 220/R/1999 a

Curții de Apel Pitești și când a

continuat să desfășoare activități

specifice profesiei de jurist în baza unor convenții civile încheiate în

temeiul Legii nr. 85/1993; convenția civilă încheiată cu SC A.I.T. SA,

înregistrată la camera de muncă, convenție care poate acoperi perioada necesară

pentru îndeplinirea condițiilor de vechime în

muncă

juridică; efectele juridice ale Deciziei nr. 513/2006, prin care

Curtea

Constituțională a stabilit că prevederile art. 16

1

din Legea nr.

51/1995 sunt neconstituționale.

Contestatorul

și-a întemeiat în drept cererea pe prevederile art. 318 C. proc. civ. și a solicitat anularea deciziei contestate și stabilirea unui termen în vederea

judecării recursului.

Prin întâmpinarea

depusă la dosar la data de 15 noiembrie 2006, intimata U.N.B.R. a solicitat

respingerea contestației în anulare, în principal ca inadmisibilă și în

subsidiar ca neîntemeiată. În dezvoltarea apărărilor sale, intimata a arătat că

în considerentele deciziei contestate s-a reținut inexistența vechimii minime

în munca juridică necesară pentru primirea în profesia de avocat cu scutire de

examen, în raport cu care hotărârea primei Instanțe este legală și temeinică.

În consecință, nu există o omisiune de cercetare a unui motiv

de recurs, în sensul art. 318 C. proc. civ. în situația în care contestația în anulare ar fi admisă în principiu, intimata a

solicitat ca motivul de recurs a cărui necercetare a fost invocată să fie

respins, arătând că pentru îndeplinirea condiției prevăzute de art. 16 alin.

(2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, calitatea de consilier juridic sau

jurisconsult nu poate fi asimilată cu aceea de ofițer M.A.N., sau de parte

într-un contract de prestări de servicii juridice.

B.D. a

formulat, de asemenea, o întâmpinare prin care a solicitat respingerea

contestației în anulare, arătând că motivele

invocate

de contestator nu se încadrează în prevederile art. 318 C. proc. civ.

, ci se referă la aspecte de netemeinicie și de apreciere a probelor

administrate.

Au fost atașate Dosarele nr.

1615/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, nr. H71/A/2004 al Curții de Apel Craiova, secția

contencios administrativ și fiscal.

Analizând conținutul

deciziei contestate, în raport cu motivele invocate în cererea de recurs și cu

prevederile art. 318 teza a II-a C. proc. civ., pe care s-a întemeiat

contestația în anulare, Înalta Curte constată că această cale de atac de

retractare este întemeiată.

Potrivit art. 318 C. proc. civ., hotărârile Instanțelor de Recurs mai pot fi atacate cu contestație, când

dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când Instanța, respingând

recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze

vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Prin sentința

nr. 137 din 1 aprilie 2005, pronunțată în dosarul nr. H71/A/2004, Curtea de

Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea

prin care reclamantul I.Ș.C. a solicitat anularea Deciziilor nr. 1367/2003 și

nr. 9074/2003, emise de Comisia Permanentă a U.A.R. și respectiv de U.A.R. și

obligarea pârâților să-i aprobe cererea de primire în profesia de avocat cu

scutire de examen, conform art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995.

La punctul 4 din

recursul formulat împotriva sentinței menționate, referindu-se la condițiile de

vechime în activitatea juridică, recurentul – reclamant, contestator, în cauza

de față, a arătat că Instanța de Fond nu a ținut seama de dispozițiile

Decretului nr. 546/1972, potrivit cărora perioada 1975 - 1990, desfășurată în

cadrul M.I., este recunoscută ca vechime în funcții juridice.

În dezvoltarea

aceluiași motiv de recurs, contestatorul a mai arătat că Instanța de Fond a

interpretat greșit proba cu înscrisuri

administrată

în cauză și a făcut distincții pe care Legea nr. 51/1995

nu le face cu

privire la modurile prin care se dobândește vechimea în munca juridică.

Din

considerentele deciziei contestate, rezultă că Instanța de

Recurs a analizat minuțios primele trei

motive de recurs care se refereau la respectarea procedurii de soluționare a

cererilor de primire în profesie cu scutire de examen și la legalitatea actelor

și operațiunilor premergătoare actelor administrative de autoritate atacate,

dar nu a examinat deloc critica privind încălcarea prevederilor Decretului nr.

546/1972 și valoarea probatorie a

documentelor

depuse la dosar de către contestator pentru stabilirea

vechimii în munca

juridică.

Singurele

mențiuni privind, inexistența vechimii minime necesare în munca juridică sau neîndeplinirea

condiției legale de vechime în funcții juridice, sunt făcute în contextul

referirilor la conținutul adresei din 9 mai 2003, prin care B.D.

i-a comunicat contestatorului avizul său

nefavorabil și al raportului întocmit de avocatul raportor, în cadrul

procedurii de soluționare a

cererii de primire în profesie, fără o

proprie analiză a Instanței de control judiciar, care să răspundă argumentelor

de fapt și de drept invocate de recurent.

În consecință,

constatând întemeiat motivul prevăzut de art. 318 teza a II-a C. proc. civ., Înalta

Curte va admite contestația în anulare, potrivit art. 320 C. proc. civ., va anula decizia contestației și va fixa un termen pentru judecarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația în anulare

formulată de contestatorul I.Ș.C. împotriva Deciziei nr. 4828 din 11 octombrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Anulează

decizia atacată și fixează termen pentru judecarea recursului la 20 aprilie

2007, cu citarea părților.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 februarie 2007.